Vin imbatator este harul Duhului Sfant

Vin imbatator este harul Duhului Sfant Mareste imaginea.

Sfântul Duh S-a pogorât și asupra Fecioarei Maria. Întrucât urma să-L nască pe Hristos, a adumbrit-o harul dumnezeiesc și Mângâietorul a pregătit-o să devină sălaș al lui Dumnezeu Cuvântul. Nu este nevoie de multe cuvinte pentru a cunoaște că nașterea a fost nepătată și preacurată. Știi foarte bine lucrul acesta. Arhanghelul Gavriil a fost cel care i-a zis: „Eu sunt vestitorul celor care se vor înfăptui, dar nu și împreună lucrător al lor. Desigur, sunt Arhanghel, dar până aici ajunge hotarul puterii mele. Iar eu îți vestesc „Bucură-te ceea ce ești plină de har”, dar felul nașterii nu am căderea să ți-l descopăr. „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”.

Duhul Sfânt S-a arătat, însă, în mod vădit, la Botezul Domnului. Să vedem ce scrie Evanghelistul: „Iată cerurile I s-au deschis, și el a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El”. Trebuia, după cum tâlcuiesc unii, ca primele, cele dintâi unduiri ale harului Duhului Sfânt Care se dă prin Botez, să fie aduse în dar firii omenești a Însuşi Dătătorului acestui har, Care este Hristos.

Domnul a împărțit Harul Mângâietorului şi Apostolilor, atunci când le-a dat puterea de a ierta păcatele: „Luați Duh Sfânt. Cărora veți ierta păcatele, se vor ierta și cărora le veți ține, ținute vor fi”. Tot atunci, le-a poruncit să rămână în Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu puterea Sa dumnezeiască.

Domnul S-a înălțat, așadar, la ceruri și Și-a împlinit făgăduința. Astfel, când a sosit ziua Cincizecimii, Mângâietorul S-a pogorât peste Apostolii care, adunați în foișor, așteptau venirea Sa. S-a pogorât ca să-i îmbrace cu putere și să-i boteze, așa cum făgăduise Domnul. Nu au luat doar o parte a harului, ci o putere desăvârșită. Așa cum cel ce se botează este afundat cu totul în apă, tot astfel și Apostolii au fost botezați în Duhul Sfânt. Iar apa udă doar trupul, în timp ce Duhul lui Dumnezeu [cuprinde] și sufletul și trupul. Te îndoiești de aceasta? O să-ți dau un exemplu sărac și simplu, dar folositor. Gîndește-te la foc și la fier. Cum focul trece în fier și îl face întreg arzător? Ceea ce este rece devine cald! Ceea ce este negru – nespus de roșu, strălucitor! Așadar, de ce ți se pare ciudat faptul că Duhul Sfânt intră în cele mai dinlăuntru ale sufletului?

S-a pogorât Mângâietorul. Ca să nu fie trecută cu vederea pogorârea unui atât de mare har, s-a auzit ceva ca o trâmbiță cerească, ca vuietul unui vânt puternic. Foișorul s-a umplut de lumină și a devenit colimvitra cea gândită, în care au fost botezați ucenicii. Limbi de foc și-au făcut apariția, le-au fost împărțite fiecăruia, și toți au fost scăldați în lumina Duhului Sfânt. S-au împărtășit cu focul! Foc ce nu pârjolește, ci dă viață, care înlătură spinii păcatelor și luminează sufletul. Limbi de foc, ca niște diademe fără seamăn, au împodobit capetele Apostolilor. Mai demult o sabie de foc străjuia porțile raiului. Acum, limba cea de foc le-a deschis, dăruind mântuire.

„Și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi”. Galileeni fiind Petru și Andrei, vorbeau în limba perșilor sau a mezilor. La fel și Ioan și ceilalți Apostoli. Iar mulțimile de străini îi auzeau pe fiecare vorbind în limba lor despre măreția lui Dumnezeu.

Cine este un dascăl atât de mare, încât să ne învețe dintr-o dată ceea ce nu știm? Atâția ani de studiu și de exerciții și doar limba greacă reușim să o învățăm. Duhul Sfânt ne învață toate dintr-o dată. Aceasta este cu adevărat o mare înțelepciune și o putere dumnezeiască. Cum se poate compara neștiința de mulți ani a Apostolilor cu bogata și neașteptata vorbire în limbi? „Sunt plini de must”, ziceau cei care îi batjocoreau. Era adevărat… Vin îmbătător este harul Duhului Sfânt!

Petru, luminat acum de Harul Domnului și știind bine pe cine are de partea sa, a stat cu cei unsprezece și și-a înălțat glasul către mulțimi. Astfel, a pescuit trei mii de suflete, atrase de predica sa. Așa era harul care împreună lucra cu Apostolii, i-a făcut pe atât de mulți dintre răstignitorii lui Hristos să creadă și să se boteze în numele Său!

Puterea Mângâietorului a făcut atâtea minuni uimitoare! Mulțime de bolnavi și de demonizați și-au aflat vindecarea. Până și umbra lui Petru îi vindeca pe bolnavi. Și nu doar cei doisprezece, ci și întâii născuți ai Bisericii ce până atunci fusese neroditoare, cei șapte diaconi. Iar primul dintre toți, Ștefan, întâiul mucenic. Bărbat plin de credință și de luminarea Duhului Sfânt, care a făcut minuni mari și nemaipomenite și căruia nimeni nu-i putea sta împotrivă în înțelepciunea și în duhul cu care vorbea. Iar atunci când, fiind clevetit, a fost condamnat de sinedriu, plin de Duhul Sfânt Mângâietorul, el a văzut cerurile deschise și „pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.

Și cum se pot povesti după vrednicie lucrările minunate ale Sfântului Duh care s-au arătat în viața Sfântului apostol Pavel? Sufletul i se umpluse de puterea Duhului. Mângâietorul l-a adeverit „vas al alegerii” pentru a mărturisi credința sa în Hristos înaintea împăraților, a închinătorilor la idoli și a israeliților. L-a transformat pe prigonitorul de altă dată în propovăduitorul înflăcărat care și-a întins propovăduirea de la Ierusalim, până la Marea Ilirică, cel ce a învățat-o în cele ale credinței până și pe împărăteasca Romă și a avut dorința de a ajunge până în Spania.

Cum să trecem cu vederea faptele sale minunate din Cipru, orbirea vrăjitorului Elimas, și din Listra, vindecarea ologului? Minunate lucrări ale Duhului Celui Sfânt! Și încă, [cele săvârşite] în Cilicia, în Frigia și în Galatia, în Misia și în Macedonia? Filipenilor le scoate duhul pitonicesc, iar noaptea, după întemnițare și cutremur, botează întreaga casă a temnicerului. Propovăduiește în Tesalonic și în mijlocul Atenei, în Areopag, în Corint și în întregul ținut al Aheei. În Efes, ștergare și șorțuri purtate de el vindecă bolnavi și alungă duhurile necurate, iar în Troa îl înviază pe Eutihie, cel ce căzuse de la catul al treilea și pe care îl ridicaseră mort.

Iar atunci când, în Cezareea, a fost condus înlănțuit în fața ighemonilor pentru a se apăra, atâta har și înțelepciune a luat de la Duhul Sfânt, încât însuși regele iudeilor, Agripa, a ajuns să spună: „Cu puțin de nu mă îndupleci să mă fac și eu creștin!”.

Sunt și altele, atât de multe! Nu ne va ajunge timpul să le spunem pe toate. Și chiar și numai cele pomenite de Pavel despre Duhul Sfânt, în cele douăsprezece epistole ale sale, ar ajunge pentru a acoperi multe cuvântări. Acum, sunt de ajuns acestea. Golurile și lipsurile le va umple puterea Mângâietorului. Eu v-am oferit puține, voi luați mai mult. Sfântul Duh ne dă cât putem să ducem. Darurile Sale sunt bogate către cei care au inimă curată. Iar inima curată este grădina Mângâietorului cu roadele sale cele preadulci: dragostea și bucuria, pacea și îndelunga răbdare, cinstea și bunătatea, credința, blândețea și înfrânarea.

Sf. Chiril al Ierusalimului
Sursa: Glasul Părinților, vol. I, Sf. Măn. Paraklitou

25 Martie 2016

Vizualizari: 819

Voteaza:

Vin imbatator este harul Duhului Sfant 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE