Semnal editorial si publicistic – Ion Marian Croitoru, Ortodoxia si Apusul in traditia spirituala a romanilor: unitatea ortodoxiei si apararea credintei ortodoxe in fata propagandei protestante din secolul al XVII-lea. vol. I si vol. II, Editura “Cetatea de Scaun”, Targoviste, 2012…

Teologul Ion Marian Croitoru (nascut la 29 martie 1968, in localitatea Pietrari, comuna Barbuletu, judetul Dambovita) este conferentiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii Valahia din municipiul Targoviste. A urmat scoala generala in comuna Pietrari (judetul Dambovita), liceul Ienachita Vacarescu la Targoviste (1982-1985), Seminarul Teologic Ortodox la Bucuresti (1985-1990).

Este licentiat in teologie ortodoxa al Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Bucuresti (1994), are titlul de master in teologie sistematica (1995) obtinut la aceeasi Facultate si este doctor al Facultatii de Teologie a Universitatii Kapodistriene din Atena, in cadrul Sectiei de Studii Patristice, Istoria Dogmelor si Simbolica (2007). Formatia intelectuala si-a completat-o in centre universitare din Franta (Besançon, Paris, Orléans), Anglia (Londra, Birmingham) si Grecia (Atena).

Domnul Ion Marian Croitoru are o frumoasa, bogata si rodnica activitate academica, culturala, stiintifica si publicistica, participand la foarte multe congrese, simpozioane, reuniuni si manifestari stiintifice, interne si internationale; totodata a publicat foarte multe lucrari de specialitate atat in tara, cat si in strainatate. A prezentat cititorilor romani renumiti teologi si profesori greci contemporani, prin traduceri din scrierile lor.

Revenind acum la subiectul propriu-zis al prezentarii de fata, vom retine faptul ca, de-a lungul secolului trecut, mai ales in cea de a doua jumatate a acestuia, cercetarile romanilor privind trecutul lor istoric si spiritual au fost mai putin sau mai mult obiective, datorita ingradirii impuse de ideologia comunista. Totusi, in revistele si periodicele Patriarhiei Romane, dar si in alte publicatii din tara sau din strainatate, au fost tiparite numeroase studii documentare, articole si recenzii, unele aducand lamuriri asupra trecutului spiritual al romanilor, fara sa fie epuizate, insa, izvoarele privind existenta neamului romanesc.

Se cuvenea, asadar, indeosebi dupa decembrie 1989, reluarea marilor teme ale trecutului etnic si spiritual al poporului roman, pe bazele noilor informatii si studii, cercetarea lor in sinteza, dar si in amanunt, pentru ilustrarea rolului neamului romanesc de-a lungul veacurilor.

O asemenea lucrare este si teza de doctorat a domnului Ion Marian Croitoru, in prezent conferentiar universitar al Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Valahia din municipiul Targoviste. Sustinuta la data de 13 decembrie anul 2007, dupa o perioada indelungata de studii si cercetari la diferite biblioteci din Grecia, Romania, Franta, Anglia, etc., in cadrul Sectiei de Studii Patristice, Istoria Dogmelor si Simbolica, care face parte din Departamentul Teologic al Facultatii de Teologie a Universitatii Kapodistriene din Atena, primind calificativul maxim summa cum laude, aceasta teza, al carei titlu initial a fost: Ortodoxia si Apusul in traditia spirituala a Romaniei. Disputele teologice protestante din secolul al XVII-lea, vede acum lumina publicitatii si in limba romana, cu titlul schimbat la sfaturile profesorilor referenti: Ortodoxia si Apusul in traditia spirituala a romanilor.Unitatea Ortodoxiei si apararea credintei ortodoxe in fata propagandei protestante din secolul al XVII-lea.

Importanta studiului consta in abordarea istoriei spirituale a neamului romanesc de la inceputurile lui, aratandu-se identitatea zestrei spirituale mostenite de romani si luptele duse de ei atat pentru pastrarea acestei identitati, care o domina pe cea etnica, cat si pentru apararea tarii lor, dar si a Europei Apusene, de pericolul ocuparii otomane, subliniindu-se rolul pe care ei l-au jucat in sprijinirea Ortodoxiei de pretutindeni si contributia lor la apararea credintei ortodoxe in fata propagandei protestante din secolul al XVII-lea, fara sa se renunte la spiritul ecumenic si de toleranta religioasa.

Desigur, acestea sunt numai cateva teme, pe langa multe altele, pe care cititorul le poate afla in paginile acestei vaste lucrari, care prezinta, de fapt, pagini din istoria Ortodoxiei traita in simbioza conlucrarii dintre neamurile ortodoxe, dincolo de barierele limitate ale Nationalismului, care avea sa se impuna din secolul al XVIII-lea, si unite prin marturisirea aceleasi credinte apostolice si patristice, intr-o epoca a conflictului dintre Apus si Rasarit, adica dintre inovatie si Traditie, cu alte cuvinte, dintre cunoasterea prin ratiune si cea prin credinta.

Aceasta teza de doctorat aduce inaintea celor care se apleaca asupra cercetarii Ortodoxiei si a traitorilor acesteia, dimensiuni si situatii ale luptei de aparare a credintei ortodoxe in fata momentelor de crize spirituale provocate nu de adeptii acestei credinte, ci tocmai de aceia care, dintr-un motiv sau altul, se aflau rupti de Biserica cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca. De aceea, apararea invataturii apostolice si patristice a fost facuta de poporul roman de pe pozitia implinirii scopului pentru care a fost creat omul de catre Dumnezeu, Cel in Treime slavit, adica trairea in adevar si ajungerea la asemanarea cu El, astfel ca exemplul celor de atunci sa ne fie noua, celor din acest timp, indemn si pilda de urmat.

Prin urmare, pentru ca roadele acestei lucrari sa fie accesibile si cititorilor romani, mai ales ca un alt merit ce revine acestui studiu este si acela ca deschide noi drumuri si indemnuri pentru cercetari si aprofundari ale temelor expuse, binecuvantam tiparirea acestei teze si in limba romana, iar din partea autorului ei se asteapta alte studii si lucrari de aceeasi valoare si amploare.

In alta ordine de idei, interesul pentru subiectul prezentului studiu s-a nascut in timpul anilor de studentie (1990-1994), in urma intalnirilor si a discutiilor teologice, intelectuale si spirituale pe care le-a avut domnul Ion Marian Croitoru cu distinsul profesor de vrednica amintire si pomenire sau evocare - Academicianul Virgil Candea (1927-2007). La umbra legaturii de suflet creata atunci si ancorata pentru vesnicie, una dintre semintele semanate de iubitul sau profesor pe ogorul cautarilor sale spirituale si intelectuale a fost ecumenicitatea Ortodoxiei, atat de bine ilustrata in secolele anterioare, insa mai putin traita in vremurile de acum.

Pentru edificarea acestui adevar, indemnul lui a fost sa porneasca la studierea unei file din istoria Ortodoxiei, si anume, realitatea ei traita de un neam printre alte neamuri, adica de poporul roman. Cercetarea a fost conceputa initial pentru secolele XVII si XVIII, avand ca obiectiv prezentarea Ortodoxiei asa cum a fost simtita si traita de romani in fata curentelor vremurilor de atunci, intr-o relatie stransa si dincolo de barierele stramte ale Nationalismului, asa cum se va si demonstra de fapt in paginile lucrarii, cu alte neamuri de aceeasi credinta, dar si de alte confesiuni.

In acel timp, romanii au fost expusi, ca si intreaga lume ortodoxa, unor intense propagande apusene, iar studiul a fost proiectat sa surprinda reactiile Bisericii Ortodoxe din Tarile Romane si diferitele forme ale luptei de aparare a credintei, care se vor desfasura in unitatea deosebit de valoroasa a lumii ortodoxe de atunci (Patriarhiile orientale si Bisericile Ortodoxe din lumea slava), in fata presiunilor propagandei romano-catolice si a celei protestante, precum si in fata inovatiilor Iluminismului.

Insa, datorita bogatiei materialului documentar strans si a masivitatii lucrarii ce ar fi rezultat din ducerea la bun sfarsit a proiectului, precum si datorita timpului limitat de a pune capat studiului sub forma tezei de doctorat, autorul a fost obligat sa se limiteze doar la secolul al XVII-lea si numai la aspectul legat de propaganda protestanta, de vreme ce aceasta a dominat in acel secol.

Despre subiectele si personajele tratate in acest amplu, consistent si bogat studiu s-au scris mai multe sau mai putine, insa, lipsea o lucrare de sinteza, dar si de analiza, in acelasi timp, a unor opere teologice in spiritul epocii respective, aspecte care vor constitui si unicitatea studiului de fata, menit sa atraga atentia tocmai asupra zestrei spirituale mostenite de romani inca de la formarea lor ca popor si a luptelor de aparare a acestei mosteniri, sub diferite forme si cu multe sacrificii, in ecumenicitatea Ortodoxiei care se traia in acele epoci.

Potrivit marturisirii sale proprii, autorul a avut de intampinat multe piedici si obstacole, pe parcursul redactarii acestui studiu, unele de ordin economic, altele de natura administrativa, la care se adauga si cele legate de spiritul nationalist strain Ortodoxiei, dar cultivat, in mod paradoxal, peste tot in lumea ortodoxa de unele cercuri. Toate acestea au fost depasite prin puterea si ocrotirea Bunului Dumnezeu Celui in Treime slavit, prin mijlocirile Maicii Domnului si rugaciunile Sfintilor, astfel ca prin incurajarea si intarirea unor oameni de inima sa purceada la terminarea lucrului inceput. “Drept pentru care, pentru scrierea acestei lucrari se cuvine sa aduc un omagiu de recunostinta multor personalitati de seama, laice si eclesiastice, mai intai reputatului meu profesor Virgil Candea si prinos de alese multumiri domnului profesor Constantin Skuteris, coordonatorul tezei de doctorat, pentru indrumarea timp de multi ani si intelegerea de care m-am bucurat, sprijinul si indemnurile date, increderea si rabdarea acordate, interesul si grija manifestate fata de persoana mea, amandoi plecati, intre timp, la vesnicele lacasuri. Aceleasi multumiri le aduc si profesorilor din comisia referentilor stiintifici, domnilor Vasile Iannopulos si Nicolae Xexakis, care mi-au aratat multa intelegere si rabdare, dandu-mi si pretioase sfaturi. Pe langa cei mentionati mai sus, multumirile mele se indreapta si catre distinsii profesori Preacucernicul Parinte Gheorghe Metallinos, Decanul Facultatii de Teologie, Inaltpreasfintitul Parinte Hrisostom Savatos - Mitropolit de Mesinia, Preacucernicul Parinte Dumitru Tzerpos, precum si catre domnii Nicolae Tzirakis, Vlasios Fidas, Panaiotis Bumis, Emanuel Constantinidis si Dumitru Gonis, domnisoara lector Marina Kolovopulu, domnisoara doctor in Teologie Cristina Kolovu si doamna secretara Panaiota Karahristu, care si-au aratat fata de mine si cercetarea mea ajutorul si sprijinul lor, sub diverse moduri. Vrednic de amintit este faptul ca aceasta lucrare de doctorat se datoreaza burselor si ajutoarelor acordate de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia, aducand calde multumiri Prea Cuviosului Parinte Arhimandrit Procopie Petridis, pentru intelegerea si sprijinul lui; Fundatia de Stat pentru Burse, amintind cu adanca recunostinta caldura sufleteasca cu care m-a inconjurat doamna directoare Areti Kalogheropulu, precum si bunavointa sefei de serviciu doamna Maria Mikedaki-Drakaki si a doamnelor Gheorghia Mama si Ana Hristodulu; Fundatia Artos Zois, multumind din inima domnilor profesori Savvas Aguridis si Gheorghe Patronos, precum si domnului Ioanis Sergopulos, presedintele Fundatiei, si doamnei Areti Alexopulu; Serviciul de Solidaritate Crestina al Arhiepiscopiei Atenei, aducand alese multumiri Parintelui Profesor Themistoklis Hristodulu. Un buchet de multumiri ofera autorul si personalului Secretariatului Facultatii de Teologie din Atena si al bibliotecilor din Atena, Bucuresti, Paris, Orléans, Londra si Birmingham, precum si forurilor care mi-au acordat burse de specializare sau alte forme de sprijin in strainatate: Arhiepiscopiei de Thyatira si a Marii Britanii, cu recunostinta fata de Inalt Prea Sfintitul Grigorie, Consiliului Pontifical al Vaticanului pentru Unitate Crestina si Episcopiei romano-catolice de Orléans, cu multumiri pentru episcopul Gérard Daucourt, precum si Serviciului de Burse al Consiliului Mondial al Bisericilor. Intelegere deosebita mi-au acordat Inaltpreasfintitul Parinte Dr. Nifon Mihaita - Arhiepiscop si Mitropolit al Targovistei si Decanul (in doua mandate: 2004 – 2012) Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii Valahia din Targoviste, unde sunt cadru universitar, precum si Preacucernicul Parinte Profesor Stefan Florea, Prodecanul aceleasi Facultati, carora le aduc prinosul meu de recunostinta. De asemenea, doresc sa multumesc fierbinte iubitilor mei duhovnici, Preacuviosului Parinte Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Manastirea Techirghiol – Constanta si Parintelui Profesor Florin Boitan, pentru rugaciunile in care m-au purtat si folositoarele lor sfaturi, Parintelui Profesor Mihai Aurel, directorul Seminarului Teologic din Bucuresti, degraba ajutator si prieten de nadejde, precum si atator oameni deosebiti, care au pus cate o caramida, prin fapta si cuvant, la zidirea mea spirituala si intelectuala. Asadar, se cuvine sa amintesc familiile si numele unor adevarati prieteni, ca Eleni Themeli si Liviu-Alexandru Andercou, Vasiliki si Panaiotis Mandelos, Eleni si Gheorghe Axiotis (trecut la cele vesnice in anul 2001), fratii Ioan si Alexandru Batas cu familiile lor, Evripidis si Elisabeta Moraitakis, Eleni si Gheorghe Kostopulos, Fani si Ioan Papadopulos, Aleka Sguraki, Vasiliki Kostopulu, Mariana si Mihai Stanculeanu, Maria si Valer-Cristian Tofan, Dumitru Psilodimitrakopulos, Alina Camelia Jurca, Ecaterina Popescu, Alison Landon, Nadia si Felix Tataru, Irina si Nicolae Tinca, Oana si Alexandru Iftime, Maria si Gheorghe Barbu, fara sa uit vreodata dragostea frateasca a domnului Gheorghe Vasiliadis si a doamnei Alexandra Ntoka, la care se adauga dragostea parinteasca a domnului Gheorghe Btias (†2007) si a Maicii Teodosia, stareta manastirii Sfanta Treime (Sfantul Nectarie) din Eghina, precum si a Inaltului Nicolae, mitropolit de Mesogheia si Lavreotiki.

Nu as fi putut sa aduc la bun sfarsit acest demers fara ajutorul fratilor si al surorii mele, impreuna cu familiile lor: Maria si Constantin Preotul, Nicoleta si Nicolae, Simona-Elena si Dumitru; precum si fara de cel al Preotilor Gheorghe Kritikos, Vasile Timuris si Dumitru Katuros de la biserica Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian – Karava; Vasile Vuludakis, Filip Myaris, Ilie Fracea, de al carui ajutor duhovnicesc si intelectual m-am bucurat in mod deosebit, Pashalis Grivas si Gheorghe Haas de la biserica Sfantul Nicolae – Pefkakia, alaturi de Parintii Arhimandriti Iakovos Bizaurtis, staretul manastirii Sfintii Ingeri – Petraki, al carui suport permanent mi-a fost de un mare folos, si Ieronim Nikopulos de la biserica Sfantul Ioan Vanatorul - Vuliagmenis. Un gand de aleasa si adanca recunostinta pentru sprijinul si ajutorul spiritual si intelectual adresez cu toata inima mea Preacucernicului Parinte Profesor Constantin Karaisaridis, iubitul meu duhovnic care cu atata dragoste parinteasca si deosebita pretuire m-a inconjurat, precum si Preacucernicilor Parinti Vasile Vuidaskis, Panaiotis Kurupis si Dumitru Mutelos de la biserica Sfanta Marina – Ano Ilisia, care cu multa caldura sufleteasca au fost alaturi de mine”. (Ion Marian Croitoru).

In concluzie, aceasta lucrare merita citita datorita actualitatii ei, dar si pentru ca ea reprezinta un veritabil pionierat in cercetarea teologica, dar si datorita interesantelor referiri istorice, culturale si mai ales ecleziale.

Dincolo de valoarea lui stiintifica, culturala si istorica, tratatul se citeste cu multa placere, gratie capacitatii autorului de a construi un discurs, cu argumente, motivatii, limbaj si sintagme atent utilizate. Explicatiile de la subsolul paginilor justifica afirmatiile argumentative. Prin acest volum, Domnul Ion Marian Croitoru se aseaza si aliniaza, cu multa competenta, probitate intelectuala si morala, respect si onoare, in randul teologilor romani, continutul cartii fiind expresia unui cuget clar si limpede, a unor convingeri ferme si a afirmarii unor opinii personale dintre cele mai productive, competente si eficiente

Acum, in incheierea acestei umile recenzii, ii dorim, cu totii, distinsului autor, pe care-l (re)cunoastem si admiram in mod deosebit, sa aiba parte, in continuare, de mult spor si multe implinirii, pentru finalizarea, cu real succes, a tuturor proiectelor propuse si incepute!.

Stelian Gombos

.