As fi vrut sa inchei astazi seria de articole dedicate aberatiilor ce se nasc de pe urma ridicarii "corectitudinii politice" la rang de religie. Voi amana pentru data viitoare concluziile pentru ca saptamana aceasta ne-a oferit o imagine ce merita comentata si pe alte coordonate decat a facut-o presa nationala si cea internationala. Este vorba despre aparitia, in fata maternitatii, a tanarului cuplu regal britanic format din printul William si ducesa Kate, purtandu-si in brate primul lor prunc, pe George Alexander Louis. "Suntem extrem de emotionati, e un moment pe care orice parinte il cunoaste, extrem de special", a explicat Kate Middleton, in timp ce printul William a glumit (sau nu!) remarcand: "A mostenit frumusetea mamei sale, slava Domnului!". Momente, am spune, firesti, in viata unei familii, fie ea si de "sange albastru".

Care dintre noi, cei care am trecut prin bucuria nasterii de prunci, nu am putea rezona cu starea de spirit a celor doi?

Cu putine zile insa inainte de acest indelung mediatizat eveniment, in timp ce cuplul regal se pregatea de venirea pe lume a inca unui mostenitor al tronului, regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, a semnat un document prin care "casatoriile" homosexuale au devenit, practic, legale in Anglia si in Tara Galilor. Este vorba despre o carta valabila pentru fiecare natiune din Commonwealth, in care se stipuleaza: "Ne opunem in mod implacabil tuturor formelor de discriminare". Ceea ce va face ca, conform interpretarilor date de oficialitati din Marea Britanie, cel mai probabil din vara lui 2014 (dupa ce vor fi aduse unele "ajustari administrative") sa se poata incheia primele "casatorii" intre persoane de acelasi sex. Acest act legislativ nu face decat sa duca pana la ultimele consecinte o stare deja legala in Regatul Unit: cuplurile de homosexuali au deja aceleasi drepturi parentale ca si cele heterosexuale, inca din 2005 putandu-se "casatori" printr-un parteneriat civil. Ei pot adopta copii (a se vedea cazul lui Elton John si al "partenerului" sau), pot recurge chiar si la procreere asistata medical, inclusiv au dreptul la o mama purtatoare (surogat).

Care este conexiunea dintre cele doua evenimente evocate mai sus? Aparent nici una, dar cu un mic efort de imaginatie ne putem da seama ce ne poate rezerva viitorul. Pe viitor, avand in vedere prevederile legislatiei, nu este deloc exclus sa avem ca print mostenitor al Marii Britanii si o persoana cu inclinatii homosexuale. Poate cineva sa opreasca acest mostenitor de tron a se "casatori" cu o persoana de acelasi sex? Desigur, nu. Acum inchipuiti-va tanara "familie" regala iesind de la maternitate cu un copilas in brate, abia nascut (evident, de o mama surogat). Ce ar putea sa declare presei? Mai pot ei spune ca este un moment pe care "orice parinte il cunoaste"? Sau ca bebelusul are ceva din frumusetea mamei? (moment la care unul dintre barbati va trebui sa indice, sugestiv, catre. celalalt barbat!). Sunt convins ca imaginea pe care o descriu ar cutremura orice om care nu si-a pierdut de tot simtul penibilului. Dupa cum sunt convins si ca regina Marii Britanii este perfect constienta de posibilitatea unui astfel de scenariu si ca, intr-un fel sau altul, a fost fortata sa semneze un document pe care, oricum, nu-l putea opri. Drept dovada este faptul ca Alteta sa nu a pomenit nici macar o singura data, de cand este regina, adica din 1952, cuvintele "gay" sau "lesbiana". Nu a facut referire la "comunitatile" LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) in nici un discurs oficial, rostit sau scris, ca si cum nici nu ar exista. Fapt ce l-a infuriat pe jurnalistul Peter Tatchell care afirma, malitios, intr-un articol publicat in The Guardian, pe 1 iunie 2012, ca mentionarea persoanelor din categoria LGBT pare a fi "sub demnitatea monarhului".

Apropo insa de documentul britanic care incrimineaza. "toate formele de discriminare" si care va conduce la legalizarea "casatoriilor" intre homosexuali. Aceasta este o formulare foarte asemanatoare cu cea propusa de senatorul PNL Tudor Chiuariu (si aprobata, in final, de comisia parlamentara pentru revizuirea Constitutiei Romaniei), prin care, in articolul 4, se prevede ca "discriminarea bazata pe (.) orice alta situatie este interzisa". Este evident ca, daca va intra in Constitutia noastra aceasta prevedere, legiferarea "casatoriilor" intre homosexuali devine o simpla formalitate. Pe de alta parte, nu exista doar lesbiene si gay intre membrii LGBT, ci si, spre exemplu, bisexuali. Cu alte cuvinte, daca nu vei putea interzice unui cuplu de homosexuali sa se casatoreasca (ar fi o discriminare!), nu vei putea opri nici pe un bisexual sa-si legalizeze cele doua relatii (si cu un barbat, si cu o femeie). Si nu doar bigamia ar fi astfel legalizata, ci si poligamia. Pai nu ar fi tot discriminare sa opresti pe cineva sa aiba mai multi parteneri, daca asta este (dez)orientarea sa sexuala? Cu ce este mai prejos un astfel de om, care are mai multi parteneri/e fata de un gay sau o lesbiana?. Si uite asa, din aceasta postmoderna cutie a Pandorei vor tot continua sa iasa lucruri de neinchipuit acum pentru orice minte normala.

Dupa mai bine de doua secole de la Revolutia franceza, care a impus, o data cu A Treia Republica, celebrul Liberté, égalité, fraternité, iata ca omenirea a mai facut, zilele trecute, un pas "important". De data asta pasul apartine unei monarhii, care s-a inspirat tot de la Republica Franceza, entuziasta aparatoare a "casatoriilor" intre persoane de acelasi sex. Sa ne asteptam, pe viitor, la un slogan adaptat monarhiei britanice, de genul "Libertate, regalitate, homosexualitate"?

Ceva si despre "drepturile" demonizatilor

Sa ne oprim, in final, la ceea ce constituie esenta rubricii de fata si sa ne intoarcem acum vreo doua mii de ani, undeva prin tinutul Gadarei, acolo unde Mantuitorul a fost intampinat de doi demonizati ce locuiau in morminte (v. Matei 8, 28-34, pericopa evanghelica ce se va rosti maine in biserici). Acestia se manifestau atat de cumplit, incat nimic nu-i putea tine legati, nici cele mai groase lanturi, si nici nu indraznea cineva sa treaca, de frica lor, macar pe langa acel cimitir. Demonii sunt scosi afara de Hristos si ingaduiti sa intre intr-o turma mare de porci care, posedati de acele duhuri necurate, s-a si aruncat de pe tarm in marea din apropiere, pierind cu totul. Consecinta a fost ca locuitorii acelor tinuturi l-au rugat respectuos, dar ferm, pe Domnul "sa treaca din hotarele lor".

Sigur ca se pot comenta multe aici cu privire la faptul ca acei gadareni i-au cerut lui Hristos sa iasa de acolo suparati fiind pentru paguba suferita prin moartea tuturor porcilor (o avere pentru vremea aceea). Dar putem sa ne gandim si la faptul ca acei locuitori au aratat de fapt, prin gestul lor, cat de mult tineau ei la "drepturile" demonizatilor: Daca acesti doi indraciti au ales sa slujeasca puterilor intunericului (ca nimeni nu devine posedat pana nu face voia diavolului), de ce sa nu fie lasati ca atare, sa li se respecte alegerea? De ce, cu alte cuvinte, sa fie discriminati doar pentru ca sunt diferiti de ceilalti oameni? Poti fi om firesc, traind in comunitate, intr-o familie, dar poti fi, la fel de bine, si demonizat, traind izolat, nu-i asa? De ce sa ne deranjeze astfel de oameni? Mai ales cand, intervenind pentru vindecarea lor, risti sa ai pagube materiale consistente.Cam asa or fi gandind cei din Gadara, preocupati de a nu deranja comunitatea demonizatilor, una foarte consistenta in acele vremuri.

Gadarenii de azi au progresat. Ei lucreaza preventiv. Nu mai asteapta interventia lui Dumnezeu, ca abia apoi sa-L roage sa plece din viata lor, ci vegheaza ca nu cumva sa vina Domnul si sa reintegreze in societate, vindecand, vreun posedat de vreo patima. Pentru asta au nevoie de legi care sa restrictioneze accesul lui Dumnezeu in scoli, in locuri si institutii publice, lasandu-I, totusi, marinimosi, sansa de a fi prezent in spatiul privat (deocamdata.). Si gadarenii Romaniei de azi, mai ales de frica de a nu avea vreo paguba porceasca, se grabesc sa dea tuturor posedatilor sexual "dreptul" de a trai la nesfarsit in mormintele insingurarii, suferintei si neimplinirii ca barbat sau ca femeie. Sub pretextul respectarii "drepturilor omului" se ascunde, de fapt, neputinta de a iubi, cu adevarat, omul. Pe om nu-l iubesti cand il lasi in situatia de a fi continuu traumatizat, nu-l ajuti respectandu-i dreptul de a suferi de unul singur (sau intr-un cuplu homosexual, care se vrea "casatorit"). Pe om il iubesti cand intelegi sa intervii pentru a-l ajuta sa iasa din durerea care-l face sa aleaga in mod gresit. In mod gresit fata de el insusi, fata de nevoile sale reale, fata de dorul sau de indumnezeire, dor imposibil de smuls prin legi si directive "de sus".

pr. Constantin Sturzu
Sursa: