Dupa cum in multe parti si la multe popoare, care au primit lumina evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, multi barbati si femei, multi tineri si copii, prin harul lui Dumnezeu s-au curatit de orice umbra, s-au luminat, s-au sfintit si s-au indumnezeit, tot asa si in tara noastra si in poporul roman cel numit cu numele lui Dumnezeu, multi sunt aceia care s-au aprins cu dumnezeiescul har si au ars cu putere, ridicandu-se in randul celor ce stau de-a dreapta Mielului, in raza de lumina a Prea Sfintei Treimi, in casa Tatalui, la masa Fiului, patrunsi fiind de razele de foc ale Duhului Sfant, pentru ca in viata fiind, trupul lor a fost cu adevarat locas al Duhului Sfant (I Cor. 6, 19).

 
Despre acestia zice Domnul: „Slava pe care mi-a dat-o Mie Tatal, le-am dat-o lor" (In. 17, 22); „Pentru ca ei au ascultat poruncile Mele si s-au facut prietenii Mei" (In. 15, 14).

 
Credinta noastra ne spune ca numarul sfintilor ce s-au nascut din sanul poporului este foarte mare pentru ca acest popor n-a fost niciodata pagan sau eretic ci acest popor a fost intotdeauna drept, credincios, acest popor a fost bland si smerit cu duhul, a fost intotdeauna milostiv si iubitor de straini, rabdator si iubitor de Dumnezeu. Acest popor a avut intotdeauna multa evlavie la Maica Domnului, la sfinti, maritii si luminatii Arhangheli Mihail si Gavriil si fata de toti sfintii si slujitorii lui Dumnezeu.

 
Pamantul, tara, spatiul in care Dumnezeu a randuit dintru inceput sa traiasca poporul roman este un pamant sfant, este o gradina a Maicii Domnului. Muntii nostri sunt sfinti, pentru ca sunt plini de vetre duhovnicesti. Izvoarele din aceasta tara pot fi numite toate „Izvorul Tamaduirii" pentru ca ele poarta un dar de la Dumnezeu, un dar datator de viata si de sanatate trupeasca si sufleteasca. Cimitirele de martiri, de cuviosi, de eroi, de sfinti ale caror nume n-au fost scrise inca in istorie, au fost scrise de Dumnezeu cu litere de foc in Cartea Vietii. De aceea, cu smerenie si duhovniceasca bucurie, ne gandim ca avem multi credinciosi si slujitori ai Bisericii din neamul nostru care se afla in ceata dreptilor si a sfintilor. Preoti si monahi, tarani si muncitori, oameni simpli precum si oameni invatati, oameni din toate paturile sociale de toate varstele ale caror trupuri odihnesc sub glia acestui pamant binecuvantat; alesi pe care Iisus Hristos i-a imbratisat si i-a asezat de-a dreapta Sa zicand: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii" (Mt. 25, 34-36).

 
Pentru toate acestea acum avem datoria sa ne cercetam trecutul, sa ne descoperim sfintii, martirii, cuviosii, preotii, monahii si credinciosii, care s-au invrednicit si au primit din mana lui Dumnezeu „Cununa Vietii", sa-i cautam nu pentru ca sa ne mandrim, ci sa ne indeplinim porunca data de Duhul Sfant, prin Sfantul si Marele Apostol Pavel, care adresandu-se neamului sau zicea: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta" (Evr. 13, 7).

 

Cuvantul acesta este o porunca azi si pentru noi, de aceea sfantul de Dumnezeu luminatul Sinod al Sfintei Biserici Ortodoxe avand deplinatatea harului, cu intelepciune a randuit ca pe toti cei ce si-au daruit viata lui Dumnezeu si au primit cununa nemuririi, ramanand vii in amintirea urmasilor, sa fie si aici pe pamant, dupa cum sunt sus in cer, trecuti in calendar. Unul din cei ce Dumnezeu i-a binecuvantat cu darul sfinteniei este si luminatul ierarh IOSIF STOICA, care a fost „pravoslavnic" episcop maramuresean si ierarh al stavropighiei patriarhicesti a Tarigradului precum si „administrator al Mitropoliei Balgradului, Ardealului si altele", dupa cum scrie pe Antimisul sau din 1693 (cf. N. Iorga membru al Academiei Romane, Ceva despre episcopul maramuresean Iosif Stoica, sedinta de la 6 septembrie 1913- Analele Academiei Romane, tom. XXXVI. Memoriile Sect. Istorice).

 

Numele sfantului Iosif Stoica a razbatut prin negura timpurilor pe care le-a trait, care se foloseau in mod diabolic, de toate mijloacele, ca sa inmormanteze odata cu trupul si numele si pomenirea celor ce nu se lasau cuceriti de puterile nedrepte ale acelor timpuri. Aceste puteri ucideau trupul schingiuindu-l asa cum a fost schingiuit marele mucenic si voievod Constantin Brancoveanu, asa cum a fost schingiuit marele ierarh, marturisitor si mucenic Sava Brancovici, asa cum au fost chinuiti, ucisi si batjocoriti calugarii din manastirile ortodoxe din Transilvania, care in multe locuri in secolul XVIII, au fost inchisi in biserica manastirilor lor de slugile satanei si li s-a dat foc, asa cum a fost chinuit si a patimit si ierarhul Iosif Stoica, care a fost prins si aruncat in temnita de la Hust, pentru ca si-a aparat Biserica si turma de lupii care incercau sa o rapeasca.

 

Aceiasi slujitori ai intunericului cu deosebita grija se luptau sa ucida si numele sfintilor nostri patandu-le memoria cu calomnii, asa cum au facut si cu Domnul nostru Iisus Hristos.

 

Sfantul ierarh Iosif Marturisitorul, ca si inaintasul sau intru sfintenie Sava Brancovici, a fost si el calomniat de vrajmasii adevarului, care au incercat ca si numele Sfantului Iosif Marturisitorul, sa fie ucis prin invinuiri nedrepte care faceau parte din aceleasi lovituri dureroase pe care le-a primit si Sava Brancovici. La acestea marele vizionar si istoric Nicolae Iorga a raspuns: „in ce priveste invinuirile, ce i s-au adus, ele corespund acelor sub povara carora au cazut si Mitropolitii Ardealului Iorest si Sava Brancovici, prigoniti de fapt pentru motive politice si confesionale, iar, pe urma lor, atatia in alte parti..." (N. Iorga, op. cit. p. 156). In mod perfid deci, potrivnicii adevarului s-au luptat sa stearga din amintirea maramuresenilor si urmele omului lui Dumnezeu, a ierarhului Iosif Stoica, precum si a tuturor celorlalti oameni alesi, ai lui Hristos voievozi, ierarhi, preoti si dreptcredinciosi din Maramures. Stapanitorii straini au luptat sa stearga din memoria poporului roman din Maramures, pentru ca acest popor sa nu-si mai aminteasca ca sunt urmasii lui Bogdan Voda, care pentru credinta ortodoxa a fost alungat din tara Maramuresului, sa nu-si mai aminteasca ca toate bisericile din Maramures au fost ortodoxe, au dorit sa nu-si mai aminteasca maramuresenii, nici satmarenii si nici ardelenii ca in toate cimitirele si mormintele din satele de aici din aceste tinuturi romanesti se gasesc oase de crestini ortodocsi, dintre care multi au fost drepti si sfinti.

 

Dusmanii adevarului au grija sa lucreze cu „mainile curate" cum se spune, adica sa nu lase urme, sa nu le ramana amprentele pe locurile unde au savarsit crime si faradelegi. Asa au fost si cei ce in trecut ne-au rapit bisericile, ne-au ucis preotii si calugarii, au dat foc manastirilor ortodoxe din aceasta parte de tara si peste vetrele noastre stravechi si-au asezat corturile lor. Peste altarele noastre sfinte au zidit bisericile lor cu chip strain, peste istoria noastra adevarata au incercat sa arunce o istorie falsa, iar peste numele sfintilor nostri ierarhi, preoti si monahi, peste numele oamenilor minunati, pe care i-a avut poporul roman si in aceste parti au incercat sa rastoarne lespedea grea a nepasarii si uitarii. Asa s-a incercat si impotriva ierarhului Iosif Stoica Marturisitorul si aparatorul unitatii noastre sufletesti, aparatorul libertatii bisericesti a maramuresenilor, a romanilor din nord-vestul pamantului romanesc.

 

Vladica cu suflet mare, Sfantul Iosif Marturisitorul a avut de luptat impotriva a doua puteri care au incercat sa-l cucereasca, sa-l amageasca, sa-l dezbrace de haina ortodoxa romaneasca si sa-l imbrace in haina care au purtat-o intotdeauna cei ce au dispretuit si au asuprit poporul roman. Dar, Iosif Stoica nu s-a lasat intimidat si nici cumparat de guvernatorul Rebutin de la Sibiu, care cauta sa faca din acest episcop ortodox o unealta a Bisericii lui si nici de Camilis. Astfel starnind impotriva sa mania si ura catolicului Camilis si a guvernatorului calvin Rebutin, in luna martie 1705, fara sa fie judecat, sfantul Iosif Marturisitorul a fost aruncat in temnita de la Hust, pentru ca adversarii lui „nu au suportat activitatea sa pur ortodoxa" cum ne spune istoria. Poporul roman din Maramures, impreuna cu preotii dupa cum se spune intr-un document, i-au luat apararea.

 

Preotii de lege rasariteana din toate comunele, protesteaza impotriva nedreptatii ce i s-a facut sfantului Iosif si cer ca „domnul Iosif Stoica sa functioneze din nou in functia sa episcopala de mai inainte". (Protocolul Congregatiei Comitatense X, p. 21).

 

Dupa atata suferinta sfantul ierarh Iosif se stinge din viata „ca un adevarat marturisitor si luptator pentru ortodoxia si libertatea romanilor" (Pr. Prof. Ioan Chirila, Episcopul Iosif Stoica stalp al ortodoxiei romanesti din Maramures - indrumatorul Bisericesc Misionar si Patriotic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului 1989, p. 163).

 

Avand in vedere viata sfantului ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures fara nici o abatere de la invatatura ortodoxa si lupta lui pentru luminarea slujitorilor sfintelor altare si a poporului dreptcredincios prin Sfanta Evanghelie, avand in vedere statornicia sa in scaunul de ierarh in timpurile foarte grele si suferinta pentru credinta cea adevarata, avand in vedere activitatea sa pe plan misionar si pastoral, intelepciunea lui dumnezeiasca de care s-au minunat si dusmanii lui, care au spus: „niciodata n-as fi crezut ca din capul unui roman din Maramures sa iasa asa ceva" (St. Metes - Istoria Bisericii Romane din Transilvania, Sibiu 1935); avand in vedere ca datorita Sf. ierarh Iosif Marturisitorul, nici un preot roman din Maramures n-a luat parte la actul de dezbinare a poporului roman de la Balgrad din 1700; Avand in vedere ca sfantul Iosif prin toate s-a dovedit a fi un adevarat marturisitor cu fapta si cu cuvantul a lui Hristos, chemand in ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, credem ca Duhul lui Dumnezeu a hotarat ca de acum inainte parintele nostru Iosif sa se numere cu sfintii cei preamariti de Dumnezeu.

 

Praznuirea sa se faca in ziua de 24 aprilie impreuna cu sfintii ierarhi si marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici.

 

Viata acestui marturisitor a lui Iisus Hristos este bogata in fapte bune. El pe preotii ii apara de urgia celor ce incercau sa-i asupreasca si sa-i batjocoreasca. El pe saraci si pe vaduve ii miluia, iar pe orfani si pe bolnavi niciodata nu-i uita. El pe monahi ii iubea si ii indemna sa traiasca dupa randuiala lor de la Sfintii Parinti.

 

Sfantul Iosif s-a nascut dintr-o familie aleasa, care a trait in partile Nasaudului si a Bistritei, unde se aflau multi romani luminati si curati la suflet, care si-au dat viata pentru credinta ortodoxa.

 

Invatatura si-a castigat-o si de la preotii de prin sate, care erau foarte evlaviosi si dreptcredinciosi, dar si de la monahii si sihastri care traiau in manastiri si in schiturile ce se aflau in Ardeal si Maramures si in Moldova.

 

Hirotonirea, darul arhieriei mai ales, l-a primit de la marele ierarh Dosoftei, care odata cu marele dar al arhieriei i-a dat si sarcina sa lupte si sa apere dreapta credinta din Maramures si Ardeal, care era batjocorita si asuprita foarte mult de catre cei ce dispretuiau poporul roman, pe preoti si Biserica Ortodoxa.

 

Sfantul Iosif a fost parintele cel mai bun al tuturor maramuresenilor, pentru ca el era de un neam si de o credinta cu ei, dar sfantul Iosif era si de o fire cu maramuresenii: darz, drept, harnic, credincios. De aceea era neadormit. Alerga dintr-o margine la alta a Maramuresului si a Ardealului. Dadea invataturi si indrumari. indemna pe preoti sa se cultive si sa lupte ca sa cunoasca bine invatatura Bisericii Ortodoxe si sa o apere de invataturile eretice.

 

Sfantul Iosif Marturisitorul, atunci, in vremurile acelea, foarte grele pentru poporul roman, a tinut „soboara" cu protopopii si preotii si chiar cu diecii, care de la strana, ca niste ostasi, vesteau si ei credinta ortodoxa, in dulcea limba romaneasca, pe care o iubea asa de mult poporul roman din aceste parti ale pamantului romanesc.

 

Pentru intelepciunea lui, pentru evlavia si credinta lui, pentru dragostea si mila pe care o avea el de cei oropsiti, poporul l-a iubit si Dumnezeu l-a asezat alaturi de Sfantul Nicolae si de toti sfintii aparatori si marturisitorii adevarului, in ceata sfintilor.

 

De la Dumnezeu, Sfantul Iosif Marturisitorul a primit putere si har ca sa se roage pentru noi toti cei ce-i vom cinsti numele si ii vom urma viata, aparand credinta si sfintind cu fapta Biserica noastra romaneasca.

 
Justinian Chira Episcopul Maramuresului si Satmarului

 

TOMOS SINODAL al Bisericii Ortodoxe Autocefale Romane privind canonizarea Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures

 

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,

 

Prea iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din cuprinsul

 

Patriarhiei Romane, har, mila si pace de la Dumnezeu, Parintele nostru cel din ceruri, iar de la Noi, parintesti binecuvantari!

 

Multi sunt cei care s-au aprins si s-au mistuit cu putere pentru adevarul credintei din randurile pastorilor si pastoritilor fiind ridicati de-a dreapta Mielului, in raza de lumina a Prea Sfintei Treimi, in casa Tatalui, la masa cu Fiul, patrunsi fiind de razele de foc ale Duhului Sfant.

 

Despre acestia zice Domnul: „Slava pe care Tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor" (Ioan 17, 22), pentru ca ei au ascultat poruncile Mele si s-au facut „prietenii Mei” (Ioan 15, 14).

 

Pamantul pe care Dumnezeu a randuit dintru inceput sa traiasca poporul roman, este un spatiu sacru, este o gradina a Maicii Domnului. Muntii nostri sunt sfintiti pentru ca sunt plini de vetre duhovnicesti. Izvoarele din aceasta tara poarta numele de „Izvorul Tamaduirii”, pentru ca ele poarta un dar de la Dumnezeu, un dar de vindecare a trupului si a sufletului. Pamantul pe care-l calcam este sfintit cu moaste de martiri, de cuviosi, de eroi, ale caror nume nu a fost scrise in nici o istorie, dar pe care le-a scris Dumnezeu in  „Cartea Vietii".

 

Pentru aceasta, avem datoria sa ne cercetam trecutul, sa ne cinstim sfintii martiri, ierarhi, cuviosi, preoti si credinciosi care s-au invrednicit si au primit din mana lui Dumnezeu „Cununa Vietii, implinind astfel cuvantul marelui Apostol Pavel care, adresandu-se neamului sau zice: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta'' (Evrei 13, 7).

 

Urmatori acestei porunci, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a randuit ca cei ce si-au daruit viata lui Dumnezeu propovaduind si aparand dreapta credinta, sa fie cinstiti in randul sfintilor.

 

Unul dintre cei pe care Dumnezeu i-a ales sa fie marturisitor si mucenic al Sau este si luminatul ierarh Iosif, episcopul Maramuresului.

 

Parintele nostru Ierarh Iosif Marturisitorul, ca si inaintasul sau intru sfintenie, Sava Brancovici, a avut mult de patimit aparand credinta ortodoxa. Dupa suferintele indurate, Parintele Ierarh Iosif se stinge din viata ca un adevarat marturisitor si luptator pentru Ortodoxie.

 

Avand in vedere viata pilduitoare a Sfantului Ierarh Iosif din Maramures, marturisirea sfintelor altare si a poporului dreptcredincios, precum si suferintele indurate ca marturisitor al Ortodoxiei, urmand obiceiul Sinodal si chemand in ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, Celui inchinat si preamarit,

Hotaram:

 
Ca, de acum inainte, Parintele nostru Iosif sa se numere cu sfintii cei preamariti de Dumnezeu si sa se cinsteasca in tot cuprinsul Mitropoliei Ardealului si al Bisericii Ortodoxe Romane cu numele Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures.

 
Praznuirea sa, randuim sa se faca in ziua de 24 aprilie, impreuna cu inaintasii sai, Sfinti Ilie Iorest si Sava Brancovici, mitropolitii Ardealului.

 
In bisericile care se vor ridica de acum inainte, se va zugravi icoana acestui sfant si mare ierarh, iar pentru ca evlavia binecredinciosului popor roman sa sporeasca fata de Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul, randuim ca unele dintre bisericile care de acum inainte se vor zidi sa-si poata lua hramul Sfantului Ierarh Iosif Martursitorul.

 
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am oranduit in chip sinodal si canonic, intarim cu semnaturile noastre actul de fata ca Tomos de canonizare, adica de asezare in randul sfintilor a celui pomenit mai sus.

 

          Dat in Bucuresti, anul mantuirii 1992, luna iunie ziua a douazecea.

 
Presedintele Sfantului Sinod TEOCTIST
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si membrii Sfantului Sinod

 

Troparul
Mare slujitor al lui Dumnezeu, Sfinte Parinte, Ierarhe Iosif, cu cantari te cinstim si pomenim numele tau. Caci marturisind pe Hristos in Maramures, dreapta credin­ta aparand, ocrotitor te-ai facut turmei tale. Pentru aceasta, roaga pe Hristos, Dumnezeu, sa mantuiasca sufletele noastre.

 
Condacul
Indreptator al credintei si invatator prea bland te-ai aratat pastoritilor tai si cu smerenie slujind, pe Hristos ai marturisit. Drept aceea, cu neincetata cantare te laudam zicand: Bucura-te Sfinte Parinte Ierarhe Iosif, ocrotitor al dreptcredinciosilor maramureseni.

• Sfintii Ierarhi Marturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici si Iosif din Maramures; Sfintii Mucenici Pasicrat si Valentin de la Durostorum
  Publicat in : Calendar ortodox
• Sfintii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici si Simion Stefan
  Publicat in : Sfintii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici si Iosif Marturisitorul
• Sfantul Ilie Iorest, mitropolitul Transilvaniei
  Publicat in : Sfintii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici si Iosif Marturisitorul