Tesaturile

Tesaturile

Tesaturile au ramas unul dintre elementele majore ale luxului bizantin. Cand, intre 780 si 790, imparateasa Irina a dorit sa aduca multumire izvorului tamaduitor pentru vindecarea ei miraculoasa, ea a daruit manastirii unde se afla acest izvor, vesminte si draperii tesute cu fir de aur, precum si vase liturgice. In 812, pentru a celebra incoronarea fiului sau Teofilact, pe care il asocie la domnie, Mihail I Rangabe a daruit bisericii Sfinta Sofia vase sacre si vechi tesaturi impodobite cu ornamente. Teofil, dorind sa sporeasca prestigiul imperial, a facut vesminte noi de ceremonie pentru intreaga curte imparateasca.

Tesaturile continuara sa fie trimise in dar papei si principilor straini.

De exemplu, Mihail al II-lea (820-829) i-a trimis lui Ludovic cel Pios zece piese de matase de o mare valoare. Importate in Occident, aceste stofe pretioase au slujit adesea la invelirea moastelor si, datorita acestui obicei, mai posedam inca si astazi fragmente importante de matasuri din aceasta epoca. Este vorba de stofe cu medalioane, puternic influentate de traditiile sasanide. Pe bucata de matase in care Willicaire, arhiepiscop din Sens, a adus de la manastirea Agaune din Saint-Maurice, in 769, trupul sfantului Victor, martir al legiunii tebane, inlauntrul unor medalioane tivite cu o torsada incadrata intre doua siruri de boabe, este figurat un barbat in picioare, din fata, stran-gand de git doi lei ridicati pe labele dinapoi, pe cand alti doi lei il musca de picioare. Este o reluare a vechii teme orientale a lui Ghilgames stapanind fiarele salbatice. Este posibil ca din aceasta tema crestinii sa fi facut un Daniel in groapa leilor.

Muzeul istoric al Tesaturilor de la Lyon poseda o matase care, dupa traditie, ar fi fost trimisa in anul 758 de Constantin al V-lea lui Pepin cel Scurt, sapte ani dupa ce acesta il detronase pe merovingianul Childeric al III-lea. Pepin cel Scurt, la randul sau, ar fi daruit aceasta matase abatiei din Mozac, in apropiere de Riom (in departamentul Puy-de-Dome), pentru a se inveli moastele sfantului Austremoine. Subiectul ei este de origine sasanida. In interiorul unui mare medalion, doi imparati, in vesminte de gala brodate, calarind pe cai cu un harnasament bogat si stand fata in fata de o parte si de alta a Arborelui vietii, isi implanta sulita in botul unor lei care sar si pe care ii ataca niste caini de vanatoare.

Fara indoiala ca aceluiasi lot de tesaturi trimis de Constantin al V-lea lui Pepin cel Scurt ii apartine si piesa de matase descoperita in mormantul principesei Viventia, fiica lui Pepin si sora lui Carol cel Mare, in biserica Sfanta Ursula din Koln si care a trecut in colectia muzeului de Arte Frumoase din Boston. In interiorul unor mari medalioane ovale se repeta, alternativ intors spre stanga si spre dreapta, grupul alcatuit din grifonul atacand un taur.

Regasim stilizarea putin greoaie si apasata a figurilor de pe tesatura din Mozac pe o matase de la Vatican, unde, incadrati de medalioane, doi vanatori, de data aceasta pe jos, asezati fata in fata de o parte si de alta a Arborelui vietii, isi infig sulita in gitul unui leu culcat pe labe. Sub ei, alti doi vanatori, intorsi inafara, ataca tot cu sulita, intr-un gest identic, doua pantere la care latra caini aflati dedesubtul lor.

Am vazut mai inainte ca unii savanti atribuie de asemenea secolului al VII-lea tesatura cu conducatorul de cvadriga, ale carei fragmente sunt impartite intre Aachen si muzeul din Cluny: dar executia mai mladioasa si mai libera mi se pare a fi indiciul unei date mai indepartate.

In totalitatea ei, epoca iconoclasta a fost foarte putin novatoare in domeniul artelor plastice si a trait mai ales din exploatarea formulelor venite din veacurile anterioare.

C. Delvoye

.