Dumneavoastra, fratilor, prietenilor si vecinilor nostri cu adevarat iubiti. Prin aceasta va dam de stire, cum v-am dat de stire si mai inainte, ca acum a venit la noi solul moscalilor: sa va intre bine in minte si sa pastrati cu tarie ce ne-am invoit mai inainte pentru fratie si pace buna: ce am zis atunci, acum si totdeauna cu tragere de inima a noastra si bunavointa vom tinea statornic. Asa precum ne ostenim sa lucram pentru ale voastre. Iata acum a venit vremea si ceasul pe care dinainte vi l-am spus: sarcini mari, aproape cu neputinta de purtat, vreau sa le puie moscalii pe umerii nostri si sa ne ingreuie. Nu pentru noi, sau pentru ai nostri pun greutati asa de mari, ci pentru voi si ai vostri vreau moscalii aceia sa faca si sa ne sileasca.

Pentru ca, in ce priveste ale noastre, zau ca usor am putea face pace si buna liniste, dar pentru voi si ai vostri pacea cu acei moscali nu putem s-o facem, ca ei cauta cale sa iasa si sa prade la voi, prin tara noastra; si afara de aceasta ne mai silesc in multe cale a lucra impotriva credintei crestine si impotriva noastra. Insa vointa noastra desavarsita este a nu face nimic rau impotriva voastra, ci nu voim a ne desparti de voi niciodata, voind, cum am spus si v-am jurat, sa fiu frate credincios si prieten al vostru. Si sa va ganditi ca, atunci cand un om ori domn e puternic si tare, atunci poate face pacea cum vrea; dar, cand e fara putere, unul mai tare va veni asupra lui si va face cu dansul ce va voi.

Asa imi ajunsera vorbe intristatoare despre Ispravnicia ta. Ca ti-ai uitat limba noastra stramoseasca, neamul si credinta. Auzitara urechile-mi ca pui la cale catre fiii neamului hrisoave de un fel de invatatura cari nu respecta sfantul adevarul. Ca ai fi pus de lichidare a vajnicelor lacasuri de intelepciune cari adunau istoria noastra, limba, artele, filosofia si educatia si ca pe bravii dascali onesti te pregatesti sa-i lasi pe drumuri. Ba ca si pe slujitorii Domnului ai vrea sa-i surghiunesti si sa distrugi bunatate de Sfanta Mitropolie. Si mai rau: ca iar dai birul unui gospodar moscal punand de targuiala pamant din ispravnicia ta. Dara io nu vreau sa crez toate acestea. Caci pentru lucruri mai putine oamenii pier in neantul acestei lumi.

Dara alte vorbe de la Apus imi spun ca in cardasie cu hatmanul naramziu armiile si corabiile de razbel din Rasaritu vor zace in coastele noastre si ale Marii celei Mari si Negre inca multe vieti de-acum incolo. Noi aicea am primitu intariri si pentru binele vostru: arcuri de oameni cu minti ca sagetile, pusti cu silitra din belsug, masini de fier si zburatoare ca si dintre-cele bine mergatoare pe ape.

Asa ca fratele vostru si prietenul intru toate tare va roaga sa mai zaboviti in gandire inainte de trista plecare a Domniei tale pe meleaguri moscalesti.

De aceia cu aceasta scrisoare va cerem de la fiecare din voi, cu dragoste, ca, pentru folosul nostru si al vostru, fara zabava, sa ne stam in ajutor. Asa, impreuna, vom putea randui, dupa cuviinta, lucrurile noastre si ale voastre pana ce vom avea biruinta spre folosul neamului nostru. Cum v-am zis mai sus, pentru binele, apararea si folosul alor vostri si alor nostri, cat puteti mai iute grabiti de va indreptati, ca martur mi-e Dumnezeu, ne gandim mai mult la binele si statornicia voastra, decat la ale noastre. Ce este taria noastra este si a voastra, si a toti crestinii.

Si voi ganditi-va bine ce mi se poate cadea noua si alor nostri spre cinste si folos, ca poate sunt unii cari se gandesc rau asupra-mi si lucreaza nedrept. Unora ca acelora dusmani sa li fiti, cum li suntem noi dusmanilor nostri; sa li faceti, cum facem noi acum pentru voi. Si sa stii, ca si aici, am calcat pacea cu aceia cari tradatori sunt sau cu aceia cari si-au aruncat toata turbarea asupra-ni. Si cu siretenii, si cu viclesugul lor ori cu alte mestesuguri cauta a ne prinde. Cum li se va arata vremea prielnica, au de gand sa vie dusmaneste, cu toata puterea lor mostenita de la moscali. Insa vaduri n-au! Iara io, cu credinta in bunul Dumnezeu, merg inainte. Caci, daca Dumnezeu cel Atotputernic va asculta rugaciunile si dorintele crestinilor si-si va pleca auzul, cu bunavointa, spre rugaciunile sarmanilor sai si ni va da astfel biruinta impotriva paganilor, dusmani ai Crucii lui Hristos, va fi cea mai mare cinste si folos si ajutor sufletesc pentru Ispravnicia ta, ca si pentru Sfanta Coroana a Romaniei si pentru toata crestinatatea cea adevarata. Deoarece nu voim sa fugim inaintea salbaticiei lor, ci sa avem, in orice chip, lupta cu dansii. Ori, ori! Iar, daca vom ajunge, fereasca Dumnezeu, la un capat rau, si va pieri tarisoara noastra aceasta, nici Ispravnicia ta nu vei avea folos si inlesnire de asa ceva, pentru ca va fi spre paguba crestinatatii intregi.

Data in Bucuresci, cetatea de scaun a toata Tara Romaneasca, vineri inainte de Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla si de marea sarbatoare a Maicii Domnului. Gustar, anul Domnului 2005, valeat 7513.

.