Sfantul Apostol Toma

Sfantul Apostol Toma Mareste imaginea.

Sfantul Apostol Toma

Sfantul Apostol Toma, care se numeste Geaman, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar cand Domnul nostru Iisus Hristos era pe pamant cu oamenii si umbla prin cetati si sate invatand popoarele si tamaduind toate suferintele, atunci Toma, auzind propovaduirea Lui si vazandu-I minunile, s-a apropiat de El cu osardie si umbla dupa El, nesaturandu-se de cuvintele cele dulci si de vederea preasfintei Sale fete. Si astfel s-a invrednicit a fi randuit in ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului pana la mantuitoarele Lui patimi. Iar dupa inviere, Sfantul Toma, prin necredinta sa, a sporit mai mult credinta in Biserica lui Hristos. Caci atunci cand ceilalti ucenici ziceau: "Am vazut pe Domnul", el nu voia sa creada, pana ce singur nu a putut sa-L vada si sa-I pipaie ranile. Si dupa opt zile, fiind ucenicii adunati si Toma fiind impreuna cu dansii, aratandu-se Domnul, i-a zis: "Adu-ti degetul tau si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune pe coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios". Toma, vazand si pipaind coasta cea de viata datatoare a lui Hristos, a zis: "Cu adevarat esti Domnul meu si Dumnezeul meu". In acest chip s-a propovaduit invierea Domnului cu mai multa tarie, caci Mantuitorul nu cu nalucire, nici cu alt trup, ci cu acelasi trup cu care a patimit pentru mantuirea noastra, a inviat cu adevarat si S-a aratat ucenicilor.

Incredintarea lui Toma

Dupa inaltarea Domnului Iisus Hristos si dupa primirea Sfantului Duh, sfintii apostoli, aruncand sorti unde sa propovaduiasca fiecare cuvantul lui Dumnezeu, Sfantului Toma i-a cazut soarta sa mearga in India, ca acolo, luminand pe paganii din partile cele intunecate, sa invete diferitele popoare: parti, mideni, persi, hircani, bactrii si brahmani, pana la cele mai de pe urma parti ale Indiei. Si mahnindu-se el ca era trimis la niste popoare salbatice ca acestea, Domnul I s-a arata in vedenie, intarindu-l ca sa indrazneasca si sa nu se teama, poruncindu-i si fagaduindu-i ca va fi cu dansul. Iar calea in acele parti i s-a aratat in chipul acesta: Gundafor, imparatul Indiei, vrand sa-si faca frumoase palate imparatesti, a trimis pe un negustor de al sau, Avan, in partile Palestinei ca sa caute un mester mare si iscusit care stie sa zideasca cu intelepciune si sa poata face palate, in asa chip precum sunt palatele cezarilor de la Roma.

Domnul a poruncit lui Toma (in vedenie) ca sa mearga cu Avan in piata Indiei. Iar Avan, cautand in Cezareea un zidar intelept, Toma s-a intalnit cu dansul si i-a spus ca el este iscusit pentru acest lucru. Apoi, mergand cu Avan, au intrat in corabie si au calatorit cu vant prielnic spre India. Sosind la o cetate au auzit glas de trimbite, de muzici si de orga, pentru ca imparatul acelei cetati isi marita o fata. Imparatul a trimis vestitori in toata cetatea ca sa adune la nunta si pe bogati si pe saraci si pe straini, iar de n-ar voi cineva sa vina, acel om sa fie dat judecatii imparatesti. Auzind despre aceasta, Avan si Toma s-au temut ca sa nu manie pe imparat, fiind straini, si au mers la nunta in curtea imparateasca. Sezand acolo toti si veselindu-se, Apostolul a ales locul cel mai din urma si nu manca nimic, nici nu se veselea, ci numai lua seama la ceilalti, iar ceilalti toti priveau la dansul ca la un strain si ca la unul de alt neam. Dar cei care stateau langa dansul ziceau: "Pentru ce ai venit aici si nu mananci, nici nu bei?" A raspuns Apostolul: "Nu am venit aici nici pentru mancare, nici pentru bautura, ci am venit ca sa implinesc voia imparatului, caci vestitorii sai au strigat: "De nu va veni cineva la nunta, va fi vinovat si dat judecatii imparatesti!""

Sfantul Apostol Toma

Acolo se afla o femeie evreica ce canta bine din chitara si pentru fiecare din ceicaresedeau la masa canta cate ceva. Acea femeie l-a vazut pe Toma ca nu se veselea, ci adeseori cauta spre cer si l-a cunoscut ca este evreu si cantand inaintea lui, ii graia in limba evreiasca astfel: "Unul este Dumnezeul Iudeilor, care a facut cerul si pamantul". Iar Apostolul Toma, ascultand cu placere a rugat-o ca sa mai cante odata aceste cuvinte. Insa omul care turna vin la masa, vazand pe Apostolul Toma trist, l-a lovit cu palma, zicandu-i: "La nunta esti chemat, nu ca sa te intristezi, ci sa te bucuri impreuna cu cei care beau". Iar Apostolul i-a raspuns celui care l-a lovit: "Sa-ti rasplateasca tie Dumnezeu chiar in acest veac, iar mana aceea care m-a lovit s-o vezi mancata de ciini spre pilduirea multora".

Dupa putina vreme omul care l-a lovit pe Apostolul Toma a iesit la o fantana, voind sa aduca oaspetilor apa ca sa o amestece cu vin si venind la fantana un leu l-a ucis pe omul acela, apoi sugand sangele din el, s-a dus. Iar ciinii, alergand, l-au sfisiat in bucati si un ciine negru, apucand mana cea dreapta, a adus-o in mijlocul ospatului si a lasat-o acolo, inaintea tuturor. Vazand acest lucru, toti s-au tulburat si au intrebat a cui este mana aceea. Iar femeia care canta la chitara a strigat, zicand: "Mare taina s-a aratat astazi intre noi: sau Dumnezeu sau un trimis al lui Dumnezeu a vrut sa sada astazi cu noi. Pentru ca eu am vazut pe omul care turna vin lovindu-l cu palma pe omul cel strain si am inteles ca omul acesta a grait evreieste, astfel: "Sa-ti vad mana ta cea dreapta mancata de ciini, spre pilduirea multora". Si aceasta s-a implinit, precum vedeti cu totii". Atunci pe toti mesenii i-a cuprins frica. Iar imparatul, dupa sfarsitul ospatului, chemand pe Sfantul Apostol Toma la dansul, i-a zis: "Sa intri in casa si sa binecuvantezi pe fiica mea care s-a casatorit".

Apostolul Toma, intrand in casa, i-a invatat pe tinerii casatoriti pazirea curatei feciorii si, rugandu-se pentru dansii, i-a binecuvantat si s-a dus. Dupa ce ei au adormit, l-au vazut pe Iisus Hristos in chipul Sfantului Apostol Toma, venind la dansii si cautand spre ei cu dragoste. Iar mirele, socotind ca este Toma, a zis catre dansul: "Oare n-ai iesit tu mai inainte decat toti? Cum de te afli aici?" Iar Domnul a zis: "Eu nu sunt Toma, ci sunt frate cu el si toti cei ce se leapada de lume si imi urmeaza Mie, asijderea ca si dansul, vor fi nu numai frati ai Mei, in veacul ce va sa fie, ci si mostenitori ai imparatiei Mele. Deci, sa nu uitati, fiii Mei, ceea ce v-a sfatuit fratele Meu. De veti pazi, dupa sfatul lui, fecioria voastra fara de prihana, va veti invrednici de cununile nepieritoare in camara Mea cereasca!"

Acestea zicandu-le Domnul, s-a dus. Iar ei, desteptandu-se, isi spuneau unul altuia vedenia si, sculandu-se, s-au rugat lui Dumnezeu toata noaptea aceea. Iar cuvintele cele zise lor, ca niste margaritare de mult pret, le pazeau in inimile lor. A doua zi a intrat imparatul in camera unde erau tinerii si i-a aflat pe ei sezand deosebit si, tulburandu-se cu inima, i-a intrebat de pricina despartirii lor. Iar ei, raspunzand, au zis: "Noi ne rugam lui Dumnezeu ca sa ne invredniceasca pana la sfarsitul vietii noastre sa pazim fecioria curata, precum o avem acum, ca asa sa meritam a ne incununa cu curatele cununi in imparatia cea cereasca, dupa fagaduinta Domnului, Care ni S-a aratat noua!" Atunci imparatul, intelegand ca strainul acela care fusese seara in casa lui i-a sfatuit sa pazeasca fecioria, s-a maniat foarte tare si a trimis indata pe slujitorii sai ca sa-l prinda pe Apostolul Toma. Dar nu l-au aflat, pentru ca Avan si Apostolul Toma plecasera cu corabia spre India.

Ajungand la Gundafor, imparatul Indiei, s-au dus inaintea lui si Avan a zis: "Iata, imparate, ti-am adus din Palestina un zidar foarte intelept, ca sa faca palate frumoase pentru imparatia ta". Iar imparatul, vazand pe Toma, s-a bucurat si aratand locul unde voia sa construiasca palatele, si masurand unde avea sa fie temelia, i-a dat aur mult pentru zidire, iar el a plecat in calatorie. Toma, luand aurul, l-a impartit la cei saraci si scapatati, iar el, ostenindu-se in propovaduirea Evangheliei, a intors pe multi oameni la credinta in Hristos si i-a botezat.

In acea vreme tanarul acela, care dupa sfatul Sfantului Apostol Toma a fagaduit sa-si pazeasca fecioria, auzand ca Apostolul propovaduieste pe Hristos in India, luandu-si sotia cu dansul s-a dus la Apostolul Toma si, fiind luminat de dansul, a primit sfantul botez. Fecioara aceea se numea Pelaghia; pe urma ea si-a varsat si sangele pentru Hristos. Tanarul se numea Dionisie si s-a invrednicit de dreapta episcopiei. Apoi s-a intors la mosia sa cu binecuvantarea Apostolului Toma si a facut cunoscut in tot locul marirea lui Dumnezeu, aducand la credinta in Hristos pe cei necredinciosi si zidind biserici prin cetati.

Dupa doi ani, imparatul a trimis la Apostolul Toma pe cineva ca sa-l intrebe cand vor fi terminate palatele care se zidesc. Iar Apostolul l-a instiintat pe imparat ca numai acoperisurile palatelor au mai ramas de facut. Si s-a bucurat imparatul, caci socotea ca Toma ii zideste palatele pe pamant si a trimis iarasi mult aur, poruncindu-i ca acoperisul sa fie frumos zidit. Iar el, luand aurul si ridicandu-si ochii si mainile spre cer, a zis: "Multumesc Tie, Doamne, iubitorule de oameni, ca in diferite chipuri randuiesti mantuirea oamenilor". Si, iarasi, impartind aurul la cei nevoiasi, se silea cu propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu.

Dupa o vreme oarecare imparatul a aflat ca nici nu s-a inceput a se zidi palatul pe care l-a poruncit, iar tot aurul lui a fost impartit la saraci, si zidarul nici nu se ingrijeste pentru zidire, ci umbla prin cetati si prin sate si propovaduieste un Dumnezeu nou, facand multe minuni. Maniindu-se imparatul foarte tare, a trimis slujitorii ca sa-l prinda pe Apostol si, fiind prins si adus inaintea imparatului, acesta il intreba: "Oare ziditu-mi-ai palatele?" Apostolul a raspuns: "Le-am zidit foarte bine si sunt foarte frumoase". Si a zis imparatul: "Sa mergem sa vedem aceste palate". A raspuns Apostolul: "Nu poti in aceasta viata sa vezi aceste palate, ci numai atunci cand te vei duce din aceasta viata, atunci le vei putea vedea si, salasluind in ele, vei petrece acolo in veci cu bucurie". Iar imparatul, socotind ca este batjocorit, s-a maniat foarte tare si a poruncit ca Apostolul sa fie aruncat in temnita, impreuna cu Avan, negustorul care l-a adus, si sa fie pedepsit cu moarte cumplita, incat chiar si pielea de pe dansii sa fie jupuita si sa fie arsi in foc. Si fiind in temnita, Avan il ocara pe Apostol, zicand: "Tu si pe mine si pe imparat ne-ai pacalit, spunand ca esti zidar intelept, iar acum ai pierdut si aurul imparatului si viata mea. Caci, iata, pentru tine patimesc si voi muri in chinuri grozave, caci imparatul este cumplit si ne va ucide pe amandoi". Iar Apostolul, mangiindu-l, ii zicea: "Nu te teme, ca nu vom muri acum, ci vom fi vii si liberi si vom fi cinstiti de imparat, pentru palatele pe care i le-am zidit, intru imparatia cea de sus".

In acea noapte fratele imparatului a cazut bolnav si a zis acestuia: "Pentru mahnirea ce a venit asupra ta si eu sunt suparat si din aceasta pricina m-am imbolnavit si, iata, acum voi muri". Si fratele imparatului zicand acestea, a murit indata. Imparatul, uitand de mahnirea cea dintai, a fost cuprins de jale pentru moartea fratelui si acum plangea nemangiiat. Ingerul lui Dumnezeu, luand sufletul celui care murise, l-a inaltat in lacasurile ceresti si, inconjurand acolo acele lacasuri, ii arata multele palate minunate, frumoase si luminoase; si erau unele mai frumoase si mai luminoase decat altele, ale caror frumuseti nu este cu putinta a le spune. Si ingerul a intrebat pe suflet, zicand: "In care din aceste toate palate ai voi sa vietuiesti?" Iar sufletul, privind spre cel mai frumos palat, a zis: "De mi s-ar da voie sa petrec macar intr-un colt al acestui palat, nimic nu mi-ar mai trebui". Iar ingerul a zis: "Nu vei putea sa petreci in aceste palate pentru ca sunt ale fratelui tau si aceste palate au fost zidite de strainul Toma cu aurul care i s-a dat lui". Apoi sufletul a zis: "Ma rog Tie, Doamne, da-mi voie sa ma duc la fratele meu si voi rascumpara de la dansul aceste palate, pentru ca el nu stie cat sunt de frumoase si, dupa ce le voi rascumpara, iarasi ma voi intoarce aici". Atunci ingerul a intors sufletul in trup si indata mortul a inviat si, desteptandu-se ca din somn, i-a intrebat pe cei care erau de fata unde este fratele lui si ii ruga sa-i spuna imparatului sa vina la dansul.

Auzind imparatul ca a inviat fratele lui, s-a bucurat foarte mult si a alergat la dansul. Apoi, vazandu-l viu, s-a inspaimantat, dar in acelasi timp s-a si bucurat. Iar cel inviat a inceput a grai catre dansul: "Stiu bine, imparate, ca ma iubesti ca pe fratele tau si ai plans pentru mine si de ti-ar fi fost cu putinta sa ma rascumperi de la moarte, ai fi dat chiar jumatate din imparatia ta". Iar imparatul i-a zis: "Adevarat, asa este si nu poate fi altfel". Apoi fratele sau i-a zis: "Daca ma iubesti atat de mult, doresc de la tine un dar si te rog sa nu mi-l respingi". Iar imparatul a zis: "Tot ceea ce am iti daruiesc tie, iubitul meu frate". Si imparatul si-a intarit cu juramant cuvantul sau. Atunci fratele cel inviat a zis: "Da-mi palatele tale pe care le-ai zidit in ceruri si toata bogatia mea de pe pamant sa o iei tu in locul acestor palate". Iar imparatul, auzind aceasta, s-a indoit si fiind uimit cu totul, tacea.

Dupa aceasta l-a intrebat: "De unde am eu palate in ceruri?" Si i-a zis fratele: "Cu adevarat sunt niste palate cum tu nici nu stii si nici n-ai vazut niciodata si nicaieri asa ceva sub ceruri si aceste palate au fost zidite de Toma pentru tine, pe care tu il tii in temnita; eu le-am vazut si m-am minunat de frumusetea lor nespusa si as dori sa vietuiesc acolo macar intr-un colt, dar nu mi s-a dat voie. Pentru ca ingerul care m-a luat pe mine mi-a spus ca eu nu pot sa petrec in aceste palate pentru ca sunt ale tale, zidite de strainul Toma. Apoi m-am rugat ingerului sa-mi dea voie sa vin la tine pentru a rascumpara acele palate; si daca ma iubesti, da-mi-le mie, si tu sa ai in schimb toate averile mele". Atunci imparatul s-a bucurat de doua lucruri: pentru viata fratelui si pentru palatele care i s-au zidit in ceruri. Apoi i-a zis fratelui sau: "Iubite frate, m-am jurat tie sa nu-ti opresc sub stapanirea mea nimic din cele ce sunt pe pamant, iar palatele din cer nu ti le-am fagaduit; si daca vei voi, avem pe langa noi acelasi zidar si acela poate sa-ti faca si tie astfel de palate".

Zicand acestea, imparatul a trimis indata la temnita ca sa-l scoata pe Sfantul Toma si pe Avan, negustorul care l-a adus pe acesta si, alergand in intampinarea Apostolului, a cazut la picioarele lui, cerandu-si iertare. Iar Apostolul, multumind lui Dumnezeu, a inceput sa-i invete pe amandoi fratii credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Si ei, umilindu-se, au ascultat cu dragoste cuvintele lui. Apoi i-a botezat si i-a invatat toata credinta crestineasca. Dupa aceasta, amandoi fratii si-au zidit prin multe milostenii lacasuri vesnice in ceruri. Iar Apostolul Toma, petrecand o vreme cu dansii si intarindu-i in credinta, s-a dus in cetatile dimprejur si prin sate, propovaduind mantuirea sufletelor.

Apostolul Toma lumina sufletele, propovaduind Evanghelia, cand a sosit vremea cinstitei mutari a Maicii luiDumnezeu; si toti apostolii din diferite tari au fost rapiti de nori si adusi in Ghetsimani, inaintea patului Preabinecuvantatei Fecioare. Atunci a plecat din India si Sfantul Apostol Toma, dar n-a putut ajunge in ziua ingroparii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, caci Dumnezeu asa a randuit lucrurile pentru adeverirea cea mai vrednica de credinta, cum ca Maica lui Dumnezeu a fost luata cu trupul la ceruri: adica precum pentru invierea lui Hristos, prin necredinta lui Toma ne-am incredintat mai bine, tot asa si pentru luarea cu trupul la ceruri a Preacuratei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, ne-am incredintat mai bine prin intarzierea lui Toma.

Deci, Apostolul, sosind a treia zi dupa ingropare, s-a intristat foarte mult ca nu s-a aflatsi el in ziua ingroparii sa petreaca la mormant, impreuna cu ceilalti Apostoli, sfantul trup al Maicii Domnului sau. De aceea, cu sfatul de obste al Sfintilor Apostoli, au deschis mormantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca Sfantul Apostol Toma, vazandu-i trupul, sa se inchine si sa se mangiie. Deschizand mormantul, n-au mai aflat trupul Sfintei Fecioare, ci numai giulgiul singur; si in acest fel s-a facut incredintare ca Maica lui Dumnezeu, ca si Fiul sau, a inviat a treia zi si a fost luata cu trupul la ceruri.

Dupa aceasta, Sfantul Toma s-a dus iarasi in partile Indiei si a propovaduit acolo pe Iisus Hristos si cu semne si cu minuni pe multi oameni ii aducea la credinta. Ajungand la Meliapor, a luminat pe multi si i-a intarit in credinta, prin aceasta minune. Era acolo un lemn foarte mare pe care nu puteau sa-l miste din loc nu numai o multime de oameni, dar nici elefantii, iar Apostolul Toma a tras acel lemn cu briul sau cam 10 stadii si l-a adus pentru zidirea bisericii Domnului. Vazand acest lucru, credinciosii s-au intarit in credinta, iar din cei necredinciosi multi au crezut. A mai facut si alta minune mare, mai mare decat cea dintai: un jertfitor evreu l-a ucis pe singurul sau fiu si a dat vina asupra Sfantului Toma, zicand: "Toma l-a ucis pe fiul meu". Si s-a facut gilceava mare si s-a adunat tot poporul si l-au apucat pe Sfantul Toma ca pe un ucigas, voind sa-l judece si sa-l chinuie, dar nefiind nimeni care sa marturiseasca ca Apostolul lui Hristos nu este vinovat de acea ucidere, a rugat pe judecator si pe popor, zicand: "Lasati-ma, si eu, in numele Dumnezeului meu, il voi intreba pe cel ucis, sa spuna singur cine l-a omorat". Apoi toti au mers la mormantul fiului acelui evreu, iar Toma, ridicandu-si ochii in sus, s-a rugat lui Dumnezeu, si dupa aceasta a zis catre cel mort: "In numele Domnului meu Iisus Hristos, iti poruncesc, tinere, sa ne spui noua cine te-a ucis?". Si indata mortul a grait: "Tatal meu m-a ucis". Atunci toti au strigat: "Mare este Dumnezeu cel propovaduit de Toma!". Slobozind pe Apostol, evreul jertfitor a cazut singur in groapa pe care o sapase Apostolului, iar prin minunea aceasta o multime de popor s-a apropiat de Dumnezeu si au fost botezati de Apostolul Toma.

Dupa aceasta, Apostolul s-a dus in cele mai indepartate parti in hotarele Calamidiei, unde stapaneaimparatul Muzdie; si propovaduind acolo pe Hristos, a adus la credinta pe o femeie cu numelede Sindichia, care era ruda cu Migdonia, femeia lui Carizie, prietenul imparatului. Sindichia a facut pe Migdonia sa cunoasca adevarul si sa creada intru unul Dumnezeu, Ziditorul tuturor, pe care Apostolul Toma Il propovaduia. Iar Migdonia a zis catre Sindichia: "As fi vrut sa-l vad pe omul acela care propovaduieste pe adevaratul Dumnezeu si sa aud invatatura lui". Sindichia a zis: "Daca voiesti, doamna, sa-l vezi pe Apostolul lui Dumnezeu, schimba-ti hainele si te imbraca ca o femeie din popor, ca sa nu fii cunoscuta si apoi mergi cu mine". Migdonia a facut precum i s-a spus si a mers dupa Sindichia si l-au aflat pe Apostolul Toma in mijlocul unei multimi de oameni simpli si saraci, propovaduind pe Hristos. Si, alaturandu-se ele acelor oameni, ascultau invataturile Apostolului, iar el le spunea multe despre Domnul Iisus Hristos, invatandu-i sa creada in El si prelungea cuvantul referitor la moarte, la judecata, la gheena si la imparatia cereasca.

Auzind toate acestea, Migdonia s-a umilit cu inima si acrezut in Hristos. Apoi, intorcandu-se acasa, neincetat se gandea la cuvintele Apostolului Toma si vorbea despre Hristos cu ruda ei, Sindichia, si se aprindea cu mai multa dragoste catre El. Si din acea vreme a inceput a se departa de cei necredinciosi, ca de vrasmasii lui Dumnezeu si a fugit de toate vorbele lor, de ospete si de toate desfatarile lumesti. Apoi nu mai voia sa se apropie de barbatul ei ca o sotie, fapt pentru care avea mare necaz barbatul ei si o silea sa se supuna. Neputand a o supune, l-a rugat pe imparatul Muzdie sa trimita pe imparateasa Tertiana la femeia lui pentru ca aceasta s-o sfatuiasca sa nu se mai departeze de el, ca sotie; imparateasa Tertiana si Migdonia, femeia lui Carizie, erau surori si mergand imparateasa la Migdonia, sora sa, a intrebat-o pentru ce nu se supune barbatului ei. Iar ea a raspuns: "Pentru ca este pagan si vrasmasul lui Dumnezeu, iar eu sunt roaba adevaratului Dumnezeu, Iisus Hristos, si nu voiesc sa fiu intinata de acel om necredincios si necurat". Tertiana a vrut sa stie si ea cine este Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu. Atunci Migdonia i-a spus propovaduirea Sfantului Apostol Toma si a invatat-o pe Tertiana sa cunoasca adevarata credinta. Apoi Tertiana, voind sa stie mai cu de-amanuntul invataturile lui Hristos, a dorit sa-l vada chiar pe Apostolul Toma si sa asculte propovaduirea lui. Sfatuindu-se cu Migdonia, a trimis in taina dupa Apostolul Toma si, chemandu-l, l-au rugat sa le arate calea cea adevarata. Iar Apostolul Toma, propovaduindu-l pe Hristos, le-a luminat cu lumina credintei si le-a spalat cu baia botezului, apoi le-a invatat sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu si sa faca fapte bune. Iar ele, punand in inimile lor toate cele graite de Apostol, s-au sfatuit amandoua sa slujeasca Domnului in curatie si sa nu se apropie de barbatii lor, ca de niste necredinciosi.

Apostolul Toma facea acolo multe minuni cu puterea lui Dumnezeu si tamaduia toate neputintele. Si multi, nu numai din poporul cel simplu, ci si din curtea imparateasca, vazand semnele si minunile facute de Apostol si ascultand invataturile lui, au crezut in Hristos. Chiar unul din fiii imparatului, anume Azan, a crezut si a fost botezat de Apostolul Toma, pentru ca insusi Dumnezeu lucra in apostoleasca propovaduire, inmultind numarul credinciosilor, spre marirea numelui Sau.

Imparateasa Tertiana, intorcandu-se de la Migdonia, isi petrecea vremea in rugaciuni si in posturi si nu se pleca la dorinta barbatului ei. Atunci imparatul, mirandu-se de schimbarea femeii sale, a zis catre Carizie, prietenul sau: "Voind sa-ti dobandesc pe femeia ta, si pe a mea am pierdut-o, asa ca mai rea este a mea decat a ta". Si amandoi, imparatul si Carizie, au cercetat cu de-amanuntul care sa fie pricina razvratirii femeilor lor, ca nu vor sa fie cu dansii si au aflat ca un strain nemernic, anume Toma, invatandu-le credinta in Hristos, le-a intors de la petrecerea impreuna cu ei. Inca au mai aflat si aceasta: cum ca Azan, fiul imparatului, si multe din slugile casei lui si din capetenii si din poporul cel simplu, multime fara numar, credan Hristos, prin propovaduirea Apostolului Toma. Si s-a infuriat imparatul impotriva lui Toma si, prinzandu-l, l-a aruncat in temnita.

Dupa aceasta, Apostolul a fost dus inaintea judecatii imparatului si acesta l-a intrebat: "Cine esti tu, rob sau liber?", iar Toma a raspuns: "Sunt robul Aceluia asupra caruia tu nu ai stapanire". Iar imparatul a zis: "Vad ca esti rob viclean si, fugind de la stapanul tau, ai venit pe pamantul acesta ca sa razvratesti poporul si sa ametesti femeile noastre. Deci, spune-mi cine este stapanul tau?" Apostolul a raspuns: "Stapanul meu este Domnul cerului si al pamantului, Dumnezeul si Facatorul a toata faptura, Care m-a trimis pe mine sa propovaduiesc numele Lui cel sfant si sa-i intorc pe oameni de la ratacirea lor". Iar imparatul i-a zis: "Lasa-ti cuvintele tale cele viclene, inselatorule, si asculta porunca ce-ti graiesc eu: Cum ai departat tu cu inselaciune pe femeile noastre ca sa nu se uneasca cu noi, tot asa sa le intorci pe dansele la noi! Caci de nu vei face aceasta, ca femeile noastre sa fie cu noi in dragoste si in unirea de mai inainte, te vom pedepsi cumplit". Apostolul a raspuns: "Nu se cade ca roabele lui Hristos sa se uneasca cu bogatii cei fara de lege; nici nu este cu dreptate ca cele credincioase sa fie necinstite de pagani si necredinciosi".

Auzind acestea, imparatul a poruncit ca sa fie aduse niste scanduri de fier inrosite in foc si pe acestea sa fie pus cu picioarele Apostolul. Si facand acestea, deodata a iesit apa de sub scandurile acelea si le-a racit. Apoi, Apostolul a fost aruncat intr-un cuptor si a doua zi a iesit viu si nevatamat din acel cuptor. Dupa acestea, Carizie l-a sfatuit pe imparat, zicand: "Sileste-l sa se inchine si sa jertfeasca zeului nostru, Soarele, pentru ca asa are sa manie pe Dumnezeul lui, care il pazeste intreg". Iar cand, dupa porunca imparatului, il dusera pe Apostol sa se inchine la idolul Soare, indata idolul s-a topit ca ceara in fata focului si s-a risipit. Si se bucurau credinciosii de aceasta putere a Dumnezeului ceresc si multime de credinciosi au crezut atunci in Domnul. Iar slujitorii care se inchinau la idoli s-au razvratit asupa Apostolului, pentru pierderea idolului lor si imparatul, maniindu-se, se gandea cum sa-l piarda pe Toma, dar se temea de boieri, de popor si de slugile sale, pentru ca multi credeau in Hristos.

Apoi, luandu-l, a iesit din cetate urmat de ostasii sai si toti socoteau ca imparatul vrea sa vada un semn de la dansul. Mergand cam la o jumatate de stadie, l-a dat pe Toma la cinci ostasi ca sa-l duca in munte, poruncindu-le sa-l strapunga acolo cu sulitele, iar el s-a dus in cetatea Axium. Azan, fiul imparatului, si Sifor, un barbat de neam bun, au alergat dupa Apostolul Toma si, ajungandu-l, plangeau pentru el. Apostolul Toma cerand ostasilor voie sa se roage, s-a rugat lui Dumnezeu si a hirotonisit preot pe Sifor si pe Azan diacon si le-a poruncit sa aiba grija de cei care au crezut in Domnul si sa se sarguiasca ca sa inmulteasca numarul credinciosilor lui Hristos.

Dupa aceasta, ostasii l-au strapuns cu cinci sulite deodata si asa s-a sfarsit Sfantul Apostol Toma. Iar Sifor si Azan au plans mult pentru el si au ingropat sfantul lui trup cu cinste. Dupa ingropare, sezand langa mormantul Apostolului si tanguindu-se, li s-a aratat sfantul, poruncindu-le sa mearga in cetate si sa intareasca pe frati in credinta. Ei au mers dupa porunca Sfantului Apostol Toma, invatatorul lor, ale carui rugaciuni avandu-le in ajutor, au cirmuit bine Biserica lui Hristos. Iar imparatul Muzdie si Carizie in zadar au silit pe femeile lor sa se apropie de dansii, caci n-au putut sa le induplece. Apoi, intelegand ca nu se vor supune lor cu nici un chip, le-au lasat sa vietuiasca libere, dupa voia lor, iar ele, scapand de greutatea jugului insotirii, vietuiau in mare infranare si rugaciuni, slujind Domnului ziua si noaptea, si aduceau mult folos Bisericii prin viata lor cea imbunatatita.

Dupa citiva ani, s-a intamplat ca unul din fiii imparatului Muzdie sa fie chinuit de diavol si nu putea nimeni sa-l vindece, pentru ca era foarte cumplit diavolul ce-l chinuia. Si s-a mahnit imparatul pentru fiul sau si a planuit sa descopere mormantul Sfantului Apostol Toma, sa ia un os din moastele lui si sa-l lege la grumazul fiului sau, ca sa se tamaduiasaca de chinurile diavolului, pentru ca auzise ca Sfantul Apostol Toma a izgonit multime de diavoli. Cand voia imparatul sa faca acest lucru, i s-a aratat in vedenie Sfantul Toma, zicandu-i: "Cand eram viu nu m-ai crezut. Oare acum, de la mort cauti ajutor? Dar daca vei fi credincios, Domnul meu Iisus Hristos iti va fi milostiv".

Aceasta vedenie l-a indemnat mai mult pe imparat pentru descoperirea mormantului Apostolului. Si, mergand imparatul, a descoperit mormantul, dar n-a mai aflat moastele sfantului, pentru ca unii din fratii credinciosi au luat pe ascuns sfintele moaste si le-au dus in Mesopotamia. Atunci imparatul a luat pamant din locul acela si l-a pus la grumazul fiului sau, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, de vei tamadui pe fiul meu prin rugaciunile Apostolului Tau, Toma, eu voi crede in Tine". Si indata a iesit duhul necurat din fiul sau, si s-a insanatosit. Atunci imparatul Muzdie a crezut in Hristos si a fost botezat de preotul Sifor impreuna cu toti boierii sai. A fost mare bucurie intre credinciosi, idolii s-ausfarimat si capeteniile lor s-au risipit, iar bisericile lui Hristos s-au zidit, sporind cuvantul lui Dumnezeu si credinta cea sfanta. Apoi, dupa botez, imparatul a inceput sa se caiasca de greselile pe care le savarsise inainte si staruia necontenit in rugaciuni, iar prezbiterul Sifor le zicea tuturor: "Rugati-va pentru imparatul Muzdie, ca sa cistige mila de la Domnul nostru Iisus Hristos si sa primeasca iertare pentru pacatele sale".

In locul unde a fost ingropat trupul Sfantului Apostol Toma se savarseau multe minuni cu rugaciunile lui, intru marirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci. Amin.



01 Octombrie 2009

Vizualizari: 4517

Voteaza:

Sfantul Apostol Toma 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE