Nici o cetate nu era fara de plans din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot inscrie trimisii in patruzeci de zile. Aceasta impiedicare era din randuiala dumnezeiasca.

1. Iar oriunde sosea porunca aceasta paganii faceau ospat poporului cu strigari si bucurie si cu indrazneala isi aratau pizma cea rea, pe care o aveau demult in inima lor.
2. Insa printre Iudei era neincetata plangere si tanguire cu foarte mare strigare, cu lacrimi si suspinuri fierbinti ale inimii, pretutindeni plangand pieirea cea neasteptata mai inainte, care fara de veste s-a hotarat asupra lor.
3.
Ce tinut sau cetate, sau ce asezare locuita de pretutindeni sau ce cai nu erau pline de vaietele si de plansetele lor?
4. Ca asa de groaznic si fara de mila de mai marii cetatilor erau scosi afara toti laolalta, incat si unora dintre vrajmasii lor, cu mintea privind cumplitele chinuri, li se facea mila si, vazand neasteptata schimbare a vietii, lacrimau pentru prigoana lor cea afara din cale de jalnica.
5. Ca se aducea multime de batrani albi de caruntete, ale caror picioare, fiind incovoiate de batranete si pasind incet, ii sileau, fara rusine, sa paseasca iute.
6. Si femeile tinere, de curand maritate, in loc de a se veseli, se vaitau si cositele cele unse cu mir, cu praf presarandu-le, erau aduse neacoperite cu val; si in loc de cantari de nunta, toate laolalta incepeau a plange, ca si cum ar fi smulse ca prazi de alte neamuri, si fiind legate cu sila, poporul le tragea sa le bage in corabie.
7. Si barbatii acestora cu lanturi in loc de cununi erau legati la grumaji in varsta cea ca o floare a tineretilor; in loc de desfatare si de veselie tinereasca, zilele celelalte de nunta in plangeri le petreceau, vazandu-si langa picioare groapa deschisa.
8. Si-i duceau ca pe niste fiare, legati cu lanturi de fier: unii de cumpenele corabiilor aveau grumajii prinsi in cuie, altii aveau picioarele strans legate cu obezi si deasupra cu podine astupati, spre a nu vedea lumina si de toate partile sa le fie ochii in intuneric, ca sa-i duca pe apa ca pe niste uneltitori.
9. Pe acestia, dupa ce i-au bagat in corabie si au savarsit calatoria precum poruncise regele, a dat ordin sa-i aseze in tabara, inaintea cetatii, in locul cel de alergare al cailor, care era foarte larg imprejur si bun de a-i putea vedea, pentru ca sa-i batjocoreasca toti cei care intrau in cetate si cei care ieseau de calatoreau in tara, ca nici cu ostirile lui sa nu se impreune, nici in cetate sa nu fie primiti.
10. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind regele ca Iudeii cei din cetate adesea ies pe ascuns isi plang ticalosia cea de ocara a fratilor lor, maniindu-se, a poruncit ca si acestora sa le faca la fel ca si celorlalti si nici intr-un chip sa nu scape de chinuri.
11. Si a mai poruncit sa fie inscrisa pe nume toata semintia si sa nu fie pusi la muncile si la chinurile care au fost aratate pe scurt mai inainte, ci sa fie pedepsiti cu chinurile din sentinta regelui; apoi intr-o singura zi sa fie omorati.
12. Facutu-s-a dar inscrierea acestora cu amara silinta si cu semeteasca nevointa, de la rasaritul soarelui pana la apus, lucru care nu s-a sfarsit deplin pana dupa patruzeci de zile.
13. Iar regele tare si neincetat s-a umplut de bucurie si a facut ospete la toti idolii si cu mintea ratacita, departata de la adevar, si cu spurcata gura lauda pe idolii cei multi, care nici nu pot sa graiasca, nici nu pot sa vina in ajutor; iar asupra prea marelui Dumnezeu, lucruri necuvioase graia.
14. Iar dupa ce a trecut vremea cea mai inainte zisa, au adus scriitorii raspuns regelui ca nu mai pot face inscrierea Iudeilor mai departe din cauza nenumaratei lor multimi; ca cei mai multi erau adunati prin tara, altii adunati prin case, iar altii intr-alte locuri, incat cu neputinta era la toti carmuitorii care erau peste Egipt sa ispraveasca lucrul.
15. Deci a crezut regele ca este adevarat aceasta, dar ii infricosa pe aceia, spunand ca ei ar fi luat daruri si ar fi facut viclesug ca sa scape; iar ei ziceau si aratau cum ca si hartia si condeiele cele de scris s-au sfarsit.
16. Iar aceasta a fost lucrarea purtarii de grija a lui Dumnezeu, cea nebiruita a Celui Care din cer ajuta iudeilor.
.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 144

Voteaza:

Nici o cetate nu era fara de plans din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot inscrie trimisii in patruzeci de zile. Aceasta impiedicare era din randuiala dumnezeiasca. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE