Sfanta Scriptura

Sfanta Scriptura Mareste imaginea.

Despre valoarea si importanta Sfintei Scripturi in viata duhovniceasca a crestinului…

1. Introducere

Tema aceasta socotim ca este foarte bine venita oricand, deoarece consideram ca Sfanta Scriptura sau Biblia constituie baza si radacina comuna a tuturor cultelor crestine, dincolo de diferentele doctrinare, canonice, liturgice si de traditii ale fiecareia!.

Cunoastem, de asemenea, faptul ca tot Biblia impreuna cu radacinile istorice alcatuiesc punctul si baza de pornire a dezbaterilor din cadrul dialogului ecumenic care si acesta tinteste tot spre realizarea si refacerea unitatii crestine!.

Sfanta Scriptura sau Biblia este cartea cea mai reprezentativa a omenirii. Un mare predicator francez spunea ca „atunci cand deschideti Biblia ca o simpla carte nu puteti rezista superioritatii caracterului ei si sa nu recunosti momentul de istorie, de legisletie, de morala si de elocventa cel mai surprinzator care este sub cer!” Ea este o carte unitara, desi a fost scrisa in rastimp de aproape 1600 de ani, alcatuita fiind din 66 de carti elaborate de aproximativ 40 de autori si cu toate ca ei au avut situatii sociale diferite cum ar fi: imparati si robi, clerici si agricultori, barbati de stat si pastori, cu toate ca ea cuprinde scrieri de diferite genuri cum ar fi: istorie, profetii, epistole, legi sau invataturi moral-religioase, Sfanta Scriptura este patrunsa de acelasi spirit fiind un exemplu unic de unitate organica. Ideea mare si deosebita care da unitate scripturii este taina mantuirii persoanei in persoana Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, chiar daca in Vechiul Testament formularea sa literara pare a fi acoperita. In cadrul acestei mari idei Biblia pune probleme mari specifice, totdeauna, sufletului omenesc. Astfel, in ea se discuta despre Dumnezeu si lume, despre om si viata sa vesnica, despre creatie si caderea omului in pacat, despre femeie si barbat, parinti si copii, ura si iubire, intelepciunea umana si tainele lumii acesteia si, mai ales, a celei viitoare, despre rugaciune, jertfa, bucurie si suferinta. Ea cuprinde, de asemenea, idei de o inalta valoare etica cum sunt: iubirea de aproapele, despre demnitatea umana, despre realizarea unitatii in Iisus Hristos ca „toti sa fie una”, despre egalitatea tuturor oamenilor, solidaritate, toate acestea contribuind ca aceasta carte sa fie a tuturor, din toate timpurile si din toate locurile!.

Sfanta Scriptura are, in primul rand, un continut religios unde se vorbeste despre Dumnezeu si dragostea Sa pentru care a creat lumea, o conduce si ii poarta de grija; despre creatia omului si tragedia caderii sale in pacat si, indeosebi, despre mantuirea sa prin Domnul Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, Biblia cuprinde istoria mantuirii neamului omenesc avandu-l in centru pe Iisus Hristos – Mantuitorul. In prima parte – cea a Vechiului Testament – este vorba de pregatirea mantuirii, a realizarii Imparatiei lui Dumnezeu, iar in partea a doua – cea a Noului Testament – ne este infatisata realizarea si implinirea aceastei Imparatii, care incepe chiar in aceasta viata si se desavarseste in ceruri. Toata colectia cartilor sfinte este o marturie si o marturisire a Lui Iisus Hristos si despre Iisus Hristos si a modului in care El cauta desavarsirea unitatii si a mantuirii celor care L-au ales a le fi lor Invatator si Pilda, Cand Domnul nostru Iisus Hristos numeste Scripturile Vechiului Testament marturie despre Sine (Ioan V, 39, 46) El intelege nu numai profetiile separate, ci toata Scriptura si prin aceasta se recunoaste pe Sine Insusi ca fiind continut esential, miez al Scripturii.

Asadar, Sfanta Scriptura este cartea de capatai a Crestinismului. Aici crestinul trebuie sa caute continutul necesar mantuirii sale. Prin lecturarea ei se inalta cu sufletul catre Dumnezeu, se purifica, isi gaseste echilibrul intregii sale vieti, dobandeste mult spor si folos duhovnicesc caci ea este cea mai autentica hrana sufleteasca pentru cel ce o citeste cu credinta!. Sfantii Parinti care au vietuit in veacurile imediat urmatoare Domnului Iisus Hristos si care au trait, cu adevarat, adevarurile biblice, s-au identificat cu cele spuse in Cartea Sfanta, ei dand marturie despre valoarea si folosul adevarurilor scripturistice. Ei arata si demonstreaza sublimitatea acestor invataturi soteriologice, indemnandu-i pe crestini sa le citeasca si sa le aplice in propria lor viata. De pilda, Sfantul Ioan Damaschin, rezumand gandirea patristica, indeamna pe crestini la citirea Sfintei Scripturi, caci prin ea „suntem indreptati spre virtute si contemplatie netulburata. In ea gasim indemn spre orice fel de virtute si indepartare de la toata rautatea. Daca suntem iubitori de invatatura vom fi si cu mai multa invatatura, caci prin stiinta, prin osteneala si prin harul lui Dumnezu, se duc la bun sfarsit toate. Sa batem, asadar, la paradisul frumos al scripturii care mangaie inima noastra atunci cand este intristata, o potoleste cand este plina de manie si o umple de bucurie vesnica, urcand-o catre Fiul Unul nascut si prin El la Tatal Cel Luminator”. Urmandu-i, in aceste conditii, pe Sfintii Parinti, vom reveni la crestinismul primar cel scripturistic si patristic care era foarte consolidat in unitatea sa!.

2. Despre relevanta Bibliei sau a Sfintei Scripturi in epoca noastra, postmoderna

Ce este postmodernismul?

In alta ordine de idei, stim cu totii ca epoca in care traim a fost definita ca o epoca a postmodernismului, in care teza de baza este aceea ca nu mai exista nici un adevar absolut. Dupa cum spune Umberto Eco, termenul „postmodernism” este, din pacate, un termen aplicat astazi la tot ceea ce se intampla sa-i placa vorbitorului. In mod obisnuit, postmodernismul a fost definit in antiteza cu modernitatea. Din punct de vedere teoretic, se considera ca este un curent aparut la mijlocul secolului al XX-lea, din argumente sociologice si din dezbaterile privind „sfarsitul ideologiilor”. Dar, in unele domenii (cum ar fi critica literara), tocmai aceste idei au determinat o maniera moua si foarte sistematica de gandire.

Definirea postmodernismului

Termenul „postmodernism” fiind un termen atat de complex, se intampla foarte des sa fie folosit gresit. Din acest motiv propunem aici doar o definitie de lucru, din punctul de vedere al crestinului care incearca sa inteleaga dinamica societatii: Postmodernismul afirma ca tot ceea ce acceptam ca adevarat si chiar modul in care intelegem adevarul depind de comunitatea din care facem parte. Nu exista adevar absolut: mai degraba, adevarul este relativ la experienta comunitatii din care facem parte. Totusi, postmodernismul respinge anumite pareri. Respinge in mod absolut existenta unei surse a adevarului, moralitatii si coerentei logice in afara omului, considerat ca subiect al cunoasterii. In consecinta, postmodernismul neaga existenta unui Dumnezeu, fie el crestin, iudaic sau islamic.

Din punct de vedere istoric, traditia intelectuala crestina si-a exprimat credinta (cu rare exceptii) ca universul, aflat sub conducerea unei fiinte supreme, este inteligibil. Totusi, incepand cu Renasterea, aceasta incredere in inteligibilitatea lumii a fost erodata in cultura europeana. Postmodernismul, prin negarea oricarui adevar absolut sau oricarei structuri ultime inteligibile a realitatii, continua aceasta erodare.

Despre postmodernism si valori

Deoarece postmodernismul neaga existenta adevarului obiectiv, prima preocupare „stiintifica” a teoreticienilor postmodernismului a fost sa modifice radical obiectivele educatiei.

Educatia in epoca postmoderna trebuie sa-i ajute pe oameni sa „construiasca” in mintea lor toata cunoasterea. Cunoasterea, ideile si limbajul sunt create de oameni, nu fiindca sunt „adevarate”, ci mai degraba pentru ca sunt folositoare. De fapt, sustinatorii postmodernismului spera sa le induca ucenicilor lor un set de valori bine definit, si anume: stradania pentru diversitate: pastrand valorile existente, subiectul trebuie sa guste si modul de viata al fiecarei subculturi din societatea noastra; egalitatea: in conceptia postmodernista, egalitatea se exprima in termeni de relatii de putere; toleranta si libertate: toleranta are un nou inteles: sa nu negi niciodata si sa nu critici grupurile oprimate, sa nu pretinzi ca detii adevarul obiectiv. Trebuie sa sustii libertatea culturilor si comunitatilor de a se exprima singure; importanta creativitatii: stimularea si afirmarea creativitatii subiectului sunt importante in construirea cunoasterii si valorilor, mai ales daca sunt incurajate diferite puncte de vedere; importanta emotiilor: afirmarea emotiilor este necesara proportional cu importanta autoevaluarii; importanta intuitiei: intuitia castiga in importanta pe masura ce gandirea rationala si-a pierdut autoritatea ca mijloc de a aprecia ideile.

3. Despre Biserica si Sfanta Scriptura in epoca contemporana, postmoderna

Despre provocarile postmodernismului

Din punctul de vedere al bisericilor, postmodernismul reprezinta un context particular in care ele trebuie sa raspandeasca invataturile biblice si scripturistice. Suntem nevoiti sa spunem ca trasaturile societatilor postmoderniste difera de la un continent la altul (de exemplu, societatea postmoderna din America nu poate fi suprapusa exact peste cea Europeana), de la o zona geografica la alta (stilul de viata din tarile scandinave nu este acelasi cu cel din tarile mediteraneene) si poate chiar de la o tara la alta (in functie de traditii si de modelele pe care le respinge, implicit sau explicit). Exista, totusi, niste tendinte generale pe care le urmeaza societatile, chiar daca postmodernismul sustine ca respinge orice tipar:o prejudecata cu privire la adevar: postmodernii sunt suspiciosi fata de cei care sustin ca stiu adevarul. Din punctul de vedere al postmodernismului, adevarul este ceva ce inventam, nu ceea ce descoperim; legata de aceasta prejudecata apare si tendinta lor de a fi critici fata de toate institutiile (fie ele biserici, guverne, politie sau institutii de educatie) si suprematia acordata alegerii personale, manifestata prin consumism („cumpar, deci exist”) si in domeniul moral (fiecare tinde sa aleaga ceea ce este bun pentru el, si nu recunoaste dreptul altuia sa aiba o opinie despre aceasta); abundenta exagerata a mass-media: mass-media modeleaza artificial „realitatea” pe care o putem imparti cu altii. Oamenii sunt bombardati cu multe informatii nefolositoare si trebuie sa devina specialisti in selectarea informatiilor; „privatizarea” credintei crestine: exista o distinctie intre adevarul public si adevarul personal. Lumea adevarului public este lumea stintei si afacerilor, o lume de „fapte”. Problemele vitale - ca existenta lui Dumnezeu, viata dupa moarte, distinctia dintre ceea ce este „corect” si ceea ce este „gresit” – apartin lumii adevarului personal (sunt „credinte”, „opinii”,”valori”, nu fapte). In consecinta, vestea buna a mantuirii a fost privatizata („Daca pentru tine este bun crestinismul, foarte bine pentru tine, dar nu mi-l baga mie pe gat. Nu este pentru mine!”.

4. Conceptia si viziunea crestinului despre Sfanta Scriptura: Zece motive pentru a crede in Biblie

Crestinismul considera ca Biblia ori Sfanta Scriptura este cu adevarat revelata de Dumnezeu iar evenimentele consemnate de Scripturi s-au petrecut in realitate. In apararea Bibliei putem oferi oricand un set de argumente care nu pot fi respinse de nici o gandire rationala. De exemplu: Sinceritatea ei Biblia este dureros de sincera. Ea descrie personajele Vechiului Testament atat in partile lor bune cat si in trasaturile lor negative. Biblia prezinta natura umana ca ostila lui Dumnezeu si prezice un viitor plin de dificultati Ea ne invata ca drumul spre rai este ingust, iar cel spre iad este larg. In mod sigur, Biblia nu a fost scrisa pentru cei care cauta raspunsuri simple si nici nu este o viziune simpla si optimista asupra religiei si naturii umane.

Conservarea textului biblic. Chiar in vremea in care Israelul modern renastea dupa mii de ani de exil, un pastor descoperea documente care fusesera ascunse pentru doua mii de ani. Acestea s-au dovedit manuscrise ale unor carti biblice identice in principiu cu cele din Biblia noastra. Ceea ce spune Sfanta Scriptura despre ea insasi. O Biblie care nu sustine ca vorbeste in numele lui Dumnezeu nu ar fi devenit temelia credintei pentru sute de milioane de crestini si evrei. Dar, cu argumente rationale si bazandu-se pe evenimente concrete, autorii Bibliei sustin ca sunt inspirati de Dumnezeu. Deoarece milioane de oameni mizeaza pentru prezent si viata vesnica pe aceasta sustinere, Biblia nu ar fi o carte buna daca aurorii ei ar minti sistematic cu privire la sursa de informare.

Minunile si Miracolele descrise. Daca Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu ar fi inviat din morti, Sfantul Apostol Pavel admite ca toata crednta crestina ar fi construita pe o minciuna. Pentru a-si argumenta pozitia, Noul Testament numeste niste martori ai evenimentelor, si o face intr-o perioada in care afirmatiile din Evanghelie puteau fi testate. Multi dintre martorii acelor vremuri au murit ca martiri, nu pentru convingeri morale sau filosofice abstracte, ci tocmai fiindca au sustinut ca Iisus a inviat din morti. Oamenii nu accepta sa moara pentru o idee pe care o stiu ca fiind o minciuna.

Unitatea Bibliei sau a Sfintei Scripturi. Patruzeci de autori, traind in epoci diferite, au scris cele 66 de carti ale Bibliei. Patru sute de ani de tacere despart cartile Vechiului Testament de Noul Testament. Totusi, de la „Facerea” pana la „Apocalipsa”, ele ne spun o singura poveste in desfasurare. Impreuna, ele dau raspunsuri la cele mai importante intrebari pe care omul si le pune: De ce suntem aici? Cum putem sa ne dominam temerile? Cum putem sa ne ridicam deasupra circumstantelor si sa pastram speranta? Cum putem sa ne impacam cu Creatorul nostru? raspunsurile consecvente ale Bibliei arata ca Scripturile nu sunt mai multe carti, ci una.

Precizia istorica si geografica a informatiilor din Sfanta Scriptura. De-a lungul timpului, multi s-au indoit de exactitatea geografica si istorica a Bibliei. Insa arheolgii moderni au descoperit de multe ori probe ale existentei popoarelor, locurilor si culturilor descrise in Scripturi.

Garantia Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Multi oameni au vorbit frumos despre Biblie, dar girul lor nu se compara cu acela dat de Iisus. El a intarit spusele Scripturilor nu numai prin cuvinte, ci si prin viata Lui. El a crezut ca Vechiul Testament este mai mult decat o traditie nationala si a suferit si a inviat din morti pentru ca asa spuneau Scripturile ca va face. Precizia profetica a Sfintei Scripturi. Cand Biblia vorbeste in mod profetic, ea este exacta. Sute de profetii s-au indeplinit cu exactitate. Pe acest considerent, putem sa credem ca Scripturile trebuie sa vorbeasca si despre evenimentele care urmeaza sa se intample.

Supravietuirea Sfintei Scripturi. De-a lungul istoriei, nici o alta carte nu a fost atat de studiata si judecata ca aceasta. In timp ce alte titluri vin si se duc, Biblia este in continuare cartea in functie de care sunt apreciate celelalte carti. Puterea Sfintei Scripturi de a marca, schimba si transforma vieti. Cele Zece Porunci au fost o sursa de indrumare morala pentru nenumarati oameni. Psalmii Proorocului David au oferit consolare in vremuri de necaz. Predica de pe Munte a fost pentru milioane de oameni un antidot impotriva mandriei. Descrierea iubirii facuta de Sfantul Apostol Pavel a linistit inimi maniate. Vietile schimbate ale celor ca Sfantul Apostol Pavel, Fericitul Augustin si multi altii, ne arata diferentele pe care Biblia le poate face. Chiar si natiuni intregi au fost transformate de Cuvantul lui Dumnezeu si de viata lui Iisus Hristos.

5. Cateva concluzii finale si incheierea: Cum sa raspundem provocarilor postmodernismului?

Din nefericire, in dialogul cu lumea postmoderna, nu putem dovedi adevarul si nici nu trebuie sa incercam. Postmodernismul a plasat deja adevarul nostru in categoria adevarurilor care nu pot fi dovedite. Totusi, nu se poate spune ca nu putem oferi motive bune pentru acest adevar. Aici postmodernismul ne devine mai degraba prieten decat inamic demonstrand consecintele pe care le are respingerea unei premise. Un observator impartial este confruntat cu alegerea intre o lume care are sens si nonsensul postmodernist. Daca cineva nu-si asuma existenta unui adevar obiectiv si a unei lumi inteligibile, va gasi in lume numai indoiala si confuzie. Daca asa arata alternativele care rezulta din respingerea premiselor noastre, nu avem nevoie de apologetica in alegerea noastra si putem sa incercam sa fim mai degraba rationali decat arbitrari. Daca alegerea noastra este facuta fara echivoc, comunitatea oamenilor rezonabili va fi de acord cu noi, nu fiindca ar vedea solidaritate sociala in pozitia noastra, ci pentru ca se poate vedea adevar in ea.

De aceea se cuvine ca orice crestin, preot teolog sau laic, sa se aplece cu credinta si pietate spre Sfanta Scriptura si sa o citeasca, s-o studieze si sa mediteze asupra invataturilor ce se desprind din ea. Caci prin inaltele sale invataturi ne instruim, ne inaltam sufletele catre Dumnezeu, ne consolam in necazuri si in dureri, gasim solutionare la toate dilemele si problemele noastre. Este cea mai autentica si mai sigura calauza, pentru viata noastra personala si comunitara si cel mai bun indreptar spre desavarsirea si mantuirea noastra!.

Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

27 Iulie 2012

Vizualizari: 5010

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE