Teocratia este o forma de guvernamant in care Dumnezeu este recunoscut ca si conducator suprem al statului. Prin aceasta forma de guvernamant, in care statul este guvernat prin ghidare divina imediata sau prin oficiali, care sunt priviti ca fiind luminati direct de Dumnezeu, poporul avea credinta puternica in purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Cuvantul "teocratie" vine de la cuvantul grecesc "teos-kraos", care inseamna "domnia lui Dumnezeu" sau "a domni prin dumnezeu". Termenul a fost introdus de Iosif Flavius, in primul secol al erei noastre, pentru a descrie modul de guvernare caracteristic evreilor. El arata ca, in timp ce grecii recunosteau trei tipuri de guvernamant, evreii erau unici prin faptul ca sistemul lor de guvernamant nu se incadra in aceste categorii.

Teocratia

Dintre traditiile poporului evreu, Moise a pastrat si forma de organizare patriarhala, pe care a asezat-o insa la baza teocratiei, instituita prin incheierea Legamantului cu Iahve, pe Muntele Sinai. Noua forma de conducere si organizare, adoptata pe Muntele Sinai, este numita prin termenul grecesc "teos - kratos". Termenul semnifica acea forma de conducere in care Dumnezeu are toata puterea, in calitatea Lui de legiuitor suprem, ale carui porunci le descopera poporului Israel, prin mojlocirea lui Moise.

Aceasta forma de conducere sociala are la baza raportul unic dintre Dumnezeu si poporul ales, eliberat din robia egipteana, in scopul Sau final de mantuire a lumii. Legamantul sinaitic descopera poporului lui Israel voia lui Dumnezeu, manifestata in poruncile primite, dar si in modul de organizare, de functionare si de guvernare a poporului Israel.

Caracteristica esentiala a teocratiei este aceea ca adevaratul conducator, legiuitor si judecator este Dumnezeu, iar Moise este acela prin care El vorbeste in popor. Dumnezeu locuieste in Sfanta Sfintelor, in cea mai sfanta parte a Cortului Sfant, si vorbeste poporului prin sortii sfinti si prin profeti. Chiar daca arhiereii anuntau voia lui Dumnezeu, prin cercetarea sortilor sfinti, administrarea statului teocratic evreu nu era lasata in mana lor, ci tot in a batranilor lui Israel.

Cei alesi de Dumnezeu spre a spune poporului voia Lui au datoria de a pastra legamantul si de a pazi poruncile divine. Acestora li s-a dat puterea legislativa, cea executiva revenind conducatorilor locali si celor 70 de batrani ai comunitatii evreiesti. Rolul batranilor a continuat si in timpul exilului, dar si dupa exil. Toti slujitorii din popor erau vazuti ca reprezentanti ai lui Dumnezeu, cu totii avand misiunea de a pastra si implini Legea, executand voila Lui.

Forma cea mai curata si bine definita a teocratiei poate fi intalnita in vremea lui Moise, dar si sub Iosua si Samuel. Moise este ales ca singur mijlocitor, intre Dumnezeu si popor, motiv pentru care, in persoana lui s-a intrunit toata puterea legislativa, judecatoreasa, executiva si preoteasca. Moise a promulgat Legea primita pe Sinai si a organizat poporul.

Inainte de incheierea legamantului de pe Muntele Sinai, adica inainte de instituirea conducerii teocratice, la sfatul socrului sau, Ietro, dreptul Moise a ales o serie de judecatori care sa-l ajute in munca de conducere a poporului evreu, spre a ajunge in pace, in pamantul fagaduit de Dumnezeu.

"Iar Moise a zis catre socrul sau: "Poporul vine la mine sa ceara judecata de la Dumnezeu. Cand se ivesc intre ei neintelegeri, vin la mine si judec pe fiecare si-i invat poruncile lui Dumnezeu si legile Lui." Iar socrul lui Moise a zis catre acesta: "Ceea ce faci, nu faci bine. Caci te vei prapadi si tu, si poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta si nu o vei putea implini singur. Acum dar asculta-ma pe mine: Am sa-ti dau un sfat si Dumnezeu sa fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor inaintea lui Dumnezeu si infatiseaza la Dumnezeu nevoile lui. Invata-i poruncile si legile Lui; arata-le calea Lui, pe care trebuie sa mearga, si faptele ce trebuie sa faca. Iar mai departe alege-ti din tot poporul oameni drepti si cu frica lui Dumnezeu; oameni drepti, care urasc lacomia, si-i pune capetenii peste mii, capetenii peste sute, capetenii peste cincizeci, capetenii peste zeci. Acestia sa judece poporul in toata vremea: pricinile grele sa le aduca la tine, iar pe cele mici sa le judece ei toate. Usureaza-ti povara si ei sa o poarte impreuna cu tine! De vei face lucrul acesta si te va intari si Dumnezeu cu porunci, vei putea sa faci fata, si tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul sau." Si a ascultat Moise glasul socrului sau si a facut toate cate i-a zis" (Iesire 18, 15-24).

Daca in vremea lui Iosua s-a continuat forma de guvernare teocratica, el intrunind in persoana lui toata puterea legislativa, judecatoreasca si executiva, dupa moartea lui, israelitii nu au mai avut un conducator unic. Acum revin la conducere batranii poporului, impreuna cu vechile lor drepturi, fara a fi anulat insa caracterul teocratic al organizarii poporului. In persoana lui Samuel, ultimul judecator din Israel, se concentreaza, inca o data, toata puterea legislativa, judecatoreasca si executiva.

Organizarea teocratica a continuat si in timpul regilor, regii indeplinind rolul pe care odinioara in indeplinea Moise, adica pe acela de slujitori ai lui Dumnezei si de proclamatori ai voii Lui. In exil si dupa exil se pierde forma de conducere unitara, specifica teocratiei. Israelitii, grupati in comunitati independente, erau condusi de batrani, care faceau judecata si respectau poruncile Legii mozaice.

Iulian Predescu

Despre autor

Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

• Sa invie Dumnezeu in mintea noastra
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: