Parintele Stamatis Skirlis este un renumit maestru iconar, de origine greaca, cunoscut mai ales ca un reprezentant de seama al curentului modernist al iconografiei contemporane. Daca directia traditionalista, cea predominanta de altfel, este conservatoare, pledand pentru pastrarea cu acriviea stilului si a regulilor erminiei picturii bisericesti, directia modernista este deschisa catre intrebuintarea de noi elemente, care sa nu contravina invataturii de credinta, ci care sa o marturiseasca intr-un limbaj pictural actual. Opinia modernista sustine ca tehnica si stilul nu trebuie sa fie conservatoare, ci, din contra, trebuie sa fie deschise noilor idei si directii in arta, ce pot marturisi intotdeauna acelasi adevar, intr-un mod mereu nou.

In aceasta sens, stilul personal al Parintelui Stamatis Skirlis constituie mai degraba o sinteza intre bogata traditie iconografica de sorginte bizantina si arta contemporana.

Parintele Stamatis Skirlis s-a nascut in 1946 in localitatea Peiraias, Grecia. A absolvit Facultatea de Medicina (1971) si, ulterior, Facultatea de Teologie. Ca teolog si-a inchinat timpul studiului artei iconografice si istoriei artei, urmand stagii de pregatire in Paris si Belgrad.

Impreuna cu sotia sa Marina a petrecut 2 ani in Serbia, in Manastirea Cheliye. Aici a avut sansa si bucuria de a-l cunoste pe Sfantul Justin Popovic si de a-i deveni ucenic. In timpul cat s-a afalt in Serbia Parintele Stamatis a decorat capela Manastirii cu hramul Sfantul Stefan de Decansky.  In anul 1979 a fost hirotonit preot, urmand a sluji in cadrul unei parohii din Atena.

Parintele Stamatis Skirlis este autorul a numeroase studii, articole si carti despre arta, iconografie si teologie. Lucrarile sale au fost traduse in mai mult limbi de circulatie internationala.

De asemenea, a participat la numeroase expozitii individuale si colective: "Zigos” 1991, 1994, 2004, in Atena;  "Salon d'Autone” 1992, 1993, "Salon des Artistes Francais” 1993, in Paris, Brussels - 2004; "Titanium” in Atena - 2007.

Cele mai cunoscute locasuri de cult pictate de Parintele Stamatis Skirlis sunt Biserica Sfantul Ilie din Piereu, Biserica Sfantul Gheorghe din Stemnica, si capela De Pahlen-Agnelli din Geneva. Parintele Stamatis a pictat icoanele din biserica Sfantului Nectarie din Eghina si Biserica Sfantul Maxim Marturisitorul in Kostolac.

Contributia Parintelui Stamatis adusa artei moderne, prin intermediul lucrarilor sale, este deja un lucru indeobste recunoscut. In icoanele pictate de Parintelui Stamatis observam elementele grafice si cele cromatice sunt legate intr-un chip armonios si cu o rarisima originalitate, anticipand astfel prin forma si culoare o realitate transcendenta, "lumea lui Dumnezeu” plina de dragoste si lumina.

Prin mobilitatea si expresivitatea imaginilor sale, in special prin accentul pus in reprezentarea ochilor mari, deschisi, ai personajelor din icoana, Parintele Stamatis transforma imobilitatea firii umane cazute intr-o miscare de iesire in afara, ce se constituie intr-un "pas intru iubire” catre Hristos.

Prin combinatia culoarilor (reci-calde, complementare), prin gradatia tonurilor si prin folosirea discreta a umbrelor, Parintele Stamatis se foloseste de cele mai bune solutii consemnate de istoria artei (arta bizantina, impresionism, cubism, suprarealism etc). Mai mult decat atat, realitatea este scaldata in lumina, anticipand lumina vietii de apoi, "culorile” Cerului Nou si Pamantului Nou (Apoc 21:1). Pe langa aceasta, Parintele Stamatis ofera si o contributie in privinta tematicii: nu subliniaza elementul istoric, tragic (nevointele, suferinta, agonia, durerea) in icoanele sfintilor si mucenicilor reprezentati in icoanele sale, si mai ales in lucrarile sale cele mai recente, ce sunt, inundate de lumina. Aceata subliniaza un profund caracter eshatologic al icoanei ortodoxe.

Potrivit Parintelui Stamatis Skirlis una din diferentele fundamentale dintre arta iconografica rasariteana si cea apuseana se intemeiza tocmai pe raportarea la lumina. In timp ce icoana ortodoxa este creata preponderent din lumina, cea apuseana abunda in umbre. Aceasta inseamna ca diferenta dintre icoanele apusene si cele rasaritene nu consta numai in perspectiva inversa, ci si in faptul ca icoanele noastre sunt structurate pe culare si lumina, in timp ce icoanele apusene sunt structurate pe culori si umbre.

De altfel, pictarea unei icoane ortodoxe incepe prin folosirea culorilor inchise dupa care, prin intermediul straturilor in care se folosesc culori deschise, se confera imaginii "lumina”. Parintele Stamatis arata ca aceeasi lumina dumnezeiasca, cea care transfigureaza prin energiile dumnezeiesti necreate firea umana, razbate si din icoana ortodoxa, sfintindu-i pe cei care se inchina cu credinta.

Radu Alexandru