Patimirea Sfintilor Mucenici Agapie, Plisie, Timolau, Romil, doi Alexandru si doi Dionisie
Acesti sfinti mucenici, multpatimitori, au fost pe vremea imparatiei lui Diocletian (284-305); Agapie era din cetatea Gazei, Timolau din Pontul Euxinului, cei doi Dionisie din Tripoli - Fenicia, Romil din Diospole, unde era ipodiacon la biserica, iar Plisie si cei doi Alexandri erau din Egipt. Si au patimit in Cezareea Palestinei, de la ighemonul Urban, intru al doilea an al prigonirii de atunci.
Dandu-se pagana porunca imparateasca prin toate tarile si cetatile, ca toti crestinii sa fie siliti la inchinarea la idoli si la necuratele lor jertfe, atunci, savarsindu-se un oarecare praznic de Dumnezeu urat in cetatea Cezareei si popor fara numar adunandu-se din satele cele de primprejur, s-a pregatit privelistea la care crestinii cei tinuti in legaturi aveau sa fie munciti. Tot poporul elinesc cel fara de numar s-a adunat la acea priveliste, unde mai intai Sfantul Mucenic Timotei - care se praznuieste in nouasprezece zile ale lunii august -, a fost ars, dupa multe munci.
Dupa aceea, Sfintii Mucenici Agapie si Tecla au fost dati spre mancare fiarelor.
Apoi degraba alergand in mijlocul privelistei, inaintea ighemonului Urban cu mare glas au strigat: "Suntem crestini!"
Ighemonul, vazandu-i tineri cu trupul, nu voia sa-i piarda indata. Ci, mai intai i-a sfatuit mult cu amagiri ca sa se inchine idolilor si sa nu se piarda singuri, fiind intr-o frumusete ca aceea a tineretii. Dupa aceea, a poruncit sa-i arunce in temnita. Dupa cateva zile s-a scris in numarul legatilor lui Hristos, Sfantul Agapie, barbat cinstit intre crestini si slavit pentru nevointa sa cea purtatoare de chinuri. Caci mai inainte de multe ori aratase mare indraznire intru marturisirea numelui lui Hristos si suferise multe munci. Intr-acea vreme iarasi fiind prins, impreuna cu sluga lui, Dionisie Egipteanul, s-a aruncat langa cei sase tineri, facandu-se opt la numar. De multe ori ispitindu-i si in multe feluri muncindu-i, deoarece nu s-au lepadat de Hristos si toate muncile le-au rabdat cu vitejie, au fost osanditi la taiere.
Si toti in aceasta zi si-au pus capetele pentru Capul Bisericii, Hristos Domnul, in ale Carui maini si-au dat sfintele lor suflete; si au luat de la El cununile biruintei, in Biserica ce se bucura in ceruri.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.