Infranarea

Infranarea Mareste imaginea.


Infranarea

Recaderea este periculoasa. Cel ce s-a eliberat de o povara pacatoasa trebuie sa aiba grija sa nu recidiveze. Puterea celui rau nu va inceta sa-l ispiteasca din nou pentru a-l recastiga. "Cand duhul necurat, spune Mantuitorul, a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste. Atunci zice: ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind, o afla golita, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai" (Matei 12, 43-45). Daca am reusit sa scapam, prin pocainta, de patimi, este de neaparata trebuinta infranarea. Vorbind, de exemplu, despre infranarea pantecului, Sfantul Ioan Casian spune: "De bucate numai atat sa ne slujim, cat sa traim, nu ca sa ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu masura si cu socoteala, da trupului sanatatea, nu ii ia sfintenia.

Regula infranarii si canonul asezat de Parinti, acesta este: Cel ce se impartaseste de vreo hrana sa se departeze de ea pana mai are inca pofta si sa nu astepte sa se sature". Asa trebuie procedat cu toate celelalte trebuinte firesti care pot deveni, prin lipsa infranarii, patimi. Eliberati din robia patimilor avem nevoie de o adevarata arta in a ne feri de ele, de toate. Nici una nu trebuie neglijata, pentru ca ele formeaza, oarecum, un intreg, un balaur cu multe capete, cum spune Parintele Dumitru Staniloae, caruia taindu-i un cap scoate altul la iveala. Asa ca nu numai imbuibarea pantecelui, care faciliteaza desfranarea, ci toate - culminand cu slava desarta - sunt periculoase. Aceasta din urma e prezenta, adeseori, chiar cand ni se pare ca suntem eliberati de patimi. Ea creste chiar pe locul unde au fost taiate alte capete, hranindu-se cu sangele lor, ea poate rasari chiar din smerenie. Este nevoie, deci, de infranare pentru a nu recadea in patima de care te-ai eliberat si care devenise ca o a doua natura. Literatura duhovniceasca ne pune la indemana multe intamplari de felul acesta. Avva Dorotei ne relateaza un caz tipic.

Un talhar s-a calugarit. I-a parut rau de viata lui ticaloasa, s-a spovedit si a intrat in obste hotarat sa nu mai fure. Ne relateaza Parintele ce s-a intamplat apoi: "Intr-o buna zi a venit la mine fratele si mi-a zis: iarta-ma si roaga-te pentru mine caci eu fur pentru a manca. Eu i-am zis: de ce furi? Ti-e foame? Da, mi-a zis el, mi-e foame inaintea mesei randuite pentru frati, si nu pot cere de mancare mai devreme. Eu i-am zis: de ce nu mergi sa vorbesti cu avva? El a spus: mi-e rusine. Eu i-am zis: vrei sa mergem impreuna? Mi-a raspuns: cum vrei tu parinte. Am mers deci, sa-i spunem avvei si el mi-a zis: fii bun si ocupa-te de el. Atunci l-am luat cu mine si in prezenta lui i-am spus chelarului: fii bun si de cate ori va veni acest frate la tine, nu importa la ce ora, da-i tot ce doreste, si nu-i refuza nimic. Chelarul m-a ascultat, zicandu-mi: daca-mi poruncesti, eu o sa fac. Fratele cu pricina a facut acest lucru cateva zile, apoi s-a reintors sa-mi zica: iarta-ma parinte, eu am reinceput sa fur. Eu i-am zis: de ce? Nu-ti da chelarul tot ce vrei? Ba da, dar mi-e rusine de el. L-am intrebat atunci: dar de mine iti este rusine? Nu! Mi-a spus el.

Eu i-am zis: ei bine, cand ai nevoie de ceva vino si ia de la mine, si nu mai fura. Eu atunci aveam ascultarea la infirmerie. Fratele venea deci la mine si lua tot ce dorea. Totusi peste cateva zile a reinceput sa fure si a venit la mine foarte trist si mi-a spus: iarta-ma ca eu iarasi fur! Eu i-am zis: de ce frate? Nu-ti dau eu tot ce-ti trebuie? El a raspuns: ba da. Si eu i-am zis: atunci de ce furi? Eu mi-a zis: iarta-ma, nu stiu de ce, asa din senin, fara motiv. Atunci eu l-am intrebat: spune-mi sincer, ce faci cu cele furate? Le dau asinului sa le manance." Cu bietul frate s-a intamplat ce spusesem mai inainte: pacatul devenise ca o a doua natura.

Patima furatului devenise pentru el un mod de viata. Chiar dupa intrarea in manastire, in prima faza, nu s-a putut infrana. Totusi, mai apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu a biruit aceasta neputinta. Este foarte important, pentru a te putea infrana de la pacatele spovedite, sa te feresti de ocazii. Este elementar, daca doresti sa scapi de apucaturile rele, sa eviti locurile care ti-au facilitat caderea si persoanele cu care ai pacatuit. Nu va fi deloc usor, pentru ca obisnuit cu un anume mediu si cu dulceata pacatelor, o sa le simti lipsa. Ne autoamagim atunci cand credem ca ne putem elibera de patimi frecventand locurile si persoanele care ne-au facut sa cadem. Trebuie sa ajungem in o asemenea stare sufleteasca incat sa uram pacatele. Este foarte sugestiv in acest sens Sfantul Isaac Sirul, care ne spune ca este un paradox a vrea sa scapi de patimi, dar a dori pe mai departe prilejurile lor. "Pacatele nu le iubim, dar pricinile ce le aduc in noi le primim cu placere. De aceea cele din urma se fac pricinuitoare ale celor dintai prin lucrarea lor. Cel ce iubeste prilejurile patimilor se supune fara voie patimilor si se face rob lor. Cel ce-si uraste pacatele sale inceteaza a le face, si cel ce le marturiseste dobandeste iertarea".

Pentru un betiv prilejul de a pacatui este carciuma, pentru un narcoman "gasca" si discoteca. Aceleasi medii faciliteaza desfraul si alte pacate. Numai ca pentru a-l smulge pe tanar din "gasca" si din discoteca trebuie sa-i oferi altceva. Sa-i oferi o comunitate in care sa se simta bine, sa-i oferi prilejul unei comuniuni sfinte. Daca-l lasi in mediul viciat, pe omul ce a reusit sa se smulga din pacat, este foarte probabil ca va recadea. Tovarasii de desfatari il vor persifla, ii vor demonstra ca ceea ce face este "anormal", ca a renuntat la "libertatea" pe care o are omul de a duce o viata "normala". Despre acestia Sfantul Petru zice ca "sunt izvoare fara apa si nori purtati de furtuna, carora li se pastreaza, in veac, intunericul cel de nepatruns. Caci rostind vorbe trufase si desarte, ei momesc intru poftele trupului, cu desfranari, pe cei care de abia au scapat de cei ce vietuiesc in ratacire.

Ei le fagaduiesc libertate, fiind ei insisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste. Caci daca, dupa ce au scapat de intinaciunea lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iarasi se incurca in acestea, ei sunt invinsi; li s-au facut cele de pe urma mai rele decat cele dintai. Caci mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptatii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, data lor. Cu ei s-a intamplat adevarul din zicala: cainele se intoarce la varsatura lui si porcul scaldat la noroiul mocirlei lui" (2 Petru 2, 17-22).

Este sugestiva, in ce priveste frecventarea locurilor si a societatilor care te-au facut sa cazi, urmatoarea intamplare, cu un carutas. Nenea Ion traia din carausie, el si familia lui. Din nefericire s-a dedat la bautura. Cand incheia o zi de munca oprea caruta in fata carciumii si-si irosea banii cu prietenii. Sotia si copiii erau exasperati: venea beat acasa si facea scandal. Situatia devenise insuportabila. Din fericire a inteles si el ca nu e bine. S-a dus la biserica, s-a spovedit si s-a hotarat sa fie bun. Parintele duhovnic i-a dat un canon simplu, dar eficient: sa nu mai treaca prin fata carciumei.

Si-a tinut canonul cu strasnicie o vreme. Cand insa a socotit ca nu mai e nici un pericol, ca pofta de bautura i-a trecut, intr-o seara n-a mai ocolit ulita cu carciuma. Ii era mai drept drumul spre casa prin fata carciumei. Intamplarea a facut ca in curte sa fie unul dintre vechii lui prieteni. Acesta-l zarii si-l cheama: "stiu c-ai devenit sfant, si nici nu te imbiu sa bei, dar opreste o leaca sa schimbam doua vorbe". S-a oprit, a intrat in curte, au schimbat doua vorbe, apoi mai multe si, imbiat fiind doar sa guste, a gustat dintr-un pahar cu tuica. Gustarea i-a fost fatala. I-a revenit apetitul pentru bautura si starea lui de pe urma a ajuns mai rea decat cea dintai.

Acelasi lucru se intampla si cu celelalte patimi, atat de raspandite astazi: consumul de droguri, desfraul, fumatul si pentru tinerii necasa-toriti, masturbatia. Consumul de droguri are efecte catastrofale. Cel ce ajunge dependent de ele este intr-o stare mai rea decat un alcoolic. Si alcoolicul devine dependent de bautura, dar cu un efort sustinut, poate scapa. Narcomanul mai greu. El este in stare sa fure, sa intre-n afaceri dubioase, pentru a-si procura narcoticele necesare. In acest caz este fatal inceputul, care poate-i din curiozi-tate. O singura tigara cu stupefiante, o mica doza luata in bautura, este fatala. Ea va cere altele si altele. Omul se darama sufleteste si trupeste. In cazul tuturor patimilor amintite, repet, este necesara evitarea ocaziilor de a recadea. Localu-rile si prietenii care te-au dus la cadere trebuiesc evitate. Spune Domnul Hristos acest lucru: "Daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine, ca este mai bine pentru tine sa intri in viata ciung sau schiop, decat, avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii aruncat in focul vesnic. Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in ghena" (Matei 18, 8-9). Este evident ca-i vorba, aici, de o exprimare metaforica. Ochiul, mana, piciorul, sunt persoane apropiate, de care foarte greu te poti dispensa. Citim in "Carte foarte folositoare de suflet" ca un om instarit traia de muta vreme cu o slujnica. El era, totusi, un om care-si punea problema religioasa. Cand se spovedea, duhov-nicii il sfatuiau sa intrerupa aceasta relatie pacatoasa. Petru el era insa foarte greu. Iar duhovnicii il opreau de la impartasanie.

S-a gasit, mai apoi, un duhovnic iscusit care i-a zis: "Stiu ca duhovnicii tai de pana acum au fost aspri si n-au voit sa te dezlege, eu te dezleg cu conditia sa pleci la tara cincisprezece zile, iar slujnica sa ramana acasa. A acceptat omul si, dupa cincisprezece zile, a venit bucuros si triumfator la duhovnic, ca si cum ar fi fost din nou fecior. Duhovnicul i-a zis iarasi: "vad ca poti lupta impotriva patimii, si am intentia sa-ti dau voie sa te impartasesti, dar pentru a ma putea lamuri definitiv, trimite-o pe slujnica cincisprezece zile la tara si tu ramai in oras". Dupa ce au trecut si aceste zile, bucuros fiind omul de biruinta sa, duhovnicul a avut cu el o discutie foarte serioasa, convingandu-l sa se insoare cu o femeie potrivita. Tactul duhovnicului de a-l scoate din mediul ce-i producea aceasta cadere a dat rezultat. O problema foarte gingasa, mai ales pentru cei tineri, este urmatoarea: l-ai scos din mediul viciat, dar ce-i oferi in loc? Omul e dornic de comuniune. Are nevoie de un mediu in care sa se simta bine. Are nevoie de o biserica in care oamenii sunt preocupati de cele duhovnicesti, cu tineri implicati in viata religioasa. Si toate acestea in mare masura depind de preot. Pentru ca altfel, chiar daca l-ai scos din mediul pacatos, ramane singur si s-ar putea sa se intoarca la "gasca" lui, unde avea totusi un dram de "comuniune".Daca ferirea de ocazii este o masura elementara pentru a te putea infrana, privind lucrurile de o pozitie mai inalta, si mergand pana la radacina patimii, vom ajunge la razboiul cu gandurile. "Ati auzit, zice Mantuitorul, ca s-a zis celor de demult: sa nu savarsesti adulter. Eu insa va spun voua: ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui". (Matei 5, 27-28).

Momentul decisiv, in desfasurarea patimii, este acela in care, razboindu-ne gandurile, ratiunea noastra consimte, sau nu, sa faca un lucru. Gandurile sunt stimulate de firea noastra cazuta, de lume si de diavoli. Este greu ca, la inceputul vietii noastre duhovnicesti, sa putem birui gandurile. Dar chiar daca la acest nivel pierdem lupta, putem opri pacatuirea cu fapta ocolind ocaziile, asa cum am spus mai inainte.

Paza mintii sau a gandurilor, o recomanda cu insistenta Parintii. Pentru ca gandurile patimase sunt starnite de satana pentru a ne determina sa facem un pacat cu care ne obisnuisem, sau ne sugereaza unul nou.

Sfantul Diadoh al Foticenii, comentand cuvintele Mantuitorului, ca "din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfrauri, furtisa-guri, marturii mincinoase, hule" (Matei 15, 19), va zice lucrul urmator: "E drept ca inima izvoraste si din sine ganduri bune si rele. Dar nu rodeste prin fire cugetarile rele, ci amintirea raului i s-a facut ca un fel de deprindere din pricina ratacirii dintai. Insa cele mai multe si mai rele dintre ganduri le zamisleste din rautatea dracilor."Cand apare gandul rau, imediat, trebuie sa apelam la ajutorul Domnului Hristos prin rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Dar chiar si gandul bun trebuie inchinat lui Hristos ca nu cumva dracul sa-l pangareasca si sa-l schimbe in unul rau. "Am gandul de a primi pe straini, zice Evragrie, si-l am intr-adevar pentru Domnul dar, venind ispititorul, il taie si furiseaza in suflet gandul de-a primi pe straini pentru slava".Pentru a nu intra gandurile rele in inima trebuie pazite intrarile in suflet, trebuiesc pazite simturile. "Trebuie sa avem o mare grija ca sa ne pazim toate intrarile sufletului si mai cu seama sa fim cu atentie la ochii nostri, pentru ca prin ei patrunde, de obicei, raul in inima". De buna seama ca si celelalte simturi trebuiesc pazite, mai ales auzul si pipaitul, dar in acest veac dominat de transmiterea imaginilor vazul este cel mai agresat. Spune Sfantul Siluan Athonitul ca imaginatia, stimulata de imaginile obscene, este tunelul prin care intra dracul in suflet. Imaginile transmise de televiziune sau privite in reviste, sunt secondate de tot felul de mesaje cuprinse in carti si in ziare. "Cel ce nazuieste spre rugaciunea curata nu trebuie sa se intereseze de stirile din ziare, nu trebuie sa studieze carti rele nici, impins de curiozitate, sa caute sa stie ceva despre viata altora. Toate acestea vara in minte ganduri necurate, iar cand omul incearca sa le analizeze, ele devin din ce in ce mai complexe si obosesc sufletul lui".

Imaginile desteapta poftele amortite din noi. Lucrul acesta-l stiau foarte bine toti cei preocupati de viata duhovniceasca. "Facusem legamant cu ochii mei, zice Iov, si asupra unei fecioare nu-i ridicam" (Iov 31, 1). De ce? Pentru ca ochii sunt ferestrele sufletului si prin ei intra gandurile rele in inima. Cine-si pazeste ochii are inima in siguranta. Sfantul Ioan Gura de Aur, talcuind acest text, zice: "Cine nu se va mira, vazand pe un om ca Iov, care a stat impotriva diavolului si nu s-a temut sa se lupte cu el, care a biruit toate incercarile si vicleniile acestuia, sa nu cuteze sa priveasca la fata unei femei? Prin aceasta insa vrea sa ne invete ca retinerea ochilor trebuie s-o deprinda si cei mai inaintati in virtute". Exemplele acestea palesc cand ne gandim la orgiile pe care ni le serveste din plin televiziunea, sau alte mijloace mass-media. De aceea e bine sa nu-i faci diavolului hatarul de a intra in discutie cu el, pentru ca pana la urma, te bate in argumente si te indupleca.

Ni se par naive, dar sunt realiste, sfaturile unei bunicute catre nepotul sau care pleca sa studieze intr-un oras mare: "Dumnezeu sa-ti ajute, dragul bunicii, sa-ti poti inchide usile", zise ea la despartire. "Care usi, bunico, doar n-o sa ma fac portar, acum cand am ajuns student?". Si bunica-l lamuri cu intelepciune: "Pe unde vei merge, baga de seama, sa-ti inchizi mai intai usile urechilor tale. Sa le inchizi fata de toate soaptele si ispitele satanei. Sa-ti inchizi apoi usile ochilor tai. Sa nu privesti imagini pacatoase si sa nu citesti carti pline de otrava. Sa nu te duci nicaieri unde inima ta se poate otravi cu privelistea ochilor. Sa-ti inchizi apoi usa gurii tale, ascultand de sfatul psalmistului: pune Doamne paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Gandeste-te neincetat la cuvintele Mantuitorului Care ne spune ca pentru orice cuvant nefolositor omul va da seama in ziua judecatii. Si mai presus de toate sa-ti inchizi usa inimii tale fata de toate ispitele cele rele. Sa o lasi deschisa numai pentru Dumnezeu". Pacatele incep din gand. Lui trebuie sa-i punem frau. Evagrie Monahul ne spune: "Nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci aceasta se zice infranare, ci aceea care taie din cugetare gandurile patimase, pe care Sfantul Pavel a numit-o si taiere duhovniceasca imprejur a iudeului ascuns" (Romani 2, 29).

Este important sa nu cochetam cu gandurile cele rele. In acest sens Patericul ne da nenumarate exemple. Ne oprim la unul dintre ele: "Un frate oarecare, fiind suparat de gandurile cele din pofta curviei, a mers la un batran mare si l-a rugat, zicand: rogu-te, parinte, fa rugaciune lui Dumnezeu pentru mine, ca ma supara foarte razboiul curviei, si pentru rugaciunile sfintiei tale ma va izbavi Dumnezeu de aceasta suparare! Raspuns-a lui batranul: bine fiule, voi face rugaciune. Si asa batranul a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar fratele s-a dus la chilia sa. Si dupa cateva zile iar a venit fratele la acel batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea suparare si rugandu-l sa se roage cu de-adinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Apoi batranul iar a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand: Doamne, arata-mi mie fapta acestui frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoleasca intr-insul, ca m-am rugat Tie pentru el si nu s-a izbavit de suparare. Si Dumnezeu i-a descoperit lui pe acel frate si l-a vazut pe el sezand, si duhul curviei aproape de dansul, cu care glumea si radea si se mangaia. Pe ingerul lui il vedea stand departe si maniindu-se pe el ca nu alerga la ajutorul lui Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot gandul si-l da spre mangairea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este pricina razboiului sau si chemandu-l, i-a zis: fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu acele ganduri spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti. Si asa l-a invatat cum sa se impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale. Iar fratele, mult folosindu-se, cu rugaciunea batranului, a mers la chilia sa".

Asa ca paza gandurilor ramane un exercitiu foarte important pentru cel ce vrea sa se infraneze de la pacat. Atunci cand apare samanta de gand, si rostind rugaciunea lui Iisus nu poate sa-l izgoneasca, sa-si mute gandul la orice altceva, numai la pacatul sugerat nu. Cata vreme nu ne-am tamaduit complet de patimi gandurile rele ne ataca. Omul ajuns inspre desavarsire nici nu mai viseaza lucruri rele. Noi fiind inca in razboi trebuie sa ne sfortam a ne infrana. "Toate gandurile necurate staruind in noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si pieire. Caci precum icoana painii zaboveste in cel flamand din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruieste din pricina lacomiei, iar intelesurile gandurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru se intampla si in cazul gandurilor slavei desarte si a altor ganduri". Decisiv este in lupta cu gandurile momentul in care le respin-gem. Cat n-am consimtit cu sugestia pacatoasa, nici nu-i pacat. Pacat incepe sa fie gandul cand consimtim si ne indulcim din el.

In razboiul cu patimile castigam batalie dupa batalie pana la victoria finala. Sfantul Maxim Marturisitorul puncteaza patru trepte in acest progres inspre biruinta. Ajuns pe prima treapta omul se infraneaza sa nu savarseasca pacatul cu fapta. Pe a doua treapta omul nu mai pacatuieste nici cu gandul, si e de la sine inteles ca neavand ganduri rele nu va purcede nici la fapte. Pe a treia treapta ajunge la performanta ca poftele naturale firesti sa nu se mai miste spre patimi. Pe a patra treapta fiind, reuseste sa inlature din minte orice inchipuire sensibila. Este limpede ca pentru a reusi sa faca aceasta infranare, slab fiind, omul are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ori acest ajutor ii vine prin ascultarea de un duhovnic - iar prin duhovnic de Dumnezeu - si prin Sfintele Taine care-i impartasesc harul Sfantului Duh.

IPS Andrei Andreicut

 

02 Mai 2012

Vizualizari: 2920

Voteaza:

Infranarea 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

infranarea postul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE