Ignatul - paradoxul purificarii prin post si sange

Ignatul - paradoxul purificarii prin post si sange Mareste imaginea.

Ritualul sacrificial al porcului, ce are loc inaintea Craciunului, prezinta o legatura evidenta intre mitologia Greciei antice si religia populara romaneasca. Nu numai romanii credeau ca sangele scurs la sacrificiul porcului putea spala crimele sau nelegiuirile oamenilor, cat de mari ar fi fost acestea. Puterea sa purificatoare, asimilata celei a focului, e ilustrata si in mitologia greaca. Medeea este izbavita de pacatul fratricidului prin sangele unui purcel de lapte sacrificat de Circe. Oreste este purificat de matricid de Apollo tot prin sacrificiul expiator al unui porc.

In calendarul popular romanesc, Ignat, este considerat patronul acestui animal si unul dintre paricizii panteonului nostru, fiind cunoscut si in calitate de zeu al focului terestru, sacrificial, si al luminii solare. Legatura cu formele precrestine de cult al soarelui reiese chiar din numele sau derivat din latinescul ignis, foc.

Mitul Ignatului relateza un paricid a carui ispasire are loc in fiecare an la 20 decembrie, in preajma solstitiului de iarna, cand se celebreaza cele mai importante sarbatori ale soarelui. Ignat, gospodar de frunte in satul lui, se spune ca si-a omorat tatal, insa nu pentru ca a fost indemnat de Diavol, ci aparent din greseala: „Ignat, cu ta-sau, s-au apucat sa taie si ei porcul. Cand a vrut Ignat sa dea cu securea in capul porcului, nimereste pe ta-sau si-l omoara! El, ce sa faca? L-a omorat, l-a omorat!… Incepe a se vaieta: ca ce-a gresit de-a omorat pe ta-sau?!”

Aceasta greseala este de fapt cea care a dat voie manifestarii unui nou si puternic ritual de sacrificare, practicat in pragul de innoire a timpului, inainte de Craciun. Moartea parintelui este cea care regenereaza lumea, care forteaza trecerea spre regimul innoit de existenta. Desi el este cel care executa sacrificiul, Ignat-omul nu are indreptatirea de a fi autorul acestei renasteri prin jertfa, ci este numai unealta unei instante supraumane. Ziua lui a ramas statornicit obiceiul sacrificiului ritualic al porcului.

Porcul va fi, de aici inainte, substitutul parintelui sacrificat in scopul resacralizarii lumii. Sangele porcului (substitut al tatalui), este cel care salveaza, care purifica lumea si care readuce lumina solara si armonia cosmica.

Asemenea razelor soarelui, sangele are darul de a purifica spatiul si fapturile, de a incuraja renasterea soarelui, de a risipi amenintarile malefice. Exista, la romani, ”superstitia” ca in ziua de Ignat trebuie sa vezi, ba chiar sa te manjesti cu sange: "Chiar de n-ai taia un porc, taie cel putin o pasere (…) ca asa e bine: sa vezi sange in ziua de Ignat, ca numai atunci vei fi ferit de boale”.

De asemenea, sangele scurs dupa sacrificiu nu trebuie risipit. Mai cu seama daca porcul era negru, tot sangele i se strangea intr-o strachina, amestecat cu mei, pentru a fi folosit in restul anului la descantat.

Iata cum, potrivit religiozitatii populare, sangele porcului, adica tocmai ceea ce, in timpul postului, se crede ca ne spurca, in timpul acestei sarbatori ne purifica. Este paradoxul purificarii prin post si sange al poporului nostru, fenomen foarte rar de sincretism religios.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

03 Iulie 2012

Vizualizari: 17599

Voteaza:

Ignatul - paradoxul purificarii prin post si sange 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE