1. Vai mie! Caci am ajuns ca dupa culesul fructelor de vara, ca dupa culesul viilor! Nu se mai afla nici un strugure de mancare, nici o smochina timpurie pe care o doreste sufletul meu!
2. Om cucernic nu mai este in tara si nici un om drept pe pamant; toti pandesc sa verse sange, unii intind cursa altora.
3. Mainile lor sunt gata sa savarseasca raul: capetenia cere daruri, judecatorul cere plata si cel mare graieste dupa pofta sufletului sau.
4. Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rau decat un gard de maracini. Ziua vestita de strajile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi in mare tulburare!
5. Nu va incredeti in prieteni si in cel de aproape nu va puneti nadejdea si de aceea care se sprijina pe pieptul tau pazeste cuvintele gurii tale!
6. Caci feciorul defaima pe tatal sau si fiica se scoala impotriva mamei sale; iar dusmanii omului sunt cei din casa lui.
7. Ci eu numai spre Domnul voi atinti privirea, in Domnul Dumnezeul meu imi voi pune nadejdea si Dumnezeul meu ma va asculta.
8. Nu te bucura de mine, vrajmasa mea, caci daca eu cad, ma scol, iar cand stau in intuneric, Domnul este lumina mea.
9. Indura-voi mania Domnului, caci am pacatuit impotriva Lui, pana cand El va judeca pricina mea si imi va face dreptate; El ma va scoate la lumina si voi privi dreptatea Lui.
10. Sa vada vrajmasa mea si sa se ascunda de rusine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul tau?" Ochii mei se vor uita la ea, si ea va fi calcata in picioare ca noroiul de pe ulite.
11. Vine ziua cand zidurile tale vor fi zidite iarasi, cand nu va mai fi nici o lege din acestea.
12. In ziua aceea vor veni la tine din Asiria si din cetatile Egiptului, din Egipt si pana la Eufrat, de la o mare s? pana la cealalta si de la un munte pana la altul.
13. Tara se va preface in pustiu din pricina locuitorilor ei, ca pret al purtarii lor.
14. Paste poporul cu toiagul tau, turma mostenirii tale, cea care salasluieste singura in padure, in mijlocul Carmelului! Sa pasca in Vasan si in Galaad ca in zilele cele de altadata!
15. Ca in ziua cand ai iesit din tara Egiptului iti voi arata lucruri minunate!
16. Vedea-vor neamurile si se vor rusina, cu toata puterea lor; vor pune mana la gura, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
17. Vor linge pulbere ca serpii, ca si taratoarele pamantului vor fi cuprinse de spaima, iesind din ascunzisurile lor; vor veni tremurand catre Domnul Dumnezeul nostru si se vor infricosa de Tine.
18. Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierti faradelegea si treci cu vederea pacatele restului mostenirii Tale? Mania Lui nu tine totdeauna, caci El iubeste indurarea.
19. Si milostiveste-Te iarasi spre noi si faradelegile noastre calca-le in picioare! Arunca in adancul marii toate pacatele noastre.
20. Pastreaza credinciosia fagaduita lui Iacob si indurarea pe care ai aratat-o lui Avraam, precum ai jurat catre parintii nostri in zilele de odinioara.
.