Sf.Prooroc Ieremia; Cuviosii Mucenici: Eftimie, Ignatie si Acachie

Viata si patimirea Sfantului Prooroc Ieremia

 

   

Sfantul Prooroc Ieremia a fost din Anatot, cetatea preotilor, in partea lui Veniamin, cetate departe de Ierusalim ca la trei mile, nascut dupa tata, Helchie, mai marele preot. El a fost ales si sfintit prooroc din pantecele maicii sale, precum insusi Domnul i-a prezis despre aceasta: Mai inainte de a te zamisli in pantece te-am cunoscut si mai inainte de a iesi tu din coapse te-am sfintit si te-am pus prooroc intre neamuri.

   

Sfantul Ieremia, dupa marturia Sfantului Ignatie, purtatorul de Dumnezeu, a fost feciorelnic in toata vremea vietii sale si trimis de Dumnezeu preot, invatator si prooroc. El a inceput a prooroci din virsta copilareasca, precum este aratat in capitolul intai al cartii lui, unde zice catre Dumnezeu: Stapane Doamne, iata, nu stiu sa graiesc, caci eu sunt prunc. Iar Domnul, dand prunciei lui intelegerea barbatului celui desavirsit, a zis catre dansul: Nu zice ca prunc sunt eu, caci catre toti la care te voi trimite vei merge si vei grai toate cate voi porunci tie.

Nu te teme de fata lor, caci Eu sunt cu tine ca sa te izbavesc.

   

Acestea zicandu-i Domnul, a atins cu mana Sa gura lui Ieremia si a zis: Iata, am dat cuvintele Mele in gura ta. Iata, te-am pus astazi peste neamuri, peste imparati, ca sa dezradacinezi, sa strici, sa risipesti si sa biciuiesti pacatele cele de moarte si faradelegile poporului, si iarasi sa zidesti si sa propovaduiesti pocainta si intoarcerea spre viata. Acest cuvant al Domnului catre Ieremia a fost in zilele lui Iosie, imparatul Iudeii, in anul al 13-lea al imparatiei lui. Pe vremea aceea Sfantul Ieremia era de 15 ani, si intr-un copil atat de tanar a inceput darul lui Dumnezeu a lucra lucruri mari.

   

Intr-acele vremuri, poporul iudeu, desi slujea Dumnezeului Celui adevarat, Care l-a scos din Egipt, insa nu-I slujeau cu adevarat. Ci, razvratindu-se de neamurile cu care se amestecasera si cu ale caror obiceiuri se deprinsesera, cea mai mare parte din ei slujeau si uriciunii idolesti. Si erau idoli statatori nu numai in jurul Ierusalimului, pe dealuri si prin vai, ci chiar si in Ierusalim, langa biserica Domnului cea zidita de Solomon, carora le aduceau jertfe ca si lui Dumnezeu Cel adevarat.

   

Deci, maniindu-se Domnul asupra acelui popor, ii gatea lui grabnica risipire si pierdere, lucru pe care l-a aratat lui Ieremia prin toiagul cel de nuc si prin caldarea care ardea dedesubt. Pentru ca toiagul cel de nuc, insemna grabnica pedeapsa a lui Dumnezeu, ca nu va intirzia Rasplatitorul cel drept a certa cu toiag farade-legile si nedreptatile lor cu batai; iar caldarea care ardea dedesubt, insemna ca cetatea Ierusalimului se va umple de singe si va fierbe cu tulburare, pierzandu-se cu sabie si cu foc de vrajmasii care erau sa navaleasca asupra ei.

   

Domnul poruncea lui Ieremia, proorocul Sau, sa vesteasca poporului mania lui Dumnezeu care venea asupra lor si sa-i sfatuiasca spre pocainta. Deci, Sfantul Ieremia a proorocit in zilele imparatului Iosie, precum s-a zis, si in zilele lui Ioahaz, fiul lui, si in zilele lui Sedechie, care a fost frate al lui Ioahaz si al lui Ioachim si fiu al lui Iosie. Si a patimit proorocul lui Dumnezeu multe de la oamenii sai care nu credeau cuvintelor lui; pentru ca le spunea certarile cele groaznice ale Domnului Savaot si le propovaduia cuvintele lui Dumnezeu, stand in curtea bisericii. Si, fiind dus inaintea imparatului si a boierilor, le zicea tuturor cu indrazneala ca de nu se vor pocai si nu se vor intoarce de la inchinarea idoleasca, degraba ii vor ajunge toate relele, care vor navali din partile cele de la miazanoapte, rele care vor ajunge pe toti cei ce locuiesc in pamantul Iudeei.

   

Pentru aceasta zice Domnul: Chema-voi toate imparatiile pamantului de la miazanoapte si vor veni si-si vor pune fiecare scaunul lor inaintea portii Ierusalimului, peste toate zidirile din imprejurul lui si peste toate cetatile Iudeei. Aceia vor fi judecatori si muncitori ai iudeilor. Iar aceasta, pentru aceea le voi trimite asupra lor, de vreme ce M-au parasit pe Mine si au jertfit zeilor celor straini si s-au inchinat lucrurilor mainilor lor. Ascultati cuvantul Domnului, casa lui Iacov si toate semintiile lui Israel. Acestea zice Domnul: "Ce fel de greseala au aflat parintii vostri in Mine, ca s-au departat de Mine si au umblat in urmele celor desarte si s-au facut deserti? Caci Eu, voi aduce rele si mare sfaramare de la miazanoapte. In ziua aceea va pieri inima imparatului si inimile domnilor, preotii se vor spaimanta si proorocii se vor minuna". Acestea si alte multe cuvinte proorocesti le graia catre popoare Sfantul Ieremia, care sunt scrise pe larg in cartea proorociei lui, si s-au implinit toate cele graite.

   

Iar inceputul durerilor si al primejdiilor Ierusalimului a fost pe vremea imparatiei lui Iosie, intr-acest fel: S-a sculat Faraon Nehao, imparatul Egiptului, asupra imparatului Asiriei de la riul Eufratului. Iar de vreme ce calea lui era pe langa hotarele iudeilor, Iosie, imparatul Iudeei, adunindu-si ostile sale, a iesit impotriva lui Nehao, imparatul Egiptului. Insa Nehao a trimis la dansul solii sai, zicand: "Ce-mi este mie si tie imparate al Iudeei? Nu ma duc sa ma ostasesc impotriva ta, ci impotriva altuia, asupra caruia mi-a poruncit Dumnezeu sa merg cu sirguinta; iar tu inceteaza de a face impiedicare poruncii lui Dumnezeu, Cel ce este cu mine, ca sa nu te ucida si pe tine". Dar Iosie, neascultand pe Nehao, a tabarat asupra lui si, facand razboi in cimpul Maghedonului, care este in partea lui Manase, Iosie a fost ranit de sagetatorii lui Nehao. Fiind dus in Ierusalim a murit, si l-au ingropat in mormantul parintilor sai si a plans dupa Iosie tot Ierusalimul cu tanguire mare, pentru ca era imparat foarte bun si cinstitor de Dumnezeu.

   

Deci, Nehao, imparatul Egiptului, biruind puterea lui Iosie imparatul Iudeii, s-a dus asupra asirienilor. Iar in Ierusalim poporul a adus la imparatie pe Ioahaz, fiul cel mai mic al lui Iosie. Si a imparatit el numai trei luni, cat a zabovit Nehao Egipteanul la razboi contra asirienilor. Deoarece, intorcandu-se Nehao cu biruinta, a luat in stapanirea sa cetatea Ierusalimului si tot pamantul iudeilor si al lui Israel; si a indepartat de la imparatia Iudeei pe Ioahaz, pe care il alesese poporul. Iar in locul lui a pus imparat pe fratele cel mai mare al lui Ioahaz, cu numele Eliachim, schimbandu-i numele in Ioachim. Pentru ca era obiceiul imparatilor biruitori, de a schimba numele imparatului celui biruit si supus. Si a pus Nehao dajdie asupra pamantului iudeu si al lui Israel, o suta talanti de argint si o suta talanti de aur; iar pe Ioahaz cel departat de la imparatie, l-a ferecat in obezi si l-a dus in Egipt, unde a si murit. Si astfel, semintia lui Avraam, poporul cel liber si imparatia cea vestita a Iudeei, a inceput a robi altui imparat si a se imputina de mana tiraneasca, pentru pacatele cu care a maniat si a amarat pe Dumnezeu Cel preainalt si nu s-a pocait prin cuvintele cele proorocesti.

   

La inceputul imparatiei lui Ioachim, fiul lui Iosie, a fost cuvantul acesta de la Domnul catre Ieremia: Stai in curtea casei Domnului si propovaduieste tuturor iudeilor care intra sa se inchine in casa Domnului, toate cuvintele care ti-am poruncit sa le propo-vaduiesti lor si sa nu tagaduiesti cuvantul. Asa zice Domnul: De nu Ma veti asculta pe Mine si nu veti umbla in legile Mele care le-am dat inaintea fetei voastre, in ascultarea cuvintelor slugilor mele, proorocilor pe care ii trimit la voi de dimineata, voi da casa aceasta ca Silom, cel pustiit pentru faradelegile silomitenilor, si cetatea aceasta o voi da in blestemul tuturor limbilor cele de pe tot pamantul.

   

Niste cuvinte ca acestea, care se graiau din gura lui Dumnezeu prin Proorocul Ieremia, auzindu-le preotii si proorocii cei mincinosi si tot poporul, s-au umplut de manie si, prinzand pe Ieremia, strigau: "Cu moarte sa moara cel ce prooroceste unele ca acestea!" Auzind boierii iudeilor cuvintele acestea, s-au suit din casa imparatului in Casa Domnului. Si au sezut inaintea usilor portii celei noi a Casei Domnului. Si au zis preotii si proorocii cei mincinosi catre boieri si catre tot poporul: "Judecata de moarte se cuvine omului acesta, ca a proorocit asupra cetatii acesteia, precum ati auzit cu urechile voastre".

   

Si a zis Ieremia catre toti boierii si catre popor: "Domnul m-a trimis sa proorocesc spre casa aceasta si spre cetatea aceasta, toate cuvintele pe care le-ati auzit. Si acum sa faceti mai bune caile si lucrurile voastre si sa ascultati glasul Domnului Dumnezeului vostru, ca va uita Domnul de rautatile pe care le-a grait asupra voastra; si, iata, eu sunt in mainile voastre, faceti cu mine orice va place si ce vi se pare ca este mai bine. Insa, sa cunoasteti ca, de ma veti ucide, voi singuri veti aduce singe nevinovat peste voi si peste cetatea aceasta si peste cei ce locuiesc intr-insa, caci cu adevarat m-a trimis Domnul la voi sa graiesc in urechile voastre toate cuvintele acestea".

   

Atunci au zis boierii si tot poporul catre preoti si catre proo-rocii cei mincinosi: "Nu se cade omului acesta judecata de moarte, ca in numele Domnului nostru a grait noua". Si unii din barbatii cei mai batrani ai acelui pamant s-au sculat si au aparat prin cuvinte pe Ieremia proorocul, zicand catre tot soborul: "Aduceti-va aminte ca Miheea Moratitul proorocea in zilele Iezechiei, imparatul Iudeei, si a zis catre tot poporul Iudeei: Asa zice Domnul: Sionul se va ara ca o tarina si Ierusalimul va fi ca intr-o cale netrecuta, si muntele casei va fi ca un desis de dumbrava. Pentru aceste cuvinte, oare l-a omorat Iezechia imparatul si tot poporul Iudeei? Nu s-a temut de Domnul; dar, de vreme ce s-a rugat fetii Domnului, a incetat Domnul cu relele cele ce le graise asupra lor, ca si noi am facut rautati mari asupra sufletelor noastre. Deci, sa ne pocaim de rautatile noastre si sa nu ne indemnam spre uciderea acestui om nevinovat. Pentru ca ce folos au avut de singele cel nu de mult s-a varsat al lui Urie, fiul lui Simeon din Cariatiarim, care a proorocit in numele Domnului pentru pamantul acesta, asemenea precum prooroceste si Ieremia? Iar cand imparatul si boierii cautau sa ucida pe Urie, el, temandu-se, a fugit in Egipt si, trimitind imparatul pe oamenii sai, l-au scos din Egipt si l-au ucis cu sabia; pentru care pricina s-a maniat poporul asupra imparatului si asupra boierilor. Deci, asa va fi cand veti ucide si pe Ieremia".

   

Aceasta impartasind-o cei mai batrani, s-au facut doua tabere in sobor, pentru ca unii cautau sa ucida pe Sfantul Prooroc Ieremia, iar altii il socoteau nevinovat mortii. Insa ar fi biruit cu totul partea celor potrivnici si ar fi ucis pe omul lui Dumnezeu, daca nu l-ar fi aparat unul din boierii cei mari, cu numele Arhicam, fiul lui Safan, a carui mana era tare, si nu l-au dat pe Ieremia in mainile ucigasilor.

   

Si a facut imparatul Ioachim viclesug inaintea Domnului, dupa cum au facut si parintii lui. Si a fost iarasi cuvantul Domnului catre Ieremia, zicandu-i: Mergi si te pogoara in casa imparatului Iudeei, si sa graiesti acolo cuvantul acesta: Ascultati cuvantul Domnului, imparate al Iudeii, cel ce sezi pe scaunul lui David, tu si casa ta si slugile tale si tot poporul tau si cel ce intra prin portile acestea. Acestea zice Domnul: Faceti judecata si dreptate, si izbaviti cu putere pe cel stramtorat din mana celui ce-l napastuieste; pe nemernic, pe sarman si pe vaduva sa nu-i scirbiti si sa nu-i napastuiti cu faradelege si singe nevinovat sa nu varsati in locul acesta. Daca veti face cuvantul acesta, vor intra pe portile casei acesteia imparatii care sed pe scaunul lui David, cei ce sed in carete, calari pe cai, precum si slugile si poporul lor. Iar de nu veti asculta cuvantul acesta, singur m-am jurat, ca spre pustiire va fi aceasta casa. Si zice: Sfinti vor fi acei oameni si sfinte vor fi armele lor, care pe voi, pacatosii, cei ce nu va pocaiti, va vor taia ca pe niste lemne. Si vor trece multe neamuri prin aceasta pustiita cetate, care va zice catre aproapele sau: pentru ce a facut asa legea Domnului Dumnezeului lor si s-au inchinat zeilor straini. Iar pentru imparatul Iudeei, Ioachim, zice Domnul: cu ingroparea catirului se va ingropa si, tirandu-se, se va arunca afara din portile Ierusalimului!

   

Niste cuvinte ca acestea graindu-le proorocul din gura lui Dumnezeu inaintea tuturor, a pornit spre mare manie pe imparat si pe toti boierii. Si l-ar fi ucis chiar atunci pe Sfantul Ieremia, daca nu l-ar fi pazit purtarea de grija a lui Dumnezeu, spre descoperirea tainelor Domnului, celor ce vor sa fie mai inainte. Deci, prinzandu-l cu necinste si ocara, l-au pus in temnita in legaturi.

   

In acea vreme a venit Nabucodonosor cu puterea sa si a inconjurat Ierusalimul si a dat Domnul in mainile lui pe Ioachim, imparatul Iudeei, in anul al treilea al imparatiei lui. Deci, a luat Nabucodonosor pe Ioachim impreuna cu oarecare din boieri de neam, intre care si pe Daniil, fiind inca copil tanar, asemenea si pe cei trei tineri si o mare parte din cetatenii Ierusalimului, ducandu-i in Babilon, luand inca si cele mai alese din vasele Casei lui Dumnezeu. Insa, nu dupa multa vreme, a liberat Nabucodonosor pe Ioachim, iarasi la imparatia sa din Ierusalim, facandu-l pe el birnic.

   

Si a slujit Ioachim lui Nabucodonosor, imparatul Babilonului, trei ani, dandu-i dajdie, precum mai inainte a slujit lui Faraon Nehao, imparatul Egiptului. Iar dupa acei trei ani, Ioachim a lepadat jugul robiei si s-a impotrivit puterii lui Nabucodonosor. Mai inainte de a se intoarce Ioachim de la Nabucodonosor, s-a lepadat de dansul si s-a facut cuvantul Domnului catre Ieremia, cand sedea in legaturi, zicandu-i: Ia o hirtie si scrie intr-insa toate cuvintele pe care le-am grait catre tine, asupra lui Israel si asupra Iudeii, precum si asupra tuturor neamurilor, din ziua cand am grait catre tine, din zilele lui Iosie imparatul Iudeei si pana in ziua aceasta, doar va auzi casa Iudeei (adica semintia iudeilor), toate relele pe care Eu am gandit sa le fac lor, ca sa se intoarca de la calea lor cea rea, si voi fi milostiv nedreptatilor si pacatelor lor. Si a chemat Ieremia pe Baruh, fiul lui Nirie, ca sa scrie cele graite de dansul, de vreme ce el singur, fiind inchis intr-un loc intunecos, nu putea sa scrie; iar Baruh sedea afara langa ferestrele temnitei si scria cele spuse de prooroc.

   

Si a scris Baruh pe hirtie toate cuvintele Domnului, cele ce le-a grait prin Proorocul Ieremia. Si a poruncit Ieremia lui Baruh, zicandu-i: "P e mine ma pazesc si nu pot a iesi de aici, ca sa intru in Casa Domnului; deci, du-te tu si citeste cele ce ai scris din gura mea, adica cuvintele Domnului, in auzul poporului, in Casa Domnului, in zi de post si in toata Iudeea; la cei care vin din cetatile lor in biserica, sa le citesti, daca va cadea rugaciunea lor inaintea fetei Domnului si se vor intoarce de la calea lor cea rea; caci mare este mania si urgia Domnului, pe care a grait-o asupra acestui popor".

   

Si a facut Baruh, fiul lui Nirie, toate cate i-a spus Ieremia proorocul, de a citit cuvintele Domnului scrise in Casa Domnului, inaintea poporului. Acesta a fost in al cincilea an al imparatiei lui Ioachim. Auzind boierii de aceasta, au chemat pe Baruh inaintea lor, si au poruncit ca sa le citeasca si lor cartea aceea. Dupa ce a citit, se indoiau si l-au intrebat: "De unde ai scris cuvintele acestea?" Iar el le-a spus: "Din gura lui Ieremia". Atunci ei l-au sfatuit pe Baruh sa se ascunda. Asemenea au poruncit ca si pe Ieremia ce era in legaturi sa-l ascunda undeva, pentru o vreme oarecare; iar ei, luand acea carte prooroceasca, s-au dus la imparat. Imparatul sedea tocmai atunci in casa, incalzindu-se la foc, fiindca era luna a noua, adica noiembrie, si deci era iarna. Si, citindu-se cartea aceea inaintea imparatului, nu s-a infricosat de cuvintele citite si nici boierii care erau cu dansul. Dupa ce s-a citit o foaie sau doua, s-a umplut imparatul de manie, si singur taia foile citite si le ardea in foc, pana a ars intreaga carte; iar pe Baruh si pe Ieremia a poruncit sa-i caute ca sa-i ucida; dar Domnul i-a acoperit cu minunata Sa aparare.

   

Dupa aceea, iarasi s-a facut cuvantul Domnului catre Ieremia, zicand: "Ia tu alta hirtie si scrie tot ce era in cartea aceea, pe care a ars-o imparatul Ioachim, si sa adaugi pentru Ioachim, aceasta proorocie: In curand va muri, iar trupul lui va fi lepadat la arsita zilei si la gerul noptii". Si s-a scris alta carte de mana lui Baruh, din gura lui Ieremia, in care s-au scris mai multe cuvinte decat in cea dintai. Facandu-se aceasta fara de veste, au mers, cu voia lui Dumnezeu, cei trimisi de Nabucodonosor, cel cu incingere haldeiasca, adica ostasi usori, cei cu incingere sirieneasca, cei cu incingere moaviteneasca si cei cu incingere din fiii lui Amon, care, navalind de naprazna, au luat Ierusalimul fara de osteneala, fiind nepregatit de impotrivirea vrajmasilor. Si, prinzand pe Ioachim, imparatul Iudeei, l-au ucis si, tirandu-i trupul prin cetate, l-au aruncat ciinilor si fiarelor spre mancare. Si astfel s-a implinit pentru dansul proorocia Sfantului Ieremia, cel ce a zis: Ca, cu ingroparea catirului se va ingropa si, tirandu-se, se va arunca afara din portile Ierusalimului. Si iarasi: Trupul lui cel mort se va arunca la arsita zilei si la gerul noptii. Iar oasele lui ramase de la mancarea fiarelor, s-au ingropat de iudei in mormantul parintilor lui.

   

Dupa moartea lui Ioachim, a fost uns la imparatie Iehonie, fiul lui; dar si acela a fost rau inaintea Domnului. Si a proorocit si pentru dansul Sfantul Ieremia, ca, cu toata casa se va da de catre Domnul in mainile lui Nabucodonosor, imparatul Babilonului, si mai mult nu-si va vedea pamantul sau. Lucru care s-a si implinit degraba, pentru ca, cu voia lui Dumnezeu, s-a luat in robie de imparatul Babilonului, el, maica si feciorii lui, boierii si servitorii. Intr-acea vreme, o parte din ierusalimitenii cei puternici, au fost dusi in Babilon impreuna cu imparatul Iehonie, ca la zece mii de barbati, si toti mesterii s-au luat din Ierusalim. Inca si vasele cele de aur facute de Solomon au fost luate din biserica Domnului si duse in Babilon. Iar in locul lui Iehonie a fost pus imparat de Nabucodonosor, Matan, unchiul lui Iehonie, care a fost frate al lui Ioahar si Ioachim, fii ai lui Iosie, si l-a numit pe el Sedechie.

   

Sedechie a imparatit 11 ani, facand tot viclesugul inaintea ochilor Domnului, dupa cum au facut si cei ce au fost imparati mai inainte de el, pentru ca si-a invirtosat cerbicea si si-a impietrit inima sa, ca sa nu se intoarca spre Domnul Dumnezeul lui Israel. Asemenea si toti cei slaviti ai Iudeei, preotii si poporul pamantului, au inmultit a face calcare de lege cu uriciuni paganesti, intinind casa Domnului din Ierusalim cu pangariciuni idolesti si n-au ascultat cuvintele Domnului cele graite catre dansii prin gurile proorocilor; ci inca mai ales ocara pe trimisii lui Dumnezeu si defaima cuvintele Domnului, iar pe proorocii cei mincinosi ai lor ii asculta; de aceea, mania Domnului a fost asupra Ierusalimului si a tot pamantul Iudeei, pana ce Domnul a lepadat de la fata Sa pe poporul acela.

   

In acea vreme, Ierusalimul a fost dat desavirsit risipirii si pustiirii. Si s-au inceput cele mai de pe urma primejdii pentru Ierusalim, mai amare decat cele dintai. Intarindu-se la imparatie Sedechie, a voit sa se lepede de Nabucodonosor, imparatul Babilonului, ca sa nu-i slujeasca lui, nici sa-i dea dajdie, pentru ca asculta de sfatul imparatilor de primprejur: al Edomului, al moabitenilor, al Tirului, al amonitilor si al Sidonului, care au fost mai intai supusi ai lui Nabucodonosor al Babilonului. Dupa aceea, sfatuindu-se, au lepadat jugul lui si au trimis si la Sedechie, imparatul Iudeei in Ierusalim, sfatuindu-l ca sa nu dea dajdie imparatului Babilonului, ci impreuna cu dansii sa stea impotriva puterii Haldeei. Si s-a plecat Sedechie la sfatul lor.

   

Iar Sfantul Prooroc Ieremia, dupa porunca Domnului, si-a facut legaturi si obezi de lemn si, punindu-le pe grumazul sau, a stat inaintea imparatului Sedechie si inaintea solilor imparatilor celor mai sus pomeniti si a zis: "Asa graieste Domnul Dumnezeul lui Israel: Acum Eu am dat tot pamantul acesta in mainile lui Nabucodonosor, imparatul Babilonului, ca sa-i fie robi lui, sa-i slujeasca toate limbile fiului sau si fiului fiului sau; iar partea aceea si imparatia si citi nu vor sluji imparatului Babilonului si citi nu-si vor pleca grumajii lor inaintea imparatului Babilonului, cu sabia si cu foamea ii voi taia pe dansii, pana ce se vor sfarsi in mainile lui. Iar voi nu ascultati pe proorocii vostri cei mincinosi, nici pe cei ce va vrajesc si vad visuri la voi, nici pe fermecatorii, care va graiesc sa nu slujiti imparatului Babilonului; caci minciuna va proorocesc ei, ca sa va departeze de la pamantul vostru si sa va surpe pe voi, si asa cu totul sa pieriti. Deci, nu-i ascultati pe ei, ci slujiti imparatului Babilonului, ca sa fiti vii si pamantul vostru sa nu se pustiasca".

   

Iar oarecare prooroc mincinos, cu numele Anania, a luat obezile de pe grumajii lui Ieremia si le-a sfaramat pe ele si a zis inaintea ochilor a tot poporul: "Asa zice Domnul: Asa voi sfarama jugul lui Nabucodonosor, imparatul Babilonului, iar dupa doi ani de zile si de pe grumajii tuturor limbilor". Si a grait catre dansul Ieremia: Tu ai sfaramat obezile cele de lemn, iar Domnul graieste: Am pus jug de fier pe grumajii tuturor limbilor, ca sa slujeasca lui Nabucodonosor, imparatul Babilonului; iar tu ai facut pe poporul acesta ca sa nadajduiasca spre nedreptate. Pentru aceea, asa zice Domnul: Iata, Eu te voi elibera pe tine de pe fata pamantului, si in acest an vei muri; caci asupra Domnului Dumnezeu ai grait! Si a murit Anania, proorocul cel mincinos, intr-acel an, in luna a saptea.

   

Aceasta vazand-o Sedechie imparatul, s-a spaimantat si n-a indraznit atunci sa se lepede de imparatul Babilonului. Dar mai pe urma, ascultand de sfatul lui Faraon, imparatul Egiptului, s-a lepadat cu totul de Nabucodonosor si s-a impotrivit lui, neascultand de sfatul Proorocului Ieremia, care ii graia cele de folos lui si poporului sau. Iar in vremile acelea, Sfantul Prooroc Ieremia a scris in taina la Babilon, catre poporul ce era in robie, vestindu-le lor ca au sa petreaca 70 de ani; iar dupa trecerea celor 70 de ani, are sa-i cerceteze pe ei Domnul si sa-i intoarca la Ierusalim, sfatuindu-i pe ei sa-si zideasca acolo case, sa-si sadeasca gradini si pe fiii lor sa-i insoare, ca sa se inmulteasca si sa nu se imputineze in robie.

   

Inca ii mai sfatuia pe ei ca sa nu asculte de proorocii cei mincinosi, care erau intre dansii si le fagaduiau lor cu minciuna, grabnica libertate. Ci sa se roage lui Dumnezeu pentru imparatul Nabucodonosor, ca intru pacea lui sa aiba odihna si sa petreaca fara de tulburare pana la implinirea celor 70 de ani, care li s-au hotarat lor de Dumnezeu.

   

Aceasta scrisoare a lui, citind-o in Babilon proorocii cei mincinosi, care erau intre iudei, s-au umplut de manie si au scris la Ierusalim catre preotii cei mari, ca sa opreasca pe Ieremia de a le mai prooroci si de a le mai scrie, si inca sa-l puna pe el la inchisoare si in obezi, ca sa nu tulbure poporul cu scrisorile lui, infricosindu-i pe ei cu acea lunga sedere in robie. Insa proorocul lui Dumnezeu, fiind certat si ferecat in legaturi, nu inceta a le propovadui cuvintele lui Dumnezeu cu netacuta gura, spunindu-le ca, pe cei mutati in Babilon, are sa-i cerceteze Domnul cu mila Sa, iar pe cei ramasi in Ierusalim, are sa-i piarda cu dreapta Sa manie. Pentru ca voi trimite asupra lor - zice Domnul - sabie, foamete si omor, si-i voi pune pe ei ca pe niste smochine proaste, pe care nu este cu putinta a le manca nimeni si-i voi sfarama pe ei cu sabia, cu foametea si cu omorul, si-i voi da pe ei intru pierzare tuturor imparatilor pamantului, intru blestem, intru mirare, spre ris si spre batjocura la toate limbile, catre care i-am lepadat pe ei; caci n-au ascultat cuvintele Mele.

   

Langa Ierusalim era valea fiilor lui Enoh, care se numea Tafet. Intr-acea vale poporul junghia pe fiii sai si pe fiicele sale, spre jertfa idolului Moloh (noroc), si le ardea trupurile lor. Si, cand se savirsea acea junghiere fara de Dumnezeu si acea jertfa nelegiuita a pruncilor nevinovati, atunci trambitele si timpanele sunau, ca sa nu se auda de catre parinti durerea si tipetele copiilor celor junghiati.

   

Un pacat greu ca acesta, vazandu-l si ocarandu-l proorocul lui Dumnezeu, Ieremia, a luat in mana un vas de lut ars, dupa cuvantul Domnului si, mergand la Tafet, a strigat, zicand: Ascultati cuvantul Domnului, imparatii si barbatii Iudeei, locuitorii Ierusalimului si cei ce intrati prin portile acestea. Acestea zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, Eu voi aduce rele asupra locului acestuia, de vreme ce M-a parasit poporul acesta si strain a facut locul acesta si a jertfit zeilor celor straini, pe care nu i-au stiut ei si parintii lor. Si imparatii Iudeei au umplut locul acesta de singele celor nevinovati si au zidit cele inalte lui Baal, spre arderea cu foc a fiilor sai si spre arderea de tot a lui Baal. Pentru aceasta vor veni zile - zice Domnul -, ca nu se va mai numi locul acesta cadere si loc de morminte ale fiilor lui Enoh, ci loc de multe morminte ale junghierii. Caci, aici se va junghia multimea iudeilor cu sabia vrajmasilor lor. Si voi da trupurile lor spre mancarea pasarilor cerului si fiarelor pamantului si voi pune cetatea aceasta spre risipire si spre plangere, tuturor celor ce vor trece, minunindu-se de ea, si vor plange pentru toata rana lor. Vor manca trupurile fiilor si ale fiicelor sale si fiecare va manca trupul aproapelui sau, in inconjurarea si in stramtorarea in care ii vor inghesui vrajmasii lor, care vor cauta sufletele lor.

   

Aceste cuvinte infricosatoare de la Dumnezeu, spunindu-le proorocul catre popor, a lovit de pamant vasul cel de lut si l-a sfaramat in fata tuturor si a zis: Acestea graieste Domnul puterilor: Astfel voi sfarama pe poporul acesta si cetatea aceasta, precum se sfarama acest vas de lut, care de acum nu va mai putea sa se mai tamaduiasca. Auzind acestea Pashor, fiul preotului Emer, care era pus povatuitor in Casa Domnului, a lovit pe Sfantul Ieremia proo-rocul si l-a aruncat in obezile cele ce erau la portile cele de sus ale lui Veniamin, in Casa Domnului. Si a zis Sfantul Prooroc Ieremia lui Pashor: Acestea graieste Domnul: Ochii tai vor vedea, cum pe tine si pe toata Iudeea o voi da in mainile imparatului Babilonului, ii vor duce la Babilon si-i vor ucide cu sabiile, si voi da toata puterea cetatii acesteia, toate ostenelile ei si toate vistieriile imparatului Iudeei le voi da in mainile vrajmasilor, ii vor rapi, ii vor lua si-i vor duce in Babilon. Iar tu, Pashore, si toti locuitorii casei tale, va veti duce in robie si, mergand in Babilon, acolo vei muri si acolo te vei ingropa impreuna cu toti prietenii tai, carora le-ai proorocit minciuna.

   

Si s-a implinit degrab acea proorocie a Sfantului Ieremia, caci intru al noualea an al imparatiei lui Sedechie, a mers Nabucodo-nosor, imparatul Babilonului, cu toata puterea lui asupra Ierusalimului, l-a inconjurat din toate partile, a sapat imprejurul cetatii santuri, si a fost Ierusalimul in mare primejdie, pentru ca se intarise foamete mare in cetate. Iar proorocul lui Dumnezeu, Ieremia, zicea catre imparatul Sedechie si catre tot poporul: Cu dare se va da cetatea aceasta in mainile imparatului Babilonului, o va lua si cu foc o va arde; iar tu, imparate, nu vei scapa din mainile lui, ci vei fi prins, in mainile lui vei cadea si in Babilon vei fi dus. Si sfatuia proorocul pe imparat: "Sa se dea de bunavoie lui Nabucodonosor, ca sa nu se risipeasca desavirsit Ierusalimul si sa piara imparatia iudeilor".

   

Iar preotii si proorocii strigau catre imparatul sa nu asculte pe Ieremia, zicand ca Ieremia a innebunit. Iar Nabucodonosor, ostasindu-se asupra cetatii, a auzit ca Faraon, imparatul Egiptului vine cu puterea sa in ajutorul lui Sedechie, imparatul Iudeei, ca sa elibereze cetatea Ierusalimului de inconjurarea haldeilor. Deci, s-a dus Nabucodonosor impotriva lui Faraon, departandu-se o vreme oarecare de cetate. Iar locuitorii Ierusalimului, vazand ca Nabucodonosor se duce de la cetate, au socotit ca se intoarce la Babilon, neputand sa ia cetatea, si batjocoreau proorocia lui Ieremia, caci nu s-a implinit, si ziceau ca Nabucodonosor a luat-o la fuga, neputand sa-i biruiasca; insa Ieremia se intarea, zicand ca Ierusalimul se va lua de la haldei si imparatul se va duce la Babilon.

   

Dupa ce s-a departat oastea haldeilor de Ierusalim si popoarele au iesit din impresurarea aceea la cetatile si la satele lor, Ieremia si-a pus saua pe catirul sau, vrand sa se duca in patria sa, care era in partea lui Veniamin, la cetatea Anatot, nu departe de Ierusalim, pentru ca acolo avea averile sale. Si, cand a fost la portile cetatii, care se numeau ale lui Veniamin, strajerul portilor acelora, numit cu numele Saruia, nepotul mincinosului prooroc Anania, caruia Ieremia ii proorocise grabnica moarte, acel Saruia, vrajmasuind pe Ieremia pentru unchiul sau si vazand pe Ieremia ca iesea din cetate, l-a oprit, zicandu-i: "Tu fugi la haldei?" Ieremia a raspuns: "Minti, caci nu ma duc la haldei, ci la cetatea mea, unde imi este averea". Iar acela, neascultand cuvintele lui Ieremia, l-a luat si cu sila l-a dus la boieri, spunindu-le ca l-a prins fugind la haldei. Deci, boierii, maniindu-se asupra lui Ieremia, l-au batut si l-au aruncat in temnita; insa iarasi l-au scos afara.

   

In acea vreme, Nabucodonosor, imparatul Babilonului, biruind si gonind pe Faraon, imparatul Egiptului, care venise in ajutorul lui Sedechie, s-a intors degraba cu toata puterea sa, iarasi la Ierusalim, l-a inconjurat si-l batea tare. Si a fost Ierusalimul in inconjurarea haldeilor pana la al 11-lea an al imparatiei lui Sedechie. Atunci, Ieremia, iarasi a sfatuit pe popoare la pocainta si le arata ca se implinise proorocia lui; caci acum a venit pedeapsa cea mai inainte gatita de Dumnezeu, pentru nepocainta si impietrirea oamenilor celor pacatosi, si le da sfat folositor, ca sa se supuna haldeilor, zicand: "Astfel socoteste Domnul: Cel ce sade in aceasta cetate, va muri de sabie, de foamete si de omor; iar cel ce se va supune haldeilor, va fi viu". Boierii ziceau imparatului: "Sa moara omul acesta, caci el slabeste mainile barbatilor, care se ostasesc, fiind ramasi in cetate si mainile a tot norodul".

   

Zicand ei catre imparat cuvantul acesta, arata ca acest om nu propovaduieste pacea acestui popor, ci numai cele rele. Imparatul Sedechie le-a raspuns: "Iata, el este in mainile voastre, faceti cu el ce voiti". Deci, au luat pe Ieremia si l-au aruncat in groapa lui Melhis, fiul imparatului, care era intr-o casa intunecoasa; si l-au spanzurat pe el cu funii in groapa aceea, ca sa moara acolo; iar in groapa nu era apa, ci noroi. Si a patimit proorocul lui Dumnezeu fara vina, sezand in acel noroi pana la grumaz, incat putin a fost de n-a murit. Atunci era la curtea imparateasca un oarecare batran, cu numele Avdemeleh, de neam arab, care, auzind ca Ieremia este aruncat in groapa la moarte, a zis imparatului: "Rau ai facut ceea ce ai facut, ucigand pe omul acesta".

   

Atunci imparatul a poruncit lui Avdemeleh sa scoata afara din groapa pe Ieremia; apoi l-a chemat la el si l-a intrebat, de o parte, daca sunt adevarate cele proorocite de dansul. Si a grait proorocul catre imparat: "De-ti voi spune adevarul, ma vei omori; iar de te voi sfatui, nu ma vei asculta". Atunci imparatul s-a jurat ca nu-l va omori.

   

Deci, i-a grait proorocul: Asa zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israel: Daca vei iesi cu smerenie la voievozii imparatului Babilonului, sufletul tau va fi viu si cetatea aceasta nu se va arde cu foc si vei fi viu tu si casa ta; iar de nu vei iesi la domnii imparatului Babilonului, cetatea aceasta va cadea in mainile haldeilor, pe care o vor arde cu foc, iar tu si femeile tale nu veti scapa din mainile lor, iar pe copii ii vor duce in robie.

   

Auzind imparatul acestea din gura proorocului, nu i-a ascultat sfatul cel bun, si l-a aruncat in temnita, in care a petrecut Sfantul Ieremia, pana ce s-a luat Ierusalimul de haldei, care s-a intamplat in al 11-lea an al imparatiei lui Sedechie. Si atat de mare era foametea in cetate, incat oamenii isi mancau copiii lor si trupurile unul altuia. Deci poporul, slabind foarte mult si zidurile cetatii fiind sfaramate de puterea haldeilor, ostasii care erau in cetate au deschis noaptea portile cetatii din gradina imparateasca si au iesit din cetate, fugind impreuna cu imparatul lor, Sedechie, pe o cale ce ducea in pustie. Haldeii care erau imprejurul cetatii, simtind aceasta, au izgonit din urma pe imparat si l-au ajuns in cimpul Ierihonului. Aici toata oastea care era langa dansul l-a lasat si a fugit care pe unde a putut. Iar haldeii, prinzand pe Sedechie imparatul Iudeei, l-au dus la Nabucodonosor, imparatul Babilo-nului, in Revlat. Aici, imparatul Babilonului a ucis pe fiii lui Sedechie inaintea ochilor lui si pe toti puternicii prinsi cu dansul i-a omorat; iar lui Sedechie, dupa ce i-a scos ochii, l-a ferecat in obezi de fier si l-a dus in Babilon.

   

Navuzardan, cel mai mare voievod al puterilor haldeiesti, cu ceilalti voievozi si cu multimea de ostasi, au daramat zidurile Ierusalimului si l-au umplut de singe, pierzand cu sabie si cu foc cea mai frumoasa si cea mai stralucita cetate a scaunului imparatilor Iudeei. Si, voievodul Navuzardan avea porunca de la imparatul Nabucodonosor, pentru Proorocul Ieremia, ca sa-l pazeasca viu si nevatamat, caci ii zisese: "Sa-l iei si sa-l ai sub ochii tai si sa nu-i faci nici un rau; ci, ceea ce va pofti sa-i faci lui". Caci auzise Nabucodonosor de Sfantul Ieremia, de proorocia lui si de sfatul ce l-a dat lui Sedechie, ca fara razboi sa se predea puterii haldeiesti; de aceea, a dat porunca aceasta voievodului sau, Navuzardan. Si a fost scos din temnita Sfantul Prooroc cu mainile ostasilor haldeiesti, dezlegat din legaturi, cinstit cu cinste si daruit cu libertate. Deci, Proorocul Ieremia, avand libertate si indrazneala de la voievodul Navuzardan, a inceput indata a se ingriji pentru sfintenia lui Dumnezeu si pentru preainalta podoaba si slava a tuturor semintiilor lui Israel, adica pentru chivotul Legii, ca sa nu se sfarame de cei de alta semintie si astfel sa se necinsteasca slava lui Dumnezeu.

   

El a cerut voie de la voievodul care darama Ierusalimul sa nu-l opreasca de a lua sfintenia Dumnezeului lui Israel mai inainte de daramarea bisericii, ca sa nu se jefuiasca si sa se arda. Si, afland el pe oarecare preoti si leviti scapati de sabie, i-a luat cu sine si, umbland cu dansii fara temere printre haldei, au mers cu sirguinta in biserica si au luat mai intai din focul altarului, care o singura data s-a pogorat din cer spre jertfe, in zilele lui Moise si ale lui Aaron, si de atunci se pazea nestins in altar. Pentru ca era porunca de la Dumnezeu, ca preotii sa adauge totdeauna lemne pe focul acela in altar, ca niciodata sa nu se stinga. Luand Ieremia dintr-acel foc, l-a ascuns intr-o fantana fara de apa si, avand mare credinta, a proorocit ca focul acela chiar de se va stinge la o vreme, prefa-candu-se prin minune in alta stihie, insa la vremea sa, intorcandu-se iar in singura sa stihie se va aprinde.

   

Acest lucru s-a intamplat dupa intoarcerea din Babilon a poporului lui Israel, in vremea innoirii bisericii si in zilele lui Neemia, dupa multi ani de la sfarsitul Sfantului Prooroc Ieremia. Iar el, ascunzand focul acela in put, l-a inchis si l-a facut nestiut de nimeni. Apoi, dupa punerea la pastrare a focului altarului, a luat cortul si chivotul Legii si cele dintr-insul si le-a tinut la sine, pana ce s-a linistit tulburarea de razboi ce a fost in cetate, cand se risipea si se ardea de haldei.

   

Dupa luarea cortului si a chivotului din biserica Domnului, voievodul Navuzardan a jefuit indata toate celelalte vase de aur si de argint ce erau in biserica si a sfaramat toata arama si a luat-o la Babilon. Apoi a ars si a daramat acea preafrumoasa biserica, zidita de Solomon cu multa intelepciune. Asemenea si palatele imparatesti si toate casele cele frumoase ale Ierusalimului, cum si bisericile cele mari le-a dat prada focului si risipirii; iar zidurile cetatii le-a sapat imprejur puterea cea haldeiasca si le-a asemanat cu pamantul. Atunci multimea fara de numar a poporului iudeilor, a cazut in ascutisul sabiei; dar, mai ales in valea Tafet, cea zisa mai sus, in care poporul isi jertfea diavolilor, candva, pe fiii si pe fiicele lor. Acolo au mancat armele cea mai mare multime de barbati, de femei si de copii, fara crutare si fara mila, incat s-a implinit proorocia graita de Ieremia, ca nu se va mai chema locul acesta cadere si loc de morminte ale fiilor lui Enon, ci loc de morminte al junghierii, pentru ca acolo aproape s-a junghiat tot poporul Ierusa-limului; iar pe cei ce scapasera de sabie, i-au dus in robie, lasind numai din saracii acelui pamant, ca sa pazeasca viile si gradinile.

   

Voievodul Navuzardan, iesind din Ierusalimul cel risipit, incarcat cu multe dobanzi si prazi, dupa porunca imparatului Nabucodonosor, a pus stapanitor asupra pamantului cel pustiit al iudeilor, pe Godolia, fiul lui Ahicam, cel care a izbavit pe Ieremia din mainile celor ce voiau sa-l omoare. Iar catre Ieremia a zis: "Daca iti este bine, sa mergi impreuna cu mine in Babilon si voi pune ochii mei spre tine; iar de nu, ramai aici. Iata, tot pamantul este inaintea fetei tale, si ce poftesti si ori unde voiesti, acolo sa mergi. Sa te duci si sa te intorci la Godolia, pe care l-a pus imparatul Babilonului in pamantul Iudeei si sa traiesti cu dansul in poporul tau cel ce a ramas acolo". Si voievodul i-a dat lui Ieremia hrana, daruri si libertate.

   

Sfantul Prooroc Ieremia, luand cortul, Chivotul Legii si cele dintr-insul, impreuna cu cei ce urmau dupa dansul, preoti si leviti, le-au pus in muntele acela in care, odinioara, suindu-se Sfantul Prooroc Moise, a vazut pamantul fagaduintei si acolo a murit si s-a ingropat. In acel munte Sfantul Ieremia a aflat o pestera, in care a pus Chivotul, astupand usa cu pietre si pecetluind-o cu numele lui Dumnezeu, scriind si insemnind cu degetul slovele in piatra, ca si cu un condei de fier, pentru ca piatra cea tare, la degetul lui cel ce scria, s-a facut moale ca ceara; iar dupa scriere s-a intors la taria ei si s-a facut ca o scobire de fier acel loc, care este in pustiu intre doi munti si in care zac ingropati Moise si Aaron. Si a zis Ieremia catre cei ce erau de fata: "S-a dus Domnul din Sion la cer si iarasi Se va intoarce cu putere; si va fi semnul venirii Lui, cand se vor inchina lemnului toate limbile". Si a mai zis: Chivotul acela nimeni nu-l va putea scoate din locul acela, fara numai Moise proorocul cel ales al lui Dumnezeu. Si pe tablitele cele din chivot, nimeni din preoti sau din prooroci nu le va scoate, fara Aaron cel placut lui Dumnezeu. Iar in ziua Invierii va iesi sicriul din piatra cea pecetluita si se va aseza pe muntele Sionului, si toti sfintii se vor aduna la dansul, asteptand pe Domnul, ca sa-i scape de vrajmasul, cel ce vrea sa-i omoare".

   

Acestea graindu-le sfantul prooroc catre preoti si leviti, un nor a acoperit deodata acea pestera astupata si nimeni nu putea sa citeasca numele lui Dumnezeu, care era insemnat pe piatra de degetul lui Ieremia, nici nu putea sa cunoasca sau sa afle acel loc. Caci oarecare din cei ce venisera dupa dansii s-au apropiat si, vrand sa insemneze locul acela si calea catre el, n-au putut sa-l afle nicidecum.

   

Intelegand acestea proorocul, a zis catre dansii: Nestiut va fi locul acesta, pana cand Dumnezeu va aduna soboarele popoarelor si le va fi milostiv. Atunci le va arata aceasta si se va ivi slava Domnului la vederea tuturor si va fi nor, precum i s-a aratat si lui Moise. Nimeni nu stie nici in ziua de astazi pestera aceea si nu va fi stiut de nimeni pana la sfarsit. Acea pestera este acoperita cu nor luminos ca focul, dupa chipul slavei celei dintai, care era in locasul marturiei, pentru ca nu va inceta slava lui Dumnezeu de la legea sa.

   

Deci, dupa ce Ieremia a ascuns Chivotul lui Dumnezeu, iudeii n-au mai avut slava aceea ca odinioara, desi dupa sapte ani au innoit biserica lui Solomon. Si, fiind lipsiti de Chivotul Domnului, au facut alt chivot de aur, dupa asemanarea celui facut de Moise, si cu toate cele ce era in chivotul cel dintai. Insa, nu era intr-insul o putere facatoare de minuni si o slava ca aceea a lui Dumnezeu, stralucind precum era la cel dintai. Focul ceresc pe care Sfantul Ieremia si preotii cei ce au fost impreuna cu dansul, il ascunsese in putul cel fara apa, s-a aflat de alti preoti, de care am pomenit mai sus, dupa ce au trecut multi ani de la sfarsitul Sfantului Prooroc Ieremia.

   

Dupa ce Sfantul Ieremia a ascuns chivotul Domnului, a mers la Godolia in cetatea Masifat, fiindca acolo incepuse poporul a petrece in locul Ierusalimului. Acolo a sezut intre poporul sau, care ramasese pe pamant, plangand pentru daramarea si pustiirea Ierusalimului, cu plangere nemangiiata, precum arata Cartea Plangerii lui. Si, stapanind Godolia peste Iudeea cea pustiita, Ismail, fiul lui Natanie, fiind de neam imparatesc, poftea acea stapanire pentru dansul. El, adunind niste barbati voinici, a mers la dansul in Masifat, din dragostea ce avea pentru el, si l-a primit Godolia cu cinste, nestiind viclesugul si gandul lui cel rau, si au facut ospat pentru dansii. Iar dupa ce s-a inserat, s-au sculat Ismail si cei zece barbati ce erau cu dansul si au ucis pe Godolia, pe toti iudeii si pe toti haldeii si ostasii ce erau langa dansul, navalind noaptea prin cetate si omorand pe cei ce dormeau.

   

Auzind de acestea voievodul Ioanan, fiul lui Caris, si ceilalti barbati vestiti ai iudeilor, care petreceau prin sate, s-au adunat, si, impreunindu-si ostile lor, au mers cu razboi asupra lui Ismail si s-au batut cu dansul la Gavaon, biruindu-l; si a scapat Ismail abia cu opt barbati, la fiii lui Amun.

   

Dupa biruirea si izgonirea lui Ismail s-au sfatuit oamenii cei din Iudeea impreuna cu Ioanan, ca sa nu sada in pamantul Iudeei, ci sa se duca in Egipt, fugind de la fata haldeilor, deoarece se temeau de mania imparatului Babilonului pentru moartea lui Godolia, socotind ca, daca va auzi imparatul de uciderea lui, indata va trimite oaste, ca sa piarda ramasitele lui Israel. Deci, se gatea impreuna tot poporul de calea spre Egipt, din care nu s-a scos decat cu mana lui Dumnezeu cea tare si cu bratul Lui cel inalt. Mai intai au mers la Sfantul Prooroc Ieremia, cu tot poporul de la mare pana la mic, si i-au zis lui: "Sa cada rugaciunea noastra inaintea fetei tale, ci roaga-te pentru noi catre Domnul Dumnezeul tau, ca am ramas putini din multi ce eram, precum ochii tai ne vad. Si sa ne spuna noua Domnul Dumnezeul tau, calea in care vom merge si cuvantul pe care-l vom face".

   

Si le-a spus lor Proorocul Ieremia: "Am auzit si ma voi ruga pentru voi Domnului Dumnezeului nostru, dupa cuvintele voastre; iar cuvantul pe care il va raspunde Domnul, il voi spune voua si nu voi tainui de voi acel cuvant. Dar, daca voi nu veti voi sa ascultati poruncile Domnului?" Iar aceia au zis catre Ieremia: "Sa fie Domnul intre noi martor drept si credincios, ca, dupa cuvantul pe care il va trimite noua, asa vom face, fie bun, fie rau. Glasul Domnului nostru, la care noi te trimitem, il vom asculta".

   

Si s-a rugat Sfantul Ieremia si, postind zece zile, a primit de la Dumnezeu instiintare de voia Lui cea sfanta si a chemat pe Ioanan si pe cei ce erau cu dansul si pe tot poporul de la mic pana la mare si le-a zis lor: "Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel, la care voi m-ati trimis pe mine: Daca veti sedea in pamantul acesta, va voi zidi pe voi si nu va voi risipi, ci va voi sadi pe voi, si nu va voi smulge, ca am incetat cu rautatile acelea, pe care le-am facut voua. Sa nu va temeti de fata imparatului Babilonului, ca Eu cu voi sunt, ca sa va izbavesc si sa va mantuiesc din mainile lui; Eu va voi milui si va voi intoarce la pamantul vostru. Iar de veti zice: nu vom sedea in pamantul acesta, ci in pamantul Egiptului vom merge, ca sa nu vedem petrecandu-se aici razboi si glasul trambitei sa nu-l auzim, de paine sa nu flamanzim, ci acolo sa ne veselim. Pentru aceea ascultati cuvantul Domnului, voi, iudeii cei ramasi. Asa zice Domnul Atottiitorul, Dumnezeul lui Israel: Daca voi va veti intoarce fata voastra spre Egipt si veti merge acolo sa petreceti, sabia, de care voi va temeti, va va gasi pe voi acolo; foametea de care voi va feriti, va va ajunge pe voi in Egipt si acolo veti muri de foame si de sabie, si nici unul nu va scapa de rautatile acelea, pe care le voi aduce asupra voastra. Ca precum a picat mania Mea asupra celor ce vietuiau in Ierusalim, asa va pica mania Mea asupra voastra, de veti merge in Egipt si nu veti mai vedea inca locul acesta. Aceasta le-au grait Domnul asupra voastra, celor ce ati ramas din iudei. Sa nu mergeti in Egipt, ca sa nu va stingeti acolo de sabie, de foamete si de omor".

   

Dupa ce a incetat Ieremia a grai catre popor toate cuvintele Domnului, Azaria, fiul lui Maaseia, Ioanan, fiul lui Karia si toti barbatii cei defaimatori, au zis catre Ieremia: "Minti, ca nu te-a trimis pe tine la noi, Domnul Dumnezeul nostru, ca sa ne graiesti sa nu mergem in Egipt, si sa petrecem acolo; ci Baruh, fiul lui Nirie, te indeamna pe tine asupra noastra, ca sa ne dai pe noi in mainile haldeilor, sa ne pedepseasca si sa ne duca in Babilon". Poporul n-a ascultat glasul Domnului cel grait prin Ieremia si, luandu-si femeile si copiii, l-au luat si pe Proorocul Ieremia fara voia sa. Asemenea au luat impreuna cu dansul si pe proorocul Baruh si s-au dus in Egipt, unde s-au salasluit langa o cetate ce se numea Tafnas. Acea cetate tinea de imparatia Egiptului, in care alta data Sfantul Moise facea minuni inaintea lui Faraon.

   

Acolo a petrecut Sfantul Ieremia proorocul patru ani, bucurandu-se de mare cinste intre egipteni pentru sfintenia sa si pentru facerile lui de bine ce le arata; pentru ca pe aspidele care ii pierdeau pe dansii si pe niste fiare din apa, care se numeau crocodili, le-a omorat cu rugaciunea la locul salasului lui Faraon, unde si-a dat obstescul sfarsit si unde a si fost ingropat. Sfarsitul lui a fost mucenicesc. Caci, dupa ce a proorocit ca imparatul Babi- lonului are sa vina asupra Egiptului si pe tot pamantul sa-l prade, ca sa piarda si pe iudeii care se asezasera acolo; atunci poporul e- vreiesc, maniindu-se pe Sfantul Ieremia, l-au omorat cu pietre.

   

In acelasi an, dupa sfarsitul lui, a venit imparatul Babilonului cu multa putere asupra Egiptului si a ucis pe imparat; iar tot neamul iudeilor care venise in Egipt a pierit, dupa cum proorocise Sfantul Ieremia. Insa cinstitele lui moaste, dupa multi ani, au fost aduse cu mare cinste de catre Alexandru, imparatul Macedoniei, in cetatea Alexandriei, zidita intru numele sau. Si le-a pus la un loc ce se numea Tetrafel, care era cinstit foarte mult de alexandrini, pentru moastele lui cele proorocesti.

   

Sfantul Ieremia a mai proorocit si despre patimile Domnului si Mantuitorului nostru Hristos, zicand astfel: Veniti si sa bagam lemn in painea lui si sa-l pierdem pe el din pamantul celor vii si numele lui sa nu se mai pomeneasca. Iar cand vietuia in Egipt, a proorocit despre sfaramarea idolilor si despre venirea in Egipt a Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu cu Pruncul cel mai inainte de veci, zicand catre popii egipteni: "Se cade ca toti idolii sa cada si tot ce este facut de maini sa se sfarame, intru acea vreme, cand va veni aici o maica Fecioara cu un Prunc nascut in pestera si pus in iesle".

   

De la acea proorocie a lui Ieremia, a ramas in obiceiul egiptenilor de a inchipui o fecioara, odihnindu-se in pat; iar aproape de dansa, un prunc infasat in scutece si culcat in iesle si ei se inchinau acelui chip. Imparatul Ptolomeu, intreband odata pe popii egipteni, pentru ce fac aceasta, ei au raspuns: "Aceasta taina este a celor mai de demult parinti ai nostri, pe care a vestit-o inainte un sfant prooroc, si acum asteptam sfarsitul acestei proorocii si implinirea tainei".

   

Dupa ce au trecut multi ani de la sfarsitul proorocului Ieremia, Iuda Macabeul l-a vazut impreuna cu arhiereul Onia, aratandu-i-se lui in vedenie, despre care se scrie asa: "S-a aratat lui Macabeu o vedenie intr-acest fel: "Onia, fiind arhiereu, barbat bun si imbunatatit, cucernic la vedere, bland la obicei si la vorba bine incuviintat, deprinzandu-se din copilarie spre toata bunatatea; isi ridica mainile si se ruga pentru poporul iudeilor. Dupa aceea, i s-a aratat alt barbat, cu caruntete si cu o slava minunata si inconjurat cu cinste si cu mare cuviinta". Si, raspunzand Onia, a zis: "Acesta este Ieremia, proorocul lui Dumnezeu si iubitorul de frati, care mult se roaga pentru popor si pentru sfanta cetate. Si, intinzandu-si Ieremia mana dreapta, a dat lui Iuda Macabeul o sabie de aur, graindu-i acestea: primeste aceasta sfanta sabie ca dar de la Dumnezeu, cu care vei sfarama pe vrajmasi".

   

Din aceasta vedenie, se vede destul de lamurit, cum ca sfintii placuti lui Dumnezeu, dupa sfarsitul lor, se roaga lui Dumnezeu pentru noi si ne ajuta noua, precum a ajutat Sfantul Ieremia lui Iuda Macabeul asupra potrivnicilor, ale carui sfinte rugaciuni sa ne ajute si noua, asupra vazutilor si nevazutilor vrajmasi, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci. Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 1732

Voteaza:

Sf.Prooroc Ieremia; Cuviosii Mucenici: Eftimie, Ignatie si Acachie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE