Surorile Marta si Maria

Marta si Maria, cele doua surori ale lui Lazar, sunt praznuite pe 4 iunie. Maria a ramas in mintea noastra ca fiind persoana preocupata de cele duhovnicesti, in vreme ce Marta este identificata cu fiinta preocupata de cele materiale. Cand Mantuitorul ajunge in casa acestora, aflam din Scriptura ca Marta se indeletnicea cu pregatirea mesei, in vreme ce Maria sedea la picioarele Lui si lua aminte la cuvantul rostit de El. Iar cand Marta ii cere lui Hristos sa-i spuna Mariei sa o ajute, Acesta i-a grait: "Marto, Marto, te silesti si de multe lucruri te ingrijesti. Dar un singur lucru trebuie.

Maria si-a ales partea cea buna, care nu se va lua de la ea" (Lc. 10, 41-42).

Din cuvintele Mantuitorului nu reiese ca lucrarea Martei trebuie inlaturata din viata noastra. Nu suntem ingeri, lipsiti de trup, in asa fel incat sa graim ca lucrarea Martei trebuie dispretuita. Important este sa nu facem din ea singura noastra preocupare, uitand de cele spirituale. Sunt datori sa ne ingrijim de trup, insa nu trebuie sa uitam de suflet.

Marta, sora mai mare, este necontenita faptuire pentru Sfintii Parinti. Faptul ca ea II primeste pe Mantuitorul in casa, ca face de mancare, ca pune masa, ca aduce bucatele, ne descopera lucrarea practica, nevointele trupesti. Sfantul Isaac Sirul spune ca "Lucrarea trupeasca merge inaintea lucrarii sufletesti asa cum facerea trupului lui Adam a mers inaintea facerii sufletului lui. Cel ce nu a agonisit lucrarea trupeasca nu poate sa aiba lucrare sufleteasca: cea de-a doua se naste din cea dintai ca spicul din grauntele semanat".

Nevointa trupeasca este neincetata facere de bine catre semeni: milostenia, cercetarea celor in suferinta si felurite nevoi etc. Aceasta nevointa cere o necontenita lucrare a trupului. Ea curateste treptat sufletul de patimi si-i face cunostinta cu duhul Evangheliei. Prin aceasta nevointa trupeasca se ajunge la cea sufleteasca.

Nevointa trupeasca are nevoie de discernamant. Exista riscul sa punem prea mult pret pe ea si sa reducem toata viata noastra la aceasta, crezand ca in ea trebuie sa stea toata stradania noastra de a bineplacea lui Dumnezeu. Asa s-a intamplat cu Marta, care a socotit ca lucrarea sa este mai vrednica de cinstire decat a Mariei. Iar Mantuitorul, fara a lepada slujirea ei, i-a descoperit cu pogoramant ca in lucrarea sa sunt si lucruri desarte, in vreme ce in lucrarea Mariei nimic nu este de prisos.

Suntem chemati sa purtam chipul celor doua surori. Nu putem ajunge la contemplare fara pocainta. Maria a putut sa stea la picioarele Domnului si sa asculte cuvintele Sale datorita Martei, care a luat asupra sa grija ospatarii. Dar si Marta, fara Maria ar fi putut ajunge la o incredere peste masura in sine, care ar fi dus la dispretuirea si osandirea aproapelui.

Adrian Cocosila

.