Rolul Academiei de la Sambata de Sus este cel de culturalizare a neamului romanesc. Ea este facuta absolut independent fata de alte academii din lume. Am gandit-o sa fie pentru poporul roman, in primul rand, un mijloc de repunere in prim-plan a valorilor crestine. Dar am gandit-o la inceput ca pe un loc de organizare de conferinte si ceva mai mult: sa fac un loc de vacanta pentru preotesele si preotii de la noi. Asadar, la inceput, am gandit-o ca pe o Academie limitata la nevoia de Episcopie si la nevoia Manastirii Brancoveanu. Nu i-am dat importanta pe care se pare ca o va lua sau pe care si-a dobandit-o intr-un an de zile. Insa am gandit-o ca pe o casa care sa fie locuita de cei care vor sa participe la congrese, la orice fel de intalniri si a iesit mult mai mare si mai importanta. Pe mine ma intereseaza un singur lucru si anume, ca poporul roman sa beneficieze de aceasta Academie. Daca ea isi ia in timp si alte roluri, asta o priveste si ma bucura.
Dar initial am gandit-o ca pe ceva necesar, aici in Transilvania. La "Academia de la Sambata” se pot organiza insa conferinte destul de mari, de pana la 150 de invitati. Intalniri din care sa invatam si noi si sa-si foloseasca conferentiarii; dar in special am facut-o acolo, in acel loc (cu o natura mirifica) pentru ca sa le oferim un loc placut. Stiti cum este asezata. La poalele Muntilor Fagaras, foarte aproape de Manastire.
Dar viata monahala sa ramana in manastire. Sala de conferinte - inafara! Si tocmai pentru aceasta, in ultima vreme, m-am gandit sa-i fac in spate si o trapeza, cu bucatarie, sala de mese si asa mai departe, pentru ca sa capete mai multa individualitate si mai multa specificitate. Am inceput lucrarile si sper ca vara viitoare sa fie gata. Pentru ca in felul acesta ii dau ratiunea de a fi singura, dar nu independenta, cat este Manastirea. Staretul va fi staret si acolo. Nu ma amestec in programele conferintelor. Totul e sa fie organizat si sa-mi garanteze cumintenia conferentiarilor. Dar tematica ii priveste pe dansii. Eu ma voi bucura ca vor participa la conferinte cat mai multi, care-si vor gasi acolo linistea de care au nevoie si as dori ca tematica sa aiba legatura si cu doctrina crestina. De aceea ma voi bucura ca am terminat-o in 1993, cand, inca, moneda avea o oarecare stabilitate. Dar de atunci incoace, s-a deteriorat asa incat as zice ca m-a costat mai mult decat manastirea. Si revin. Si spun ca am creat un loc anume, acolo langa manastire, in care conferentiarii isi spun parerile, dar nu vor uita ca sunt intr-o manastire. Eu am vrut sa se stie acest lucru.”
Si am mai vrut si sa se studieze, sa fie loc de invatatura. „Am adus multe carti de valoare: 100 de volume din secolul al XV-lea, peste 100 din secolul al XVI si mult peste 100 din secolul al XVII-lea. Intentionez sa dau toata biblioteca mea la Manastirea de la Sambata. Mai am inca doua camere de carti de valoare si, pe langa ele, inca atatea obiecte care merita sa fie expuse in cele doua sali mari cat intinderea manastirii. Ma mandresc cu aceasta biblioteca. Cele mai valoroase lucruri pe care le am in muzeu sunt cartile. Si inca vreau sa mai expun ceva. Am cateva sute de scrisori ale oamenilor mari: scriitori, politicieni, le-am extras acum si continui sa le expun tot in biblioteca, in dulapuri mici (inca 50 de dulapuri) in care sa se afle aceste scrisori de mare valoare. Asa s-au strans scrisorile de la Nichifor Crainic, Tudor Arghezi, Dimitrie Bolintineanu, de la unii oameni de cultura. Vreau sa le expun la muzeul Manastirii de la Sambata mai ales pentru educarea tineretului, care va veni, le va vedea si cine stie… Poate si dintre dansii vor fi unii care vor avea asemenea scrisori, ce se vor aduna in timp. Sunt foarte importante, mai ales pentru tinerii care vor sa ia model, cum sa faca si ei ceva ca sa ramana in muzeu. Si sunt foarte bucuros ca am fost inteles de cei de la manastire. Am ales si textele care vor fi expuse. Si poate acest muzeu va deveni in timp cel mai important muzeu pus la dispozitia scolilor, ei vor gasi aici modele. Asadar, am corespondenta de-a lui Arghezi. Nu cu el, ci corespondenta lui personala. Desi l-am cunoscut, nu am purtat corespondenta. Mi-aduc aminte: … eram inca student si am fost la el acasa, a fost o intalnire emotionanta pentru mine. Parca-l vad si acum… Dar scrisorile lui si ale celorlalti vor deveni buni sfatuitori ai tinerilor care vor vizita muzeul. Pentru ca, intotdeauna, modelul il face pe cel ce-l vede sa doreasca ceva, sa realizeze si el ceva. Iar aceste modele le am eu acolo, la Manastirea Sambata. Pe langa carti am expus din tineretele mele si covoare de familie, icoane pe sticla, foarte multe adunate in timp de douazeci de ani, altele de la Bucuresti si descopar ca nu mai am loc.”
Imi aduc aminte, cand eram eu tanar si vizitam asemenea muzee, unde se vorbea despre scriitori mari, parca as fi dorit sa fiu si eu ca ei. Deocamdata, eu ma caznesc sa pun la dispozitia lor, ceea ce as fi dorit, in tineretea mea. Sa vad. Si cred ca muzeul va atrage multi vizitatori si printre ei sa se afle si aceia care creeaza lucruri ce trebuie sa ramana. Sper ca am reusit! Nu stiu cum sa va spun, dar deocamdata lumea asta imi apare ca un „ceva” care se pune peste o alta lume… Lume, in care cuvantul scris are alt rol; masinariile care prind cuvantul scris s-au schimbat. Mi-aduc aminte cum scriam eu. Noptile. Cum am scris cele 40 de volume. Eu insumi, uneori fara masina de scris. Totusi… le-am creat. Ma intreaba unii daca folosesc calculatorul. Nu! Nu numai, asa cum am spus, ca-mi place sa scriu prima idee pe o foaie alba, ci si din cauza ca acest calculator este… ceva care vine peste mine! Si nu m-am putut obisnui cu el. Si nici nu urmaresc sa ma obisnuiesc, dar cei cu care lucrez eu au inceput sa-l foloseasca asa incat… daca nu eu, ei se vor obisnui cu el si eu prin ei, voi putea sa ma manifest cat imi va da Dumnezeu vreme.
Mi-am mai reamintit acum de definitia teologiei: "Omul este o fiinta religioasa”… Ce rol au in viata omului, filozofia, celelalte stiinte…? Toate sunt stiinte potrivite si la nivelul omului. Absolut. Omul e religios, dar pentru asta nu inseamna ca-si limiteaza activitatea lui la religie. Pentru ca omul religios cu adevarat, omul destept cu adevarat, gaseste religia in toate. Nimic nu este in afara religiei. De aceea, nu sunt impotriva stiintelor, a filozofiei in special si nici ele nu au ce reprosa teologiei. In ceea ce priveste… o noua intalnire, un alt dialog… Daca vom mai putea! Vine un sfarsit pentru toti. Sa fie cat mai indepartat!? Dar eu zi altceva: Sa fie cand vrea Dumnezeu.
Asta imi da un fel de inseninare in fata lumii de acum.
+ Acad. dr. Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.