In editorialul sau de saptamana trecuta, "Biserica si sinistratii", domnul Dan Ciachir a avut ideea unei paralele intre biserica - de fapt, Biserica Ortodoxa - si societatea civila. Domnia sa remarca, printre altele, ca "ajutorarea crestineasca a aproapelui nu a contenit niciodata la noi". Ca argument, domnul Ciachir invoca bunurile trimise de diverse parohii in Banat si folosea detalieri contabilicesti: 7,7 miliarde lei, 10 tone de alimente s.a.m.

d. Iata concluzia editorialului: "Deosebirea dintre "Societatea civila" calchiata dupa modele recente si Societatea civila concreta si milenara care este Biserica decurge din faptul ca prima e axata mai mult pe seminarii, colocvii, congrese, simpozioane, reviste, anuare, pliante si mai ales proteste, iar a doua pe actiuni nemijlocite." Contrapunctul era intarit cateva randuri mai jos. Manastirile, scria domnul Ciachir, asigurau o masa pelerinilor pana si in comunism, in vreme ce in zilele noastre societatea civila ofera eventual "o conferinta si un afis".

Cine s-a mai gandit pana acum sa faca o paralela intre "oferta" Bisericii Ortodoxe si, in oglinda, a societatii civile? Las la o parte faptul ca nu poti compara o institutie cu structurarea sociala globala, din care bisericile altminteri fac parte. Cunoscatorii vietii organizatiilor neguvernamentale vor fi fost impresionati de imaginea caricaturala conform careia societatea civila ar insemna serii de colocvii, pliante si proteste. Oare asa sa arate lucrurile? La ultima Gala a societatii civile, din februarie 2005, au fost premiate, printre altele, proiectul "Burse pentru elevi cu coeficient de inteligenta superior, provenind din medii sociale defavorizate din satele judetului Iasi", proiectul "Pledoarie pentru demnitate" destinat persoanelor cu dizabilitati mintale, proiectul "Farmacie mobila pentru zonele rurale izolate". Premii speciale au fost obtinute de Coalitia pentru un Parlament Curat, de cele doua campanii menite sa salveze Delta Dunarii etc. Sunt doar firave exemple luate dintr-un eveniment mult mai bogat decat poate fi invocat aici, el insusi doar un spot de lumina asupra lumii organizatiilor neguvernamentale active incepand cu sfarsitul anului 1989. Provocari concrete, victorii punctuale sau cu valoare generala. De unde atunci stereotipia "colocviul si pliantul"?

Sa urmam metoda domnului Ciachir si sa punem in paralel actiunile organizatiilor neguvernamentale si ale BOR pe doua-trei capitole. In ce priveste apararea mediului natural, asociatiile ecologiste au acoperit toata paleta activismelor, de la asezarea de indicatoare in munti pana la conceperea si punerea in aplicare a legilor rezervatiilor naturale. De la strangerea gunoaielor din zonele turistice pana la includerea in legislatia nationala a unor acorduri de mediu internationale. Campaniile impotriva canalului Bistroe ori a distrugerii Vamei Vechi au mobilizat intreaga opinie publica. Care a fost "aportul" BOR in acelasi domeniu? Pur si simplu, BOR a excelat in distrugerea patrimoniului natural. Plantarea sistematica de biserici in parcurile oraselor a fost coroborata cu invadarea ariilor protejate. Astazi, constructiile fara aviz de la Schitul "Schimbarea la Fata" din Parcul National Ceahlau fac subiectul unui proces in justitie. Acelasi dezastru in privinta patrimoniului istoric. As aminti doar ridicarea unei manastiri pe situl arheologic de la Histria, oprita in urma unui efort (civic!) considerabil.

Dar in privinta promovarii drepturilor omului si a statului de drept? A fost inca din 1990 domeniul predilect al activismului nonguvernamental. In schimb, nu cunosc o organizatie autonoma care sa se fi opus atat de sistematic aplicarii, in Romania, a principiilor Conventiei europene a drepturilor omului, precum a facut-o BOR. In timp ce zeci de organizatii dedicate educatiei sau protectiei copiilor promoveaza un statut mai demn si mai autonom pentru elevi, Biserica Ortodoxa insista, la orele de educatie religioasa, pe modelul copilului spasit si supus dogmelor. In afara de BOR, nu gasim nici o alta structura care sa fi cerut, in acesti ani, scoaterea ei de sub regulile de justitie care guverneaza societatea in ansamblu. In sfarsit, domnul Ciachir sugera ca BOR "da" in timp ce organizatiile civice "primesc". Lucrurile arata exact invers. Nici o resursa de la bugetul statului directionata catre societatea civila nu se compara cu fluviul de bunuri si avantaje pe care clasa politica romaneasca le-a luat din buzunarul comun pentru a le directiona catre BOR.

Cineva ar putea argumenta, si pe buna dreptate, ca astfel de comparatii au o valoare limitata. Daca totusi ni se propune o paralela intre rolul social al BOR si al organizatiilor civice, sa o facem macar intr-o formula documentata.

.