Biserica Sfantul Ioan, cunoscuta mai ales sub numele de Biserica Mastara, dupa numele localitatii in care se afla, dateaza inca din secolul al V-lea. Aflata in regiunea Talin, aceasta biserica este una dintre cele mai renumite din Armenia.

Cladirile din jurul bisericii, cimitirul si ruinele unor cladiri ramase pana astazi, dau marturie de importanta acestui loc, in Evul Mediu. Localitatea Mastara se afla asezata la numai 8 kilometri distanta de capitala regionala, anume Talin.

 

Pe peretii exteriori ai bisericii se afla pastrate trei inscriptii apartinand unui oarecare Grigor Vanakani, crezut a fi chiar ctitorul locasului eclesial. Inscriptiile sunt datate ca fiind lucrate in secolul al VII-lea, de aici intuindu-se si data zidirii bisericii. In orice caz, dupa deslusirea acestora, s-a constatat ca placile de piatra au fost asezate, in secolul al VII-lea, cu ocazie unor lucrari de renovare.

Se crede ca Biserica din Mastara a fost construita in secolul al V-lea, datorita mai multor elemente, printre care: stilul vechi al arhitecturii armene; peretii grosi de aproape un metru si jumatate; altarele interioare; arcele din interiorul domului celui mare; blocurile cele mari de piatra; bratele simetrice ale crucii asezate pe pragul unei usi; prezenta ingerilor cu sase aripi; crucea din partea vestica, cu doua pasari; porumbeii sculptati pe boltile interioare.

 

Toate aceste detalii arhitecturale sunt specifice perioadei secolelor V-VI. Pe monumentul din curtea bisericii se afla o inscriptie, in limba greaca, si aceasta amintind aceeasi perioada a zidirii bisericii.

Biserica Sfantul Ioan din Mastara a mai fost renovata, de cateva ori, si in cadrul secolelor X-XIII. Biserica din Mastara a fost amplu renovata in cadrul secolului al XII-lea. Peretii originali ai bisericii au fost ziditi din blocuri de piatra de culoare rosie-purpurie, inalte de peste jumatate de metru, insa la renovare, unele dintre acestea au fost inlocuite cu pietre de culoare galben-portocalie, de maxim jumatate de metru.

 

In secolul al XVIII-lea, biserica a fost imprejmuita cu un gard foarte inalt, care, in anul 1889, a fost inlaturat, la cererea preotului din localitate, spre a putea reamenaja biserica pentru slujbe. Inscriptia care aminteste despre aceste lucrari se afla asezata in piatra din exteriorul altarului sudic.

La baza dealului din apropierea bisericii se afla inaltata o cruce de piatra, specifica arhitecturii eclesiale armene, datand din anul 1223. Initial, aceasta s-a aflat langa o fortareata medievala. Arhitectura acestei biserici imbina mai multe stiluri intalnite in vremea zidirii ei. Exista asemanari cu bisericile din Avan si Echmiadzin.

 

Naosul bisericii este de forma patrata (12 x 11,2 metri. In cele patru colturi ale incaperii se afla cate o coloana octogonala. Deasupra acestor patru coloane se intinde un al doilea rand de coloane, de aceasta data de forma hezagonala, pe care sta spijinit domul cel mare.

Domul cel mare este si el de forma octogonala, in interior, si impodobit cu nise triunghiulare. In exterior, domul cel mare este de forma conica, avand doua intrari, una in partea de vest si alta in partea de sud, si opt ferestre dispuse circular.

 

In naos, lumina patrunde si prin alte noua ferestre. In interior se afla mai multe altare, semicirculare, in interior, si cu forma de pentagon, in exterior. De o parte si de alta a altarului de pe peretele de rasarit, putin mai jos de nivelul altarului, se afla doua incaperi mai mici.

Biserica din Mastara a fost folosita drept model de mai multe biserici armene din zona, printre care: Voskepar, secolul VI; Artik Major, secolul VII; Haritchavank, secolul VII; Arakelots, din Kars, secolul X.

Teodor Danalache