O! scumpa mama, o, ramai si nu pleca din asta vreme,
Iar timpul te-a adormit pe vecie mult preadevreme,
Soarele-ti este unchi, iar codrul ca si un frate,
Si cu ajutorul vantului doresc profund a te lua in brate,
A te imbratisa cu caldura de la soarele ce te plange,
Si dorinta codrului in bratele sale lungi a te strange.
Amintesc in stropi de lacrimi de jale si de durere,
Curgandu-mi pe obraz cu tristete fara de parere,
Cand imi spuneai sa nu te plang la al tau capatai,
Si tinand in mana lumanarea de ingerii alai,
Ca sufletul sa nu-mi planga in lacrimi de sange,
Si caldura sufletului ei mi-a dat putere fara a plange.
Mormantul rece de piatra facut cu lacrimile de jale,
Si imi raman cu tine, dulce mama doar amintirile,
Doresc a intra cu tine pe treptele presarate cu flori,
Dar al tau suflet dulce cules de pe cerul cu nori,
In acest mormant negru in trebuie sa ramai,
A te lasa acolo si a-ti fie frig si nu sunt la al tau capatai.
28 octombrie 2010
Razvan Claudiescu
poet Razvan Claudiescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.