Invierea: o altfel de prezenta

Invierea: o altfel de prezenta Mareste imaginea.

Asa cum ne relateaza textele evanghelice, Invierea lui Hristos a avut doua forme de manifestare aparent contradictorii, derutante prin concomitenta lor: absenta trupeasca si prezenta duhovniceasca. Un joc de-a v-ati ascunselea?

Pentru majoritatea dintre noi, moartea unui apropiat este, in fapt, o lipsa. Ii vedem lucrurile de care s-a folosit pana de curand: ochelarii, cartile, calculatorul, hainele, umbrela pe care o lua cand mergea la plimbare. Ceasca de cafea. Din portelan englezesc.

CD-urile preferate. Telefonul mobil. Totul este aici, neatins, de parca ar astepta pe cel plecat sa revina din clipa in clipa. Auzim frecvent glasurile indurerate ale celor care povestesc cum, doar cu o zi inainte sau numai cateva ore, au vorbit cu cel care acum, iata, absenteaza. Tristetea traduce aceasta melancolie fata de o plecare neanuntata sau care, chiar daca previzibila, nu este mai putin nedorita. Experienta dureroasa de a nu putea comunica intre lumi. A fost si starea de spirit prin care vor fi trecut Apostolii parasiti de Cel care le promitea, parca mai ieri, sa fie cu ei tot timpul. Rusinati de propriile slabiciuni, cu Petru in frunte, isi reprosau tradarea, osciland intre frica fata de mai marii zilei si deznadejdea de a nu fi fost la inaltimea Invatatorului.

Cu atat mai intense trebuie sa fie fost uimirea si bucuria de a constata cum absentei trupului ii ia locul prezenta duhovniceasca a lui Hristos vorbind cu Maria Magdalena, intrand prin usile incuiate, calatorind spre Ierusalim cu ucenicii sau pescuind cu ei pe lacul Tiberiadei. O experienta coplesitoare. Lumile, de aici si de acolo, comunica totusi. Unde parea sa fie un zid, se deschide acum o usa. Cu prezenta trupului transfigurat, adica inviat la propriu, aflat decisiv in alt regim de perceptie, se va obisnui greu Toma, cel numit superficial "necredinciosul“. In realitate, el avea o problema de vaz. Asemeni multora, pana azi, Toma nu putea sa inteleaga cum acelasi Hristos trece prin moarte si revine la viata, cum trupul material devine unul de lumina. Lui Toma ii este suficient indemnul de a pune degetul pe semnele suferintei Mantuitorului. Ca prin oglinda, ar trebui sa ne fie si noua suficient sa vedem cata viata ne inconjoara in ciuda semnelor descompunerii. Contrazicand moartea, dominand-o, Hristos ne indeamna sa nu murim sufleteste inaintea trupului si nici sa reducem destinul nostru la suma caloriilor. Altfel spus, sa privim dincolo de orizont. Invierea Domnului este marea provocare de a vedea prezenta acolo unde multi vad doar lipsa. Raspunsul la moarte nu este nici trairea frenetica a clipei, un paradoxal vitalism al neputintei, dar nici proiectia vag reconfortanta a incarnarilor succesive, expresie a unei luciditati consecvent amanate. Unicitatea si maretia omului rezida tocmai in faptul de a avea o singura viata urmata de o singura inviere. Acesta este sensul urarii pascale in forma dialogala prin care se exprima in forma concentrata credinta crestina:

- Hristos a inviat!

- Adevarat a inviat!

Radu Preda

Sursa: teologia-sociala.ro

.

Despre autor

Radu Preda Radu Preda

Senior editor
86 articole postate
Publica din 03 Decembrie 2016

08 Mai 2013

Vizualizari: 2226

Voteaza:

Invierea: o altfel de prezenta 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE