Izolare si criza
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I nu este nicidecum un habotnic. Anii de studii petrecuti la Roma, reprezentanta pe care a deschis-o in urma cu un deceniu la Bruxelles, vizitele intreprinse in capitale occidentale, intalnirea sa cu Ioan Paul II cand au rostit amandoi Crezul fara adaosul papistasesc Filioque il recomanda ca pe un om realist si echilibrat. Tocmai pentru ca nu este un habotnic si-a atras antipatia synaxei athonite. Bartolomeu I ne-a cercetat tara si Biserica de vreo zece ori in decurs de 14 ani. Este adevarat ca si noi nu am facut alta politica externa ecleziala decat la remorca Patriarhiei Ecumenice, respectiv a Atenei.
Saptamana trecuta, formulandu-si punctul de vedere, intr-o scrisoare adresata Patriarhului Alexei II, despre contenciosul nostru jurisdictional cu Biserica Rusa, Patriarhul Ecumenic a dat dreptate fara echivoc rusilor; ba chiar textul epistolei lasa sa planeze asupra noastra o acuza voalata de filetism (nationalism bisericesc).
Scrisoarea aceasta mi se pare un trasnet. Ea vine la sapte luni dupa intalnirea dintre ierarhii nostri si episcopii rusi, pe aceeasi tema a jurisdictiei, desfasurata - cum am prevazut - fara nici un rezultat, in Bulgaria. As adauga ca raporturile Patriarhiei Ecumenice cu Biserica Rusa nu sunt trandafirii. Eston dupa trup, si nu rus, Patriarhul Alexei II a digerat greu faptul ca parohiile ortodoxe din tara sa de bastina se afla sub ascultarea Constantinopolului si nu a Moscovei.
Privitor la contenciosul amintit, ierarhii rusi au cerut parerea celorlalte Biserici Ortodoxe. Perspectiva pe care Patriarhia noastra n-a prevazut-o. S-a pronuntat mai intai in defavoarea noastra un patriarh ortodox oriental. Treaca-mearga. A urmat reactia Bisericii Sarbe, care nu mai era de neglijat. Si acum - trasnetul: Scrisoarea Patriarhului Ecumenic. Care-i cea mai inalta treapta ierarhica pravoslavnica. Desigur ca scrisoarea amintita nu este fara legatura cu impartasirea Mitropolitului Nicolae din acelasi potir cu schismaticii unei biserici de buzunar. Deja, despre faptul acesta ni s-au cerut explicatii din Rusia si din Grecia. Suntem izolati si sunt toate semnele ca vom ajunge la judecata Bisericilor Ortodoxe Surori. Pentru ca nu suntem chiar de capul nostru si pentru ca reversul mandriei sunt intotdeauna smerirea, sacul si cenusa.
Fapta Mitropolitului Nicolae nu poate fi judecata decat de plenul Sinodului. De ce nu s-a intrunit Soborul intr-o sesiune de urgenta si se asteapta luna lui Cuptor? Pentru ca Mitropolitul Nicolae sa aiba timp sa fie victimizat? Sau pentru ca a trecut prea putina vreme de cand Prea Fericitul Parinte Daniel i-a sarutat mana care avea sa duca la gura potirul schismaticilor?!.
La izolarea noastra in lumea ortodoxa se poate adauga si o criza a Bisericii. Incercarea, poate neinspirata, a preotilor, de a se sindicaliza constituie un indiciu in acest sens. Criza Bisericii nu ar putea decurge insa decat din incetineala si "pudoarea" Patriarhiei in privinta celor savarsite de Mitropolitul Nicolae. Cativa mari duhovnici au aratat in ce consta cumplitul sau pacat spiritual. De ce nu explica public Patriarhia care este natura faptei mitropolitului Nicolae din perspectiva Marturisirii de credinta ortodoxe si a canoanelor Bisericii noastre? Ca doar are radio, televiziune si impune preotii la birul unui ziar.
Izolarea Bisericii noastre nu poate fi depasita decat in Duh si Adevar. La fel ar putea fi evitata criza care se profileaza.
Dan CIACHIR
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.