Parintele Filothei Zervakos

Parintele Filothei Zervakos Mareste imaginea.

Parintele Filothei Zervakos s-a nascut in anul 1884, in satul Pakia din Lakonia. Este cel mai cunoscut fiu duhovnicesc al Sfantului Nectarie din Eghina. La botez a primit numele Constantin. Parintii sai, Panaiotos si Ecaterina, erau crestini cu frica de Dumnezeu.

La varsta de 17 ani ajunge invatator in satul Finiki. Va preda timp de 3 ani, din anul 1901 pana in 1903.

A fost tuns in monahism pe 29 decembrie 1907 si a primit numele de Filothei, iar in ziua urmatoare a fost hirotonit diacon de catre mitropolitul Grigorie de Paronaxia.

In anul 1910 a plecat cu binecuvantarea duhovnicului sau, la Sfantul Munte Athos. De aici va lua cuvant de folos de la Daniil din Smirna, medicul Spiridon din Lavra si duhovnicii Ignatie si Matei de la Karakalu.

Este hirotonit preot pe 22 aprilie 1912, Duminica Samarinencii, de catre PS Gavriil al Trifilei si Olimpului. Un an mai tarziu, pe 12 octombrie 1913 a fost hirotesit arhimandrit de catre mitropolitul Ierotei de Paronakia.

Fericita adormire a sfantului parinte Filothei s-a petrecut in chilia sa din manastirea Thapsanon din insula Paros, in dimineata zilei de 8 mai 1980, de sarbatoarea Sfantului Ioan Teologul si a Sfantului Arsenie cel Mare.

“In dupa amiaza zilei de 29 aprilie 1980, ma aflam la capul parintelui. Imi vorbea, cu o deplina liniste si luciditate despre asteptarea sa in vederea plecarii la ceruri. Isi infrunta sfrasitul cu o atata seninatate, cum n-am intalnit niciodata in experienta mea medicala.

Nu primea deloc hrana pe gura, nici macar apa. Il hraneam cu ser prin vena. Nu avea nici foame, nici sete ... trupul ii era bolnav, insa duhul lucra cu o completa limpezime, ceva neobisnuit la o varsta inaintata si dupa o boala atat de indelungata. Dadea impresia calatorului care asteapta plecarea sa in anumite locuri pe care el insusi le cunoaste ca nu sunt din lumea aceasta. Este posibil ca un om, fara dumnezeiescul Har, sa-si infrunte in acest mod boala si sfarsitul sau pe care il simte fara sovaiala? Nu. Parintele Filothei este o prezenta vie a Harului dumnezeiesc.” (D.I. Vouros – prof. medic chirurg si urolog)

“De ce Dumnezeul meu, ne iubesti atat de mult, vrand sa ne faci fii ai Tai si dumnezei dupa har? De ce atata cinste, slava, bogatie si imparatie cereasca pe care ai pregatit-o mostenire pentru noi? Ah, Dumnezeul meu! Cat de datori suntem pentru atatea daruri extraordinare. Cat de nerecunoscatori, insensibili si smintiti suntem noi, oamenii, pe care Tu atat de mult ne pretuiesti, iar noi suntem nepasatori... Cand veti iubi cu adevarat pe Dumnezeu din tot sufletul si din toata inima voastra, iubirea nu va va lasa sa pacatuiti. Dragostea desavarsita, potrivit Evangheliei dupa Ioan, indeparteaza frica, iar Sfantul Apostol Pavel adauga: dragostea nu cade niciodata”. (Text din Testamentul duhovnicesc al Parintele Filothei Zervakos)

Parintele Filothei Zervakos - Sfaturi

"Primul dintre toate este dragostea de Dumnezeu si a unuia fata de celalalt, deoarece unde este dragoste, acolo este Dumnezeu, iar unde lipseste dragostea, acolo este ispita. Cand aveti dragoste intre voi, iubiti pe Dumnezeu. Sa nu lasati dragostea catre Dumnezeu, sa nu-L parasiti, ci sa-L iubiti.

Sa incercati sa dobanditi dragostea cea curata, nu pe cea cu gura si cu buzele, ci dragostea din toata inima uneste pe om cu Dumnezeu si-l face fiu al Sau si dumnezeu, dupa har. Spune Fericitul Augustin ca cel iubit se aseamana cu cel care iubeste. Daca vei iubi pe Dumnezeu - zice - vei deveni dumnezeu, nu dupa fire, ci dupa har. Daca vei iubi trupul si vei zice ca acesta este viata si existenta ta si vei crede ca acesta te va salva, atunci vei deveni trup.

Sa-ti amintesti totdeauna de Dumnezeu. Deoarece, a pacatui se intampla - zice Marele Vasile - in lipsa lui Dumnezeu, cand nu ne mai aducem aminte de El.

Sa urati toata gresala, erezia si invatatura potrivnica Bisericii Ortodoxe, ca niste buni ostasi ai lui Hristos, ca sa luati cununa cea nestricacioasa in ceruri. Amin"

Parintele Filothei Zervakos - vazator cu duhul

Parintele Filotei Zervakos a primit de la Dumnezeu si darul viziunii dumnezeiesti. Iata una dintre viziunile sale: „In urma razboiului balcanic si cu cateva zile inainte de inceperea Primului Razboi Mondial, intr-o noapte a anului 1914, in timp ce ma linisteam in chilia mea, am vazut ca prin vis cum se cobora mania lui Dumnezeu din ceruri peste locuitorii pamantului. S-a facut deodata cutremur mare de s-a clatinat intregul pamant. In multe locuri, pamantul s-a crapat si s-au aratat prapastii si cratere si oamenii, tremurand de frica, alergau incoace si incolo cautand izbavire, multi cazand in acele prapastii si disparand. S-a facut intuneric adanc de nu vedeai nimic. In clipa in care intunericul a acoperit pamantul, infricosat si eu de mania lui Dumnezeu, alergam sa gasesc loc de scapare, pana am cazut cu fata la pamant, gata sa-mi dau sufletul. In clipa cand n-am mai rasuflat, a inceput si intunericul cate putin sa se destrame si am simtit cum intra o suflare de viata in tot trupul meu si cum incep sa revin la viata. Deodata am auzit un glas puternic venind din cer, de care s-a infricosat intregul pamant. Eu, cum eram paralizat de groaza, cazut cu fata la pamant, mi-am intors putin capul si mi-am ridicat privirea; am vazut atunci ca un edificiu imens, care avea temelia pe pamant, iar varfurile atingeau cerul. In locul cel mai inalt al acestui edificiu l-am vazut pe Arhanghelul Mihail, inalt de stat, infricosator in priviri, tinand sabie valvaietoare. Cu manie in glas ca de tunet, a inceput sa vorbeasca amenintator catre locuitorii pamantului: «Oameni rataciti, nemultumitori, nerecunoscatori, de ce iubiti cele desarte si cautati numai minciuna? De ce-L maniati pe Preaputernicul Atottiitorul Dumnezeu si-L plecati spre furie, scufundandu-va in multimea rautatilor? Pe Acela Care din nesfarsita-I bunatate si iubire de oameni, in multe chipuri si-n multe feluri, v-a daruit binefaceri, v-a cinstit cu chipul si asemanarea Sa, v-a daruit porunci, lege sfanta, a trimis la voi profeti, apostoli, invatatori, iar la plinirea vremii L-a trimis pe Insusi Fiul Sau Cel Unul-Nascut, Care, prin rastignirea, moartea si curgerea nepretuitului Sau sange, a platit pentru pacatele voastre si v-a rascumparat din osanda legii, v-a eliberat din legaturile iadului si din stricaciunea mortii si v-a asezat iarasi in fericirea cea dintai, in rai. Iar voi v-ati aratat nemultumitori, nerecunoscatori, neam stricat si nerusinat, viclean si desfranat, scorpii, pui de vipere, asemenea iudeilor celor ucigasi de Dumnezeu, spurcati la gura, hulitori, defaimatori ai dumnezeiestilor porunci si indemnuri. Pentru toate acestea veti fi pedepsiti precum aceia, veti fi rusinati pentru roadele necredintei voastre, ale intinaciunilor, ale neascultarii si apostaziei voastre». Acestea si altele asemanatoare a rostit cu glas manios si amenintator, multa vreme. Eu, prabusit, auzeam ingrozit de moarte, caci credeam ca a sosit sfarsitul lumii. Dar de indata mi s-a parut ca incepe sa-si domoleasca mania si, atintindu-mi privirea catre el, cu frica am vazut fata lui inseninata si linistita si am auzit cum cu glas smerit si preadulce indemna pe locuitorii pamantului sa se pocaiasca. Caci, de se vor pocai cu adevarat, va inceta mania si razbunarea lui Dumnezeu. Atunci mi-a trecut frica aceea mare. Am prins curaj, m-am inzdravenit si mi se parea ca am inceput sa vorbesc si eu, aratand cu mana dreapta catre cer, zicand: «Voi urca si eu acolo sus?». Iar acela, privindu-ma cu chip bland si zambitor mi-a zis: «Da, vei urca, insa trebuie sa pazesti poruncile lui Dumnezeu; si tu, si oricine va pazi poruncile Domnului se va salaslui in locasurile cele ceresti». Si deodata Arhanghelul Mihail s-a ridicat la cer, iar eu ma gandeam treaz, plin de bucurie si de frica. Frica de cele infricosatoare si groaznice ce le vazusem si le auzisem, iar bucurie pentru ce-mi spusese arhanghelul, ca voi urca si eu la cer daca voi pazi poruncile Domnului“.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

08 Mai 2015

Vizualizari: 1884

Voteaza:

Parintele Filothei Zervakos 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Andrei PanaitPostat la 2015-05-08 04:23

    Părinţii să-şi educe copiii încă din leagăn, să-i înveţe frica lui Dumnezeu, să taie pornirile lor cele rele, să nu le „caute în coarne” şi să nu le satisfacă dorinţele şi gusturile rele. Ceara moale ia orice formă: şi tu poţi să faci ce vrei din copilul mic. Literele scrise pe hârtie curată rămân neşterse: şi ceea ce află copilul mic rămâne cu el, neşters din memorie, până la bătrâneţe. Să zicem că asupra unui copăcel suflă vântul şi îl îndoaie: dacă îi pui proptea, o să se îndrepte; dacă nu-i pui proptea, o să rămână strâmb pentru totdeauna. După ce apucă să crească şi să prindă rădăcini, o să crape şi o să se rupă când o să vrem să-l îndreptăm. La fel şi cu copiii noştri. Să-i întărim în credinţă şi în frica de Dumnezeu cât sunt încă mici. Să le facem zid de apărare din învăţături şi exemple bune, până când vor prinde rădăcini în virtute, şi atunci nu vor mai avea a se teme de nicio primejdie. (Stareţul Filotei Zervakos)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE