Timp binecuvantat - Ceasurile Unirii din Dealul Mitropoliei
La Patriarhia Romana, implinirea celor 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane a fost marcata printr-un moment aniversar, vineri, 23 ianuarie
Cu acest prilej, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a tinut urmatorul cuvant
Astazi, aici la Bucuresti, la aniversarea a 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane, in acest Palat al Patriarhiei, ne aflam de fapt pe locul unde a fost vechea cladire a Mitropoliei Tarii Romanesti in care s-au desfasurat lucrarile Adunarii elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe Domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza si Domnitor al Tarii Romanesti, infaptuind astfel Unirea celor doua Principate Romane.
In acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credintei si culturii, loc al binecuvantarilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfasurat in urma cu 150 de ani ceasurile Unirii, binecuvantate si sustinute de rugaciunea Bisericii, momente pe care noi, astazi, le rememoram, cu respect si recunostinta.
Adunarea electiva a Moldovei din 5/17 ianuarie 1859 de la Iasi, prezidata de mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, l-a ales Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Alegerea lui Cuza la Iasi a fost primita de moldoveni cu o bucurie de nedescris. "N-am vazut niciodata - nota un martor ocular - un entuziasm ca-n ziua aceea.
La Bucuresti, situatia Partidului National, sustinator al Unirii, era ingrijoratoare pentru ca o caimacamie interimara (regenta) asigurase conservatorilor antiunionisti majoritatea in Adunarea electiva a Tarii Romanesti, acestia sprijinind candidatura fostilor domnitori Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei. Pentru a preintampina revenirea acestora la domnie, cu doua zile inainte de alegeri s-au adunat in Dealul Mitropoliei peste 30.000 de oraseni si tarani protestatari.2
Rugaciunea mitropolitului Nifon
In seara zilei de 23 ianuarie, la o intrunire secreta a deputatilor Partidului National, tinuta la hotelul Concordia din Bucuresti, s-a discutat pentru prima data despre realizarea Unirii prin alegerea ca Domnitor si in Tara Romaneasca a lui Alexandru Ioan Cuza, propunere care a fost primita cu multa caldura.3
In dimineata zilei de 24 ianuarie 1859, dupa participarea tuturor deputatilor la slujba de Te Deum oficiata in Catedrala mitropolitana (actuala Catedrala patriarhala), Adunarea electiva a fost deschisa la ora 11:00 sub presedintia mitropolitului Nifon al Tarii Romanesti.
Dupa ce s-a facut apelul nominal, deputatul Vasile Boerescu a cerut cuvantul si a rugat pe presedintele Adunarii sa suspende sedinta publica, pentru a face o propunere. Adunarea se consulta si aproba. Se suspenda sedinta publica si are loc, intre toti membrii electori, o sedinta secreta, intr-o alta sala.4
In cadrul acestei sedinte, deputatul Boerescu propune, intr-o cuvantare plina de infocare, Unirea prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei ca Domnitor si in Tara Romaneasca. Doctorul Asachi, unul dintre membrii dreptei, intrerupse pe orator, nu insa pentru a-l combate, ci pentru a arata ca sunt si alte state care au un singur domnitor, desi doua administratii deosebite, precum sunt Suedia si Norvegia. Aceasta precizare creeaza un si mai mare entuziasm intre toti deputatii, nationalisti si conservatori, incat multi incep a plange de bucurie, iar mitropolitul Nifon propune votarea sub juramant, el insusi pronuntand juramantul cu lacrimi in ochi, in fata icoanei Preasfintei Treimi, rugandu-se inaintea tuturor, cu aceste cuvinte:
"Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, arunca-Ti privirea Ta asupra inimilor noastre si nu slabi curajul fiilor Tai! Uneste-i pe toti intr-o cugetare si intr-o simtire si fa ca inimile tuturor sa aiba aceeasi bataie pentru tara lor. Printul Cuza este unsul Tau intre noi si pentru dansul juram toti ca-l vom sustine."5
Bucuria din Dealul Mitropoliei
Dupa o ora si jumatate de deliberare secreta, presedintele Adunarii, mitropolitul Nifon, redeschide sedinta publica pentru formarea comisiilor deputatilor.
La ora 4 dupa-amiaza se redeschide sedinta, iar presedintele Adunarii declara Adunarea electiva constituita si o invita la alegerea biroului definitiv. Dupa ce biroul a fost constituit si toate formalitatile terminate, se propune savarsirea juramantului prescris in asemenea caz de Regulamentul Organic. Mitropolitul Nifon a rostit cu glas tare textul juramantului, apoi toti deputatii au savarsit juramantul cu mana pe Sfanta Evanghelie si sarutand Sfanta Cruce.
In urma votului, dupa citirea biletelor, mitropolitul Nifon proclama numele Domnitorului Tarii Romanesti ales in unanimitate, si anume Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Moldovei.
La auzul acestei vesti, poporul adunat pe Dealul Mitropoliei a fost cuprins de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestita tuturor de dangatul clopotelor Mitropoliei si al celorlalte biserici, "tot Bucurestiul era in picioare, de la Filaret la Dealul Mitropoliei, pana la Baneasa."6 - nota un cronicar al vremii.
Imediat dupa incheierea sedintei, conform hotararii Adunarii, mitropolitul Nifon comunica prin depesa telegrafica Domnitorului Alexandru Ioan Cuza rezultatul alegerilor din Tara Romaneasca si il invita sa ia carma Tarii.7
De asemenea, se constituie o delegatie condusa de episcopul Clement al Argesului, care a mers la Iasi pentru a vesti prin viu grai Domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca este ales si Domnitor al Tarii Romanesti.
Duminica, 8 februarie 1859, mitropolitul Nifon al Tarii Romanesti il intampina pe noul Domnitor Alexandru Ioan Cuza in Catedrala mitropolitana din Bucuresti, iar dupa inchinare in fata sfantului altar, Domnitorul, impreuna cu mitropolitul si tot clerul, a intrat in sala de sedinte, unde, in prezenta deputatilor si a poporului, Domnitorul a pronuntat, cu mana pe Sfanta Evanghelie, in fata icoanei Preasfintei Treimi, urmatorul juramant: "Jur in numele Preasfintei Treimi si in fata Tarii ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele Principatelor Unite; ca in toata domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate si ca nu voi avea inaintea ochilor mei decat binele si fericirea natiei romane. Asa Dumnezeu si confratii mei sa-mi fie intru ajutor!"8.
Dupa depunerea juramantului, mitropolitul Nifon, in calitatea sa de presedinte al Adunarii deputatilor, tine un discurs in care spune: ".Maria Ta, ca cel chemat de poporul roman si trimis de Providenta, intinde-i (acestuia, n.n.) dreapta Ta, ridica-l din caderea sa si il condu pe campurile cele pline de flori nevestejite; caci numai acolo poate el sa-si redobandeasca cununa gloriei si a virtutii cu care se incununara odata nemuritorii nostri stramosi; iar Maria Ta sa traiesti ani multi, ca sa lasi mai multe pagini de fapte in istoria dulcei noastre Patrii!"9.
Bucuria poporului fata de alegerea noului Domnitor s-a manifestat puternic si acum, fiind intampinat la Bucuresti aproape de intreaga populatie a Capitalei in aclamatii si urale, incat Mihail Kogalniceanu spunea ca nici suveranii marilor state nu s-au bucurat de astfel de primiri.10
Organizarea unitara a structurilor bisericesti din toate provinciile romanesti
Devenit Domnitor, Alexandru Ioan Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea Unirii de catre puterea suzerana otomana si puterile garante europene si apoi pentru desavarsirea Unirii Principatelor Romane pe calea infaptuirii unitatii constitutionale si administrative, care s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Romaneasca au format un Stat unitar, adoptand oficial numele de Romania, avand capitala la Bucuresti, cu un singur guvern. Tot atunci, cele doua Adunari legislative, din Moldova si Muntenia, se unesc intr-una singura, formand viitorul parlament al Romaniei. Primul presedinte al Adunarii legislative unite a fost numit mitropolitul primat Nifon, care a detinut aceasta functie pana la 6 decembrie 1864, cand a fost numit in functia de presedinte al Senatului, Romania trecand atunci la sistemul parlamentar bicameral. "Primii si cei mai longevivi in demnitatea de presedinti ai Senatului au fost mitropolitii Nifon si Calinic Miclescu (cate trei mandate, deci 12 ani)."11
Realizarea Unirii Principatelor Romane a fost benefica si pe plan spiritual, atragand dupa sine organizarea unitara a structurilor bisericesti din toate provinciile romanesti, sub conducerea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. In acelasi timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza catre Patriarhia Ecumenica (1865) pentru obtinerea recunoasterii autocefaliei12, s-au creat si premisele ridicarii Bisericii Ortodoxe Romane, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, in anul 1925.
In aceasta perspectiva, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat, la 3 decembrie 1864, Decretul organic in care se arata ca "Biserica Ortodoxa Romana este si ramane independenta de orice autoritate bisericeasca straina, in tot ceea ce priveste organizarea si disciplina" si ca "Sinodul general al Bisericii Romane pastreaza unitatea dogmatica a sfintei credinte ortodoxe cu Marea Biserica de Rasarit, prin co-intelegere cu Biserica Ecumenica a Constantinopolului"13.
Multe dintre reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme; iar unele masuri luate de el au creat neintelegeri si nemultumiri. Avand un accentuat spirit reformator, Cuza a dorit sa faca unele innoiri, dar, dupa propria-i afirmatie, el "n-a voit sa faca rau Bisericii stramosesti, decat numai bine".14
Urmare promulgarii, in decembrie 1863, a Legii pentru secularizarea averilor manastiresti, deci a preluarii averilor bisericesti de catre Stat, in timpul domniei lui Cuza s-au reglementat si principiile legale prin care Statul se obliga sa sprijine Biserica. In acest sens, s-a stabilit prin lege plata unei parti a salariului preotilor de la bugetul de stat, sprijinirea invatamantului teologic seminarial si universitar, acordarea a 8,5 ha de pamant bisericilor parohiale s.a.
Omagiu si recunostinta
De asemenea, datoram lui Cuza infiintarea Universitatii din Iasi in 1860 si a Facultatii de Teologie, infiintarea Universitatii din Bucuresti, infiintarea de noi gimnazii si scoli primare, obligativitatea si gratuitatea invatamantului primar s.a.
Se cuvine sa exprimam aici, astazi, la nivelul cel mai inalt, in prezenta Presedintelui Romaniei, a reprezentantilor Parlamentului, a membrilor Guvernului Romaniei, a reprezentantilor Academiei Romane, a reprezentantilor multor institutii bisericesti si civile, administrative, sociale si culturale, omagiul si recunostinta noastra memoriei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, mitropolitului Nifon al Tarii Romanesti si tuturor fauritorilor Unirii. Totodata, rugam pe Preasfanta Treime, icoana si izvorul unitatii si comuniunii, sa ne ajute sa cultivam permanent unitatea nationala, convietuirea pasnica si cooperarea demna spre binele Romaniei.
DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
1 Pr. prof. Mircea Pacurariu, 120 de ani de la Unirea Principatelor, in Mitropolia Ardealului, anul XXIV, nr. 1-3, ianuarie-martie 1979, p.11.
2 Pr. prof. Mircea Pacurariu, op. cit. p.11.
3 Ibidem.
4 Pr. dr. Corneliu Zavoianu, Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei si Unirea Principatelor in volumul Biserica Ortodoxa Romana si Unirea Principatelor - moment aniversar - (1859-2009), Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti 2009, p.91, apud "Buletinul oficial", Tara Romaneasca, nr. 9, din 29 ianuarie 1859, p.34.
5 Idem, op. cit., p.92.
6 Pr. prof. Mircea Pacurariu, op. cit. p.12.
7 Pr. dr. Corneliu Zavoianu, op. cit., p.93, apud "Buletinul oficial", Tara Romaneasca, nr. 9, din 29 ianuarie 1859, p.36.
8 Ibidem, p.96.
9 Ibidem, p.97.
10 Pr. prof. Mircea Pacurariu, op. cit. p.12.
11 Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului, Alocutiune cu prilejul sedintei solemne a Parlamentului Romaniei consacrate aniversarii a 140 de ani de la constituirea Senatului Romaniei si de la institutionalizarea sistemului parlamentar bicameral, 15 septembrie 2004, www.senat.ro.
12 Joanes Dominicus Mansi, Sacrorum Conciliorum Nova Et Amplisima Colectio, vol. 40, Akademische Druck - U. Verlagsanstalt, Graz, Austria, 1961, pp.682-684, 686-688, 690-702.
13 Decretul organic pentru infiintarea unei autoritati centrale pentru afacerile religiei romane, Bucuresti, 1865, Constantin Dragusin, Legile bisericesti ale lui Cuza Voda si lupta pentru canonicitate, in "Studii Teologice", IX (1957), nr. 1-2, p.86-103.
14 Pr. Ion Vicovan, Alexandru Ioan Cuza si reformele bisericesti, in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol II, Editura Trinitas, Iasi, 2002, p.164.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.