Daca pretindem ca suntem poporul Invierii, de ce radem de urechile lui Dumbo? Daca moartea e biruita, de ce suntem tristi? Acest "daca" nu e dubitativ. Cu toate ca Hristos a inviat, noi inca mocirlim. Invierea nu ne-a trezit la realitatea divina. Urechile sufletului ne sunt astupate de patimi. Ne lamentam pentru un ghimpe in trup, dat noua pedagogic, ca sa nu ne trufim.
In Noaptea Sfanta, scanteiaza o palpaiala si in noi. Dar se stinge fumegand dupa trei zile. Si ne reintorcem in labirintul nemultumirii si al invidiei. Haideti in anul acesta sa schimbam macazul. Chiar daca "vecinii" vor rade de noi: Asta chiar crede! Sa iertam toate pentru Inviere, sa ne impacam, chiar daca trebuie sa lasam (mult) de la noi. Nu pierdem un teren, castigam o Imparatie.
Galceava cui cu lumea? Incercam sa nu fim galcevitori. Impaciuirea este semnul Iubirii. Atacurile sunt doar ale Raului. Noi nu atacam, nu impungem, nu torturam. Ci ne predam in bratele Inviatului. Fara autosugestie, hipnoza, horoscoape, "ghicitomantie" sau bambilici cu mirodenii asiatice. Cum zice profesorul Betea: "Sa nu ne enervam la nervi, asta e prima regula". Pomeneste pe dusmanii nostri in Imparatia Ta, Doamne! Iarta-le stupiditatile si scenaritele.
Teocratie sau pacato-cratie? Nu fundamentalisti bolnavi, ci persoane echilibrate, martori ai Invierii, nu a unui film de groaza. Sa invie Dumnezeu in mintea noastra, sa coboare in iadul inimii noastre si sa ne inalte dincolo de praful lumii.
Marius Matei
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.