In numarul din 9 august 2005 al revistei "Adevarul literar si artistic", Cristian Badilita a formulat un adevar pentru care trebuie sa ai mare curaj ca sa-l rostesti: "Vazuta cu ochi limpede, din exterior, Romania nu are decat doua carti cu care se poate impune in concernul tarilor europene (pentru ca vad, e la moda, chestiunea brandingului): ortodoxia si cultura de sorginte ortodoxa. Restul nu-i decat imitatie a unor realitati occidentale, fara nici un interes pentru straini. E stupid sa te lauzi cu poduri si sosele asfaltate in fata unui american sau a unui francez."

Cristian Badilita si-a tocit coatele pe bancile mai multor universitati europene si traieste de un deceniu in Occident, unde a repurtat succese autentice in mediile academice. Adevarul rostit de el este greu sau imposibil de digerat de majoritatea intelectualilor nostri, mimetici de generatii, amatori de idei de-a gata si de sabloane culturale rasuflate sau expirate.

Parerile lor despre ortodoxie coincid cu perspectiva catolica si protestanta asupra Bisericii Rasaritului de-acum 80-100 de ani. Insa de-atunci lucrurile s-au schimbat si au jucat un rol in acest sens teologii rusi refugiati dupa 1920 in Occident, care au infiintat mai intai un institut de profil, "Sf. Serghie", la Paris, iar dupa ultimul razboi, un altul, "Sf. Vladimir", in Statele Unite.

De mai multe zeci de ani, in Europa apuseana si in America s-a facut simtita, indeosebi in randul tinerilor, o reorientare spirituala: acestia nu se mai regaseau in Biserica Romano-Catolica sau in Protestantism. Fenomenul, la nivelul anilor '60, a fost constatat de Mircea Eliade, care se opreste asupra lui in dialogurile purtate cu Claude-Henri Rocquet si imprimate in volumul "Proba labirintului". La vremea respectiva, cautatorii acestia de confort duhovnicesc pareau a fi gasit un liman in religiile extrem-orientale. De altfel, interesul pentru ele s-a raspandit si la noi, din mimetism si snobism, dupa 1990, cand erau in declin in Occident. Fenomenul se manifestase si in Romania interbelica: cateva duzini de admiratori ai lui Krishnamurti (in frunte cu Sorana Topa).

In anii din urma, Occidentul european, confruntat si cu ispita islamica, inregistreaza tot mai multe convertiri la ortodoxie: individuale, discrete, fara zgomotul trecerilor in masa de la o credinta la alta. Motivele sunt de natura strict spirituala si au fost expuse de parintele Rafail Noica in antologicul volum "Celalalt Noica", aparut initial in 1994, la Editura Anastasia. Subiectul este abordat, intre aceleasi coperte, si de parintele Simeon, elvetian convertit la ortodoxie si devenit calugar si preot pravoslavnic. Acum mai putem inregistra o marturie similara, foarte recenta si concludenta, datorata Prea Sfintitului Marc Alric, primul episcop ortodox roman de nationalitate franceza, vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala, conduse de IPS Iosif, care are sub jurisdictia sa 150 de parohii, sase manastiri si doua schituri.

Prea Sfintitul Marc a dat un lung si remarcabil interviu revistei "Lumina" din Iasi, in numarul din 8 ianuarie 2006. Prima fraza a episcopului confirma observatia lui Cristian Badilita: "Intalnirea cu Romania s-a legat de intalnirea mea cu Ortodoxia." Mai departe: "In vara anului 1986 am descoperit o parohie ortodoxa in Franta care tinea de Patriarhia Romana. Si, fiind catolic, am intrat in aceasta biserica din curiozitate. Destul de repede mi-am dat seama cata bogatie este in slujbele ortodoxe si in invatatura ortodoxa. Cam la doua-trei luni m-am hotarat sa marturisesc credinta ortodoxa."

Prea Sfintitul Marc a fost atras tocmai de ceea ce nu agreeaza compatriotii nostri intelectuali, imputandu-le lungimea: slujbele bisericesti. Este iarasi de retinut ca nu mocofanii din Occident trec la ortodoxie, ci indeosebi intelectualii: profesia initiala a episcopului este aceea de arhitect. Sa-i reproducem, insa, aceasta constatare esentiala: "Ortodoxia propune o libertate si un drum spre Hristos poate mai clar, mai rapid si mai evident." Voi incheia nu cu elogiul adus manastirilor noastre si monahilor romani, formulat de PS Marc, ci cu o observatie de mare acuitate privind actualitatea ortodoxiei: "In Franta comunitatile (ortodoxe - n.n) sunt destul de eterogene. Traim o experienta similara cu cea din primele secole de crestinatate, ca la Corint, unde erau greci, arabi, aristocrati, dar si oameni simpli. Nu o biserica etnica, ci Biserica lui Hristos, care depaseste nationalitatile si clasele sociale. Aceasta este o realitate care ne uimeste si pe noi."

Una, adaugam, care ar putea sa ia solzii de pe ochii detractorilor ortodoxiei.

Dan CIACHIR

.