Spectrul care planeaza asupra lumii este transformarea razboaielor economice in razboaie religioase
Tema caricaturilor satirice infatisandu-l pe profetul Mahomed, precum si reactiile lumii arabe, indeosebi cele declansate la Beirut, s-au aflat, ieri, in centrul colocviului dintre Papa Benedict al XVI-lea si Fouad Sinora, premierul Libanului. Audienta acordata de Sanctitatea Sa sefului diplomatiei libaneze a avut loc a doua zi de la violentele suferite de comunitatea crestina libaneza in urma revoltei credinciosilor musulmani datorita publicarii nefastelor caricaturi in ziare europene. Alaturi de tema "crizei caricaturilor", a fost abordata si tema coabitarii diverselor grupuri religioase, precum si importanta realizarii dialogului interreligios si interconfesional. Redam in continuare interviul acordat, in exclusivitate, corespondentului ZIUA la Vatican, de preotul iezuit Daniel Madigan, prestigios specialist in islam, decan si fondator al Institutului pentru Religii si Culturi in cadrul Universitatii Pontificale Gregoriene.
Preotul iezuit Daniel Madigan este un prestigios specialist in islam, decan si totodata fondator al Institutului pentru Religii si Culturi in cadrul Universitatii Pontificale Gregoriana.
Asistam la un nou val de violente dupa publicarea caricaturilor infatisandu-l pe profetul Mahomed. Credeti ca mai exista loc pentru dialog sau au dreptate persoanele care sustin ca ne aflam in fata unui conflict al civilizatiilor?
I-as intreba pe cei care sustin teoria unui unui asa-zis conflict al civilizatiilor care ar fi, dupa ei, obiectivul acestui conflict. Nu pot fi de acord cu cei care sustin ca nu mai este timp pentru dialog, ci numai pentru razboi. Si cred ca nici un crestin autentic nu poate fi de acord cu aceasta idee. Nu este permis a se rationa in acest mod. Evident, singura cale pentru a gestiona conflictul existent este de a incerca sa ne intelegem, de a dialoga.
Acest lucru nu presupune a face diplomatie ieftina: acceptarea fara discernamant a tot ceea ce spune celalalt; un dialog onest trebuie sa dea loc adevaratelor preocupari, problematici ale persoanelor implicate. Cine sustine ca dialogul este imposibil ii revine obligatia de a demonstra ca acesta nu a functionat niciodata, dupa cum cine sustine contrariul trebuie sa ilustreze cu un succes. Eu personal nu vad alte alternative in afara dialogului.
In acelasi timp, refuz sa cred ca problemele sunt numai de ordin religios. Conceptul de dialog interreligios transcende ideea de religie, fiind multi alti factori care determina situatia actuala mondiala: injustitia economica, geo-politica, piata globalizata reprezinta doar cateva exemple ale altor sectoare implicate. Religia, intr-un fel, reprezinta un pretext pentru a ascunde aceste probleme.
Atat timp cat ne limitam discursul la religie, la teologie, nu vom ajunge niciodata la o solutie. Trebuie sa intelegem adevaratele cauze ale acestor probleme mondiale.
Violenta in numele Domnului: falimentul credintei
Puteti comenta afirmatia rabinului-sef al Romei, Riccardo De Segni, conform careia "religia nu va putea niciodata justifica violenta. Problema nu este religia, ci modul in care se traieste crezul religios"?
Impartasesc viziunea rabinului Romei. Cert este ca si in Sfanta Evanghelie, in Vechiul Testament, abunda exemplele de violenta in numele Domnului. Intreaga istorie a poporului lui Israel, ai carui urmasi ne consideram noi, crestinii, este presarata de numeroase episoade de violenta impotriva populatiilor lumii.
Trebuie sa admitem, totusi, faptul ca este prea comod sa afirmam ca violenta nu poate fi justificata niciodata in numele Domnului. Intrucat jusitificari de acest tip au fost chiar in Scripturile noastre. Trebuie sa avem forta de a admite acest lucru. In momentul in care negam, refuzam sa ne asumam acest fapt - atat de evident, nu vom putea niciodata infaptui un autentic dialog. Insa, trebuie sa intelegem cum sa citim aceste texte. Si, in mod evident, in traditia ebraica si crestina s-a reusit, intr-un fel, sa se dea acestor texte o interpretare pasnica. In mare parte, si traditia islamica a facut acelasi lucru.
Nu-mi pot imagina faptul ca a cincea parte a rasei umane sa fie atat de dedicata violentei. Anumiti musulmani sunt violenti. Dar, la fel de violente pot fi si alte persoane. Sunt peste patru milioane de persoane ucise in Congo in timpul razboiului civil, 800.000 crestini ucisi de cei apartinand aceleiasi religii in Rwanda acum 11 ani. Ar fi absurd sa afirmam faptul ca toti musulmanii sunt violenti.
Putem spune ca violenta in numele lui Dumenzeu pe care o practica unii musulmani nu reprezinta credinta autentica, ci falimentul credintei in a transforma persoanele. Sunt foarte multi musulmani care sustin - in mod just, de altfel - ca aceasta violenta, acest tip de sinucidere sunt impotriva credintei lor. Si consider ca au dreptate.
V-as ruga sa dezvoltati aceasta idee. Mai exact, cum vede Coranul conceptul de sinucidere?
In Coran nu este dezvoltata tema sinuciderii, insa trateaza des ideea de a fi dispus chiar sa-ti oferi viata luptei pentru Dumnezeu. Iar acest lucru este important. Insa, acesta nu reprezinta nici pe departe un argument in favoarea sinuciderii. Inseamna doar ca exista valori pentru care trebuie sa luptam chiar cu pretul vietii. Acesta reprezinta insa un principiu comun diverselor traditii religioase. Noi, crestinii, nu suntem dispusi sa ne dam viata pentru credinta noastra?
In mod evident, conceptia conform careia o persoana care isi pierde viata pentru a-si salva poporul este un erou este foarte inradacinata in multe culturi. Insa, dupa cum spunea regele Iordaniei, actiunea luptatorilor kamikaze este contrara ortodoxiei islamice.
Islam egal terorism, o ecuatie falsa
Ce credeti despre ecuatia "Islam = terorism" care se bucura de succes chiar si in unele medii intelectuale, de exemplu cazul Oriana Fallaci?
In mod sincer, nu vad rationalitatea din cartile sale. Relevant in acest sens este si titlul cartii: "Furia si orgoliul", acestea nu pot fi niciodata principii ale crestinilor. Autoarea este oricum libera sa le asume, nefiind crestina. Este bizar faptul ca dupa ce si-a dedicat atat de multi ani criticii Bisericii, Fallaci se erijeaza in aparatorul crestinismului, al Occidentului.
Poate fi aparat crestinismul promovand ura pentru reprezentantii altor religii?
In mod categoric, nu. Daca ne bazam raspunsul pe ura, riscam sa pierdem astfel insasi esenta religiei crestine. "Cine incearca sa-si salveze viata o va pierde, dar cine o va pierde in numele meu o va castiga"- spune Mantuitorul.
Daca noi incercam sa ne salvam viata prin intermediul violentei, urii, vom pierde identitatea noastra crestina.
Ce relevanta are conceptul de iertare - atat de important pentru crestinii ortodocsi si catolici in cultura islamica?
In Coran, adjectivele atribuite cel mai frecvent Domnului sunt: "Al-Rahman Al-Rahim" (Dumnezeu este milostiv si plin de compasiune). Ideea conform careia Dumnezeu iarta aproape toate greselile este foarte inradacinata in credinta islamica. Exista, insa, un aspect interesant in religia musulmana, diferit de religia noastra crestina: convingerea extrem de raspandita in randul credinciosilor musulmani conform careia Dumnezeu nu poate ierta pacatele cuiva daca persoana care a suferit consecintele acestora nu a iertat. Astfel, daca o persoana face o nedreptate cuiva, nu va putea obtine iertarea de la Dumnezeu atata vreme cat cel nedreptatit nu-l va ierta.
Trebuie sa evidentiez ca, in religia musulmana, conceptul de iertare este central: "Domnul va ierta totul, cu exceptia politeismului" se sustine in Coran. Dar in final, exista convingerea ca Dumnezeu este atat de leal iertarii incat exista speranta mantuirii pentru aproape toti credinciosii.
In cadrul dialogului dintre culturi, religii si confesiunile crestine, va rog sa transmiteti un mesaj cititorilor romani.
Din pacate, nu am fost niciodata in Romania. Sper sa reusesc sa vizitez tara dumneavoastra, cu voia Domnului. Le-as spune cititorilor romani, sa nu piarda speranta. Stiu foarte bine ca multi membri ai Bisercii Ortodoxe traiesc in parti ale lumii in care crestinii si musulmanii convietuiesc. Din pacate, acest discurs al dialogului se desfasoara in Occident unde astazi musulmanii sunt in minoritate si noi, crestinii, ne simtim mai siguri pentru a dialoga. Atat Biserica Ortodoxa, cat si cea Catolica, in Orientul Mijlociu, sudul Asiei etc. se gasesc intr-un context minoritar. Uneori amenintate puternic. Ii admir foarte mult pe cei care isi traiesc crezul crestin in aceste medii - in care am trait eu insumi multi ani. Ma rog Domnului ca aceste persoane sa nu-si piarda speranta. Intrucat am risca astfel nu numai sa pierdem populatiile crestine in tari precum: Liban, Siria unde credinciosii aleg sa emigreze in America, Australia si Europa, ci riscam sa pierdem crezul nostru religios - culmea!- ramanand in acele spatii. Cu alte cuvinte, sa pierdem capacitatea noastra de a ierta, adica de a-L marturisi pe Iisus Hristos Rastignit, nu numai pe Iisus Pantocrator.
A consemnat Claudia Stanila, Vatican
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.