Ideea de nemurire in crestinism consta din cateva notiuni definitorii neintalnite la alte religii. In primul rand, nemurirea are un caracter personal, fiind o comuniune eterna, individuala cu Dumnezeu. Aceasta credinta in nemurire
Asiro-babilonenii nu aveau in acest sens o invatatura bine precizata, ca egiptenii. Sunt totusi dovezi de credinta in viata viitoare inca din epoca proto-sumero-akkadiana. Sufletul, care supravietuieste trupului
In timp ce in hinduism preta era starea trecatoare care precede ritualurile mortuare, in budism preta devine o noua forma de viata (gati) pentru fiintele care urmeaza sa se reintrupeze. Dupa moarte, credinciosului budist i se deschide perspectiva a cinci forme de viata
Credinta celtilor in viata viitoare este un fapt incontestabil; aceasta noua viata era o continuare a vietii de aici insa in conditii mult mai bune. La inmormantarea razboinicilor de seama se punea in mormant
Se vorbeste numai in treacat despre viata viitoare, fara sa se precizeze care va fi rasplata faptelor din viata de aici. Sigur este ca in China veche credinta in nemurirea sufletului era extrem de puternica, din moment ce exista un atat de dezvoltat cult al stramosilor.
Nemurirea are un caracter personal, fiind o comuniune eterna cu Dumnezeu. Aceasta credinta in nemurire ca act personal se bazeaza pe credinta intr-un Dumnezeu personal. Crestinismul vede in viata din aceasta lume o parte integranta a vietii vesnice
Dupa parerea lui Herodot , egiptenii ar fi fost primii oameni care au vorbit despre nemurirea sufletului. Dar, chiar daca nu se poate acorda o valoare absoluta unei astfel de afirmatii, este sigur ca egiptenii au avut o credinta neobisnuit
Etruscii credeau in viata de dupa moarte. Imparatia mortilor era socotita drept un taram al petrecerii vesnice, al veseliei. De aceea si intrarea in aceasta noua stare se inaugura cu banchetul funerar, zugravit in cele mai vii culori pe frescele din mormintele etrusce
Credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxis, spunea Herodot. Aceasta afirmatie, ca si aceea cu trimiterea solului la Zalmoxis, a acreditat parerea, unanima, ca viata geto-dacilor
Grecii au avut o grija deosebita pentru morti, iar in acest sens sta marturie literatura greaca. Au fost descoperite numeroase morminte care atesta fatul ca grecii isi inhumau la inceput mortii si ca incinerarea a aparut intr-o epoca ulterioara
Nemurirea sufletului este premisa fundamentala a intregului sistem religios hindus. Sufletul nemuritor prin insasi esenta si fiinta sa, este unul si acelasi cu Brahman. Sufletul nu este numai nemuritor dar si preexistent
Hititii acordau o cinste deosebita mortilor. Intalnim atat inhumarea, cat si incinerarea. Din cercetari s-a ajuns la concluzia ca o inmormantare avea o durata de treisprezece zile, insa, arderea corpului se facea in primele doua zile
Avesta cuprinde o intreaga eshatologie. Potrivit acesteia, dupa moarte sufletul mortului ramane trei zile langa cadavru. Dupa aceea isi ia drumul, ajungand la un pod imens intins peste o prapastie. Inainte de a porni pe acest pod
Una din preocuparile lui Mahomed privind viata omului in totalitatea ei este interesul pe care il are si il exprima in nenumarate randuri referitor la soarta individului dupa moarte. Oricat de importanta ar fi viata omului pe pamant, de mai mare importanta
In iudaism viata omului este un dar al lui Dumnezeu; astfel, viata omului primeste semnificatie valorica in clipa in care ea devine un raspuns la chemarea lui Dumnezeu. Daca individul evita sa implineasca vointa divina, el cade prada robiei impulsurilor
Credinta in viata viitoare era foarte puternica la vechii peruvieni. Aceasta credinta a dus la pastrarea cadavrelor sub forma de mumii. Insa erau mumificati numai nobilii, ale caror cadavre erau puse la uscat pe marile inaltimi ale muntilor
Dupa credinta romanilor, sufletele celor decedati (lares, manes) duceau o viata asemanatoare celei de aici, fie in mormant, fie intr-o regiune subterana, obscura, in care domnea zeul foarte putin simpatic, Orcus
Ca rit funerar principal, slavii practicau incinerarea. Mai tarziu, sub diverse influente au deprins inhumarea. Totusi incinerarea a persistat pana in secolul al XIII-lea. Exista credinta ca mortul nu va mai putea reveni in casa, daca era scos printr-o gaura facuta in perete
Într-o dispută între un ateu și un credincios este posibil ca argumentele credinciosului să pară mai bune, astfel ca existența lui Dumnezeu și a Raiului să fie posibile. Omul devine înclinat să creadă, iar asta pare să fie o înfrângere pentru diavolul care întotdeauna a căutat...
Legendele vorbesc despre 13 ceruri, ca fiind locuinte ale zeilor; in fiecare dintre ele domnind un zeu principal. Aceste ceruri erau considerate raiuri in care se credea ca merg sufletele mortilor. Cel mai fericit cer pare sa fi fost acela al soarelui, unde mergeau razboinicii morti pe campul de...
Ca sa aiba loc o judecata dupa moarte, este necesar, in mod evident, ca ceva din noi sa supravietuiasca acestui dramatic eveniment care loveste orice fiinta vie. Multi teologi protestanti, chiar dintre cei de marca, cum este P. Althaus, de exemplu, neaga supravietuirea
Sfanta Scriptura, vorbind despre viata viitoare, despre cea fericita sau cea chinuita, nu precizeaza totdeauna, daca vorbeste despre starea ce urmeaza imediat dupa moarte, sau despre cea de dupa judecata din urma
Sufletul este luat fie de ingeri, fie de diavoli, adica de cei de cu care s-a inrudit prin viata sa. Exista insa texte patristice care ne infatiseaza in chip amanuntit calatoria sufletului spre cer printre multimile de duhuri
Nu cred ca trebuie sa artificializam viata in nici o privinta. Cred ca e bine ca rugaciunea sa se faca intotdeauna in mod firesc, fara crispare, fara eforturi de concentrare si de interiorizare, care sa ne faca sa uitam de rugaciunea propriu-zisa si sa ne retina la concentrarea insasi, care, in...
Sofistul Antifon a fost contemporan cu Socrate. El s-a facut cunoscut prin lucrarea sa in care el a expus conceptia sa filozofica. Din fragmentele ce ne-au ramas de la el putem deduce urmatoarele idei filozofice