Nu vrem sa aducem aici in discutie comentariile malitioase (sau inveninate de-a dreptul) ale celor care taxeaza multimea de pelerini ca pe o turma fara discernamant, pogorand dintr-un Ev Mediu obscur si ignorant pentru a da cinstire unor "oscioare". Nici acele pretinse calcule economice despre "rentabilitatea" unei astfel de sarbatori religioase nu pot face subiectul unor abordari edificatoare. Nu are sens sa irosesti un spatiu publicistic polemizand cu cei care nu au deschidere spre a intelege din interior un fenomen pe care-l scruteaza din elicopter, dar pe care il comenteaza ca si cum ar fi staruit indelung, cu microscopul, asupra lui.

Insa este un lucru asupra caruia se insista obsesiv in presa, cu exceptiile de rigoare, uneori fiind prezentat ca atare, alteori intr-o lumina negativa. Este vorba de asa numita imbulzeala care se regaseste fie in miscarea pelerinilor spre sfintele moaste, fie in elanul credinciosilor spre a primi binecuvantare de la un ierarh sau de la un preot.

A devenit chiar un cliseu sa se insiste asupra "multimii care s-a imbulzit sa." chiar daca fenomenul a devenit unul din ce in ce mai rar. Spun asta pentru ca, prin organizare si prin implicarea fortelor de ordine ale Statului, rareori si pe durate extrem de scurte, uneori de ordinul secundelor, se mai produce o astfel de aglomerare dezordonata de persoane. Urmaream si anul acesta cum cameramanul unei televiziuni a zabovit zeci de minute cautand sa filmeze ceva, iar in momentul in care a fost o usoara busculada la transferul pelerinilor de la un punct de ordine la altul, a pornit imediat camera de filmat si a fixat in memoria acesteia cele cateva secunde. Ulterior, la stirile de seara, cand s-au transmis informatii despre pelerinajul de la Iasi, acele imagini au constituit singurele ilustratii, ca si cum ar fi fost reprezentative pentru felul in care se desfasoara pelerinajul in ansamblul sau.

Sigur ca, initial, te revolti la vederea unei astfel de manipulari a realitatii si te intrebi, la modul foarte serios, ce baza poti sa mai pui pe acuratetea informatiilor pe care le transmite acea televiziune. Nu cumva si in cazul altor evenimente, din varii domenii, la care nu am avut acces direct, se manipuleaza realitatea astfel incat ceea ce ajunge pe ecran este nu doar nereprezentativ, ci chiar opusul a ceea ce s-a intamplat de fapt? Gustul amar se indulceste insa cand realizez ca, in pofida unei intentii vadite de a umbri bunacuviinta si evlavia pelerinilor prin instantanee cu totul accidentale, de fapt realizatorii (sau fabricantii) unor astfel de stiri nu reusesc sa faca un deserviciu Bisericii. Si nu ma refer aici la cinicul, dar pragmaticul "o reclama proasta e tot o reclama si asta e tot ceea ce conteaza". Biserica nu are nevoie de nici un fel de reclama, intre modul in care isi prezinta "oferta" religioasa unele grupari pe spatii de emisie platite si propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu in lume de catre Ortodoxie, inclusiv prin canalele media proprii, este o mare diferenta. Ma refer la faptul ca, involuntar, cei ce evidentiaza si lipesc de credinciosii cultului ortodox eticheta de "imbulziti" nu fac decat sa ateste radacinile scripturistice de netagaduit ale comportamentului lor. Sa ma explic.

"Bine este noua sa fim aici!"

Exista mai multe locuri in Scriptura in care este mentionata reactia multimilor care cautau sa se afle in preajma Nazarineanului ce vindeca "orice boala si orice neputinta in popor". Nu vom gasi niciodata mentionat faptul ca multimea astepta in deplina ordine sa ajunga Domnul la ei, sa vorbeasca fiecaruia si sa-l vindece. Ci fiecare cauta, nerabdator, sa ajunga cat mai repede si cat mai aproape de Hristos, uneori fiind imposibil de patruns pana langa Dansul, incat unii erau nevoiti sa desfaca acoperisul casei in care predica pentru a-i pune in fata un bolnav (Luca 5, 19). Ceea ce m-a uimit la fiecare pasaj scripturistic din care poti deduce, direct sau indirect, imbulzeala care era de fiecare data in jurul Sau, a fost ca Domnul nu i-a certat sau disciplinat in vreun fel. Cu exceptia momentelor in care a inmultit, in chip minunat, painile si pestii, momente in care a poruncit celor care zabovisera indelung, ascultandu-i invataturile, sa se aseze pe iarba spre a manca, nu avem alte situatii in care Mantuitorul sa-si manifeste dezacordul fata de imbulzeala. Dumnezeu fiind, ar fi putut cu puterea Sa sa-i puna la punct sau sa le ceara sa vina "civilizat" daca vor sa primeasca vindecarea dorita. Nu a facut asta si nu cred ca din pricina unei ingaduinte rau inteleasa de contemporani sau pentru ca ii facea placere aceasta "baie de multime", atat de ravnita astazi de unii. Cred ca, cu dumnezeiasca Sa intelepciune, primea aceste multimi asa cum veneau pentru ca nu le privea ca pe niste "mase populare", ci vedea persoana cu persoana pe fiecare dintre cei care se aprindeau de dorinta cea buna de a se apropia de dumnezeiescul Sau Trup. Dulceata pe care o gustau cei care se atingeau de El era inrudita cu aceea care, pe Tabor, l-a facut pe Petru sa exclame: "Bine este noua sa fim aici!" Din acelasi fel de mangaiere gusta si pelerinii cand se apropie de sfinte moaste pentru ca, cele numite de necredinciosi "oscioare" nu sunt altceva decat ramasite ale unor persoane in care Dumnezeu S-a odihnit. Sfintele moaste mustesc de dumnezeire, aceeasi dumnezeire din care gustau, pe cat li se putea, si cei care se apropiau de Mantuitorul in timpul vietii Sale pamantesti.

Despre o astfel de imbulzeala s-a vorbit si ieri in biserici, cand ne-a fost adusa in atenție minunea invierii fiicei lui Iair si vindecarea femeii cea cu o scurgere de sange de 12 ani, care cheltuise toata averea sa cu doctorii fara a se vindeca (Luca 8, 41-56). Aceasta femeie s-a atins, pe la spate, de poala hainei lui Iisus, cu credinta ca se va vindeca chiar si numai prin acest gest facut in ascuns. La intrebarea Domnului: "Cine este cel ce s-a atins de mine?", Petru ii replica: "Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?"Precum remarcam mai sus, Mantuitorul nu reproseaza nimic celor ce se imbulzeau in jurul Lui, ci remarca doar aceasta atingere, acest moment in care a iesit din sine "o putere" care a oprit indata scurgerea de sange a sarmanei femei. Iar faptul ca gestul acelei femei a fost devoalat, l-a randuit Domnul spre a intari in credinta pe cei care erau convinsi ca, pentru a se vindeca, e neaparata nevoie sa-I capteze atentia, ca si cum, Dumnezeu fiind, n-ar fi putut sa vindece mai multe persoane o data, n-ar putea sa aiba, cum se spune astazi, o "atentie distributiva".

Asa incat, in sine, imbulzeala nu e rea, daca ceea ce te face sa nu-ti mai controlezi comportamentul "civilizat" izvoraste din dorul de nestavilit dupa Dumnezeu. Daca este insa din dorinta de ajunge primul la moaste sau de a lua aghiazma primul din vas sau de a primi cat mai repede anafura cu gandul la pranzul ce te asteapta acasa, atunci desigur ca nu beneficiem de aceeasi dumnezeiasca ingaduinta. Dupa cum gresim daca la sfintele slujbe ne comportam dupa cum ne vine, uitand ca ne aflam in casa Domnului, caci "Dumnezeu nu este al neoranduielii" (I Corinteni 14, 33).

Iar modul in care femeia cu scurgere de sange s-a imbulzit, cu credinta si evlavie multa, este paradigmatic pentru autenticul inchinator. Din pacate acest aspect nu poate fi surprins de nici o camera de filmat din lume. Doar ochiul cel atoatevazator le cuprinde pe aceste suflete care "dau navala" cu sete mare dupa indumnezeire. Neintelegand fenomenul, vor mai fi, cu siguranta, si in viitor, televiziuni care sa capteze imbulzeala si sa o prezinte ca pe o mare pata pe obrazul Ortodoxiei. Noi insa putem sa discernem intre ingramadeala fara rost si sfanta imbulzeala a celui care nu mai poate rabda nici o clipa sa fie departe de Dumnezeu.

pr. Constantin Sturzu
Sursa: