Eu pe câţi îi iubesc, îi mustru şi îi pedepsesc. (Apoc.3,19)

Nici un strigăt al tău, nici o tânguire a ta, nici un suspin adânc al tău, nici o picătură de lacrimă - nimic dintre cele ce a suferit inima ta ostenită şi s-au frământat cu zbucium în ea, Eu nu am lăsat să rămână lipsit de roadă.

Milele Mele te-au înconjurat tocmai în acele clipe ale vieţii tale când tu nu le aşteptai, şi de aceea nu le-ai băgat de seamă, din pricina păcatelor tale. Aceste mile au dat mărturie câteodată şi făţişă despre grija Mea pentru tine.

Când necazurile şi deprimarea vor începe să sfâşie sufletul tău, adu-ţi aminte câte bucurii ţi-am dat în zilele copilăriei şi adolescenţei tale.

Acum nu mă uit la faptele tale cele urâte, ci aud strigătele şi tânguirile cu lacrimi ale pocăinţei tale - şi acestea îmi sunt dragi, fiindcă acum sunt neprefăcute şi la vreme bineprimită.

Imi eşti drag, şi dragi imi sunt toate suferinţele tale, pentru că le-ai trăit fără făţărnicie.

Imi eşti drag, şi de aceea te-am ajutat atât de des, te-am ferit de moarte, de vătămare şi de felurite cutremure ale acestei vieţi.

Imi eşti drag, căci chipul adevăratei pocăinţe nu te părăseşte şi dorinţa de a te îndrepta se întăreşte în conştiinţa şi în inima ta.

Om puţin la suflet! Cum n-ai băgat de seamă, în clipele întunecate, că mâna Mea, care te îndrumă, te-a întărit totdeauna, că ajutorul Meu, chiar dacă în ultima clipă (când parcă nici nu ai de unde să-l mai aştepţi), a venit la tine? Pentru că toate acestea de Mine au fost trimise. Fiindcă mânia Mea este numai pentru o clipă, însă bunăvoinţa Mea - pentru toată viaţa. Fiindcă seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucurie (Ps. 29, 5).

Adu-ţi aminte că toate aceste trăiri şi aşezări sufleteşti nu trebuie să fie în tine, fiindcă mergi pe calea mărginirii de sine şi a necruţării de sine. Nu trebuie să le laşi la tine, ci să-ţi aduci aminte în asemenea clipe triste de bucuriile prin care te-am călăuzit la viaţa nouă în anii căutării tale de Dumnezeu.

Imbărbătează-te, călătorule obosit!

Sprijină-te pe mâna Mea grijulie!

Vezi că pe felurite căi duc la mântuire fiecare suflet creştinesc. Şi pe tine, chiar în al unsprezecelea ceas al vieţii tale, te duc pe o cale aparte.

Urmează-Mă!

Am vrut să te văd om de nădejde al Meu, aşa cum ai fost odată. Aşadar nu şovăi să Mă urmezi. De aceea, trebuie să fii sfânt în toate: în toate faptele tale, în toate gândurile tale, ca să nu jigneşti sfinţenia Mea.

„Biruie", grăieşte în tine glasul lăuntric. „Biruie tot ce nu este bun în tine", repetă el. Aşadar biruie şi arată că ai părăsit păcatul şi nu te vei mai întoarce la el.

Fii om care nu se ruşinează să fie atent cu cei mărunţi, săraci, nebăgaţi în seamă, care în cea mai mare parte sunt lipsiţi de apărare, arătând îngăduinţă faţă de neputinţele lor.

Fii om la care se poate găsi totdeauna sprijin: de aceea, în purtarea ta nu-ţi îngădui să fii împietrit şi nesimţitor, lucru prin care ai păcătuit de atâtea ori în anii dinainte.

Eşti singur, însă nu uita, ci adu-ţi aminte întotdeauna că sunt cu tine. Ne e uşor să treci prin simţământul durerii şi singurătăţii pătrunzătoare, însă aceasta este calea de neocolit a tuturor oamenilor cu intuiţie acută şi sensibili faţă de suferinţa aproapelui.

Eu vreau ca tu să începi deja să îndreptăţeşti încrederea pe care Mi-am pus-o în inima ta.

Am dreptul să cer de la tine toate acestea, fiindcă ţi-am dat prea mult ca să nu am dreptul.

De câte ori te-am prevenit să te îndrepţi şi să te pocăieşti!

Aştept de la tine un răspuns sincer, încălzit de pornirea sufletului tău.

Ce-ţi mai rămâne de făcut?

Să năzuieşti spre linişte adâncă, aşa cum este pe fundul lacurilor, sau în puţuri, sau în beciurile adânci, şi să te închizi mai des în pustia inimii tale, fără să cazi în liniştea aţipirii.

Eu vreau să fii stăpân al gândurilor tale. Bagă de seamă ce fel sunt ele... Când lucrul merge uşor şi bine, gândurile sunt proaspete şi libere, vin scurte, limpezi, curgătoare. Nu ai nevoie decât să le organizezi, să le generalizezi clar şi exact. Şi trebuie să cugeti la ele mult, respingându-le pe cele nefolositoare şi străine.

Eu vreau ca tu, lucrând asupra gândurilor, să faci şi din inima ta vistierie pentru lucrarea rugăciunii neîncetate a lui Iisus.

Imi eşti drag şi pentru că ai îndrăgit-o cu toată râvna pe Preacurata Mea Maică şi te rogi ei cu simplitate, ca unei mame bune.

Imi eşti drag, şi de aceea ochiul Meu cel neadormit te însoţeşte pretutindeni. Oare nu ai bă gat de seamă grija Mea pentru tine în viaţa ta şi între cei care te înconjoară, îngrijindu-se sincer sau făţarnic de uşurarea amărăciunilor tale şi suferinţelor tale?

Eu vreau să fii om cu caracter bun, ca niciodată să nu te părăsească simţământul dreptăţii, ca să faci întotdeauna ceea ce trebuie, adică aşa cum îţi porunceşte conştiinţa, ca oamenii să înveţe de la tine nobleţea, chibzuinţă, mărinimia şi maturitatea în fiecare cuvânt şi faptă.

Eu vreau ca toţi cei ce te ştiu şi te înconjoară să poată spune despre tine întotdeauna: „Iată un om pe care poţi să te bizui şi în care poţi avea încredere întotdeauna şi în orice împrejurare."

Eu vreau ca tu să fii sensibil faţă de cei din jur, faţă de amărăciunea şi nefericirea aproapelui.

Eu vreau ca tu să dai întotdeauna şi cât mai mult, dar pentru tine să nu ceri.

Eu vreau ca tu să statorniceşti în tine exactitatea şi perseverenţa în urmărirea scopului, ca niciodată să nu te părăsească puterea duhului, conştiinciozitatea şi capacitatea de a te dărui pe de-a-ntregul lucrării la care ai fost chemat şi pe care o faci. Un asemenea om nu se mulţumeşte niciodată cu jumătăţi de măsură, şi aceasta este trăsătura de temelie a caracterului său.

Adu-ţi aminte că tot ce se întâmplă cu tine are loc din Purtarea de grijă dumnezeiască, şi de aceea toate gândurile şi toate încercările tale de a grăbi mersul destinului tău sunt nevrednice de tine şi nelegiuite. Să crezi că totul se săvârşeşte din voia Mea şi că mai devreme de soroc nu se întâmplă nimic pe lumea asta, şi cu atât mai puţin cu tine. De aceea, cu atât mai bărbăteşte să înduri toate suferinţele care sunt legate de încercarea timpului, necunoscutului şi aşteptării, ştiind că toate acestea de Mine au fost trimise.

MITROPOLITUL MANUIL LEMEŞEVSKII

AKEDIA, FAŢA DUHOVNICEASCĂ A DEPRIMĂRII, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "AKEDIA, FAŢA DUHOVNICEASCĂ A DEPRIMĂRII"

1 Extrase din însemnările publicate sub titlul Via lui Dumnezeu.

 

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe