Aluminiul pe care-l mancam fara sa stim

Aluminiul pe care-l mancam fara sa stim Mareste imaginea.

Aluminiul poate fi gasit in aer, in apa, in sol, insa, in anumite cantitati, el nu este daunator organismului. Aluminiul a fost descoperit in anul 1827, de catre chimistul Friedrich Wohler, fiind numit mai apoi chiar cel mai raspandit metal din natura.

Aluminiul pe care-l mancam fara sa stim

Apa de la robinet contine si ea urme de aluminiu, deoarece cea mai mare parte a instalatiilor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu - E 520 - pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule ce pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare.

De asemenea, cand cumparam apa imbuteliata, este bine sa citim nivelul de aluminiu continut de aceasta si sa alegem o varianta cu cat mai putin aluminiu. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu.

In industria farmaceutica, acesta poate fi intalnit in medicamente precum antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Ajungand insa si in alimente, prin aditivii alimentari care il contin, acesta se aduna in organismul uman intr-o concentratie periculoasa.

Aluminiul este o componenta alimentara mult raspandita, mai ales in dulciurile colorate ale copiilor. Producatorii utilizeaza aluminiul cel mai frecvent in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile, biscuitii, pastele, dar poate fi identificat si in legume (ciuperci, spanac, ridichi) si ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao.

Aditivii alimentari care contin aluminiu !

E 173 - aluminiu pur (colorant gri-argintiu)
E 520 - sulfat de aluminiu (agent de limpezire)
E 521 - sulfat de aluminiu si sodiu (reglarea aciditatii)
E 522 - sulfat de aluminiu si potasiu (reglarea aciditatii)
E 523 - sulfat de aluminiu si amoniu (stabilizator)
E 559 - silicat de aluminiu (agent antiaglomerant)
E 573 - stearat de aluminiu (agent antiaglomerant)

Aditivii alimentari ce contin aluminiu se folosesc pentru fructele si legumele confiate, cat si ca mijloc de separare pentru sosurile sub forma de supe la plic. Delciurile contin aluminiu atat natural, cat si ca adaos, mai ales bomboanele de ciocolata colorate, deoarece acesta determina o culoare mai accentuata. Sucul de mere poate si el sa contina cantitati mari de aluminiu, daca a fost cumva depozitat in recipienti de aluminiu. Acesti aditivi pe baza de aluminiu impiedica feliile de branza anbalate de a se lipi intre ele.

Aluminiul continut in spray-uri, antiperspirante si deodorante - 20% clorura de aluminiu - patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu.

Cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman insa ambalajele: cutii, caserole, folii care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.

Comform unui studiu al Comisiei UE, aportul de aluminiu este de 6,2 mai mare decat doza saptamanala acceptata. Oamenii de stiinta de la Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA) au stabilit ca doza saptamanala permisa pentru aluminiu sa fie de 1 mg pe kilogram din greutatea fiecarei persoane.

Aluminiul afecteaza in foarte multe moduri organismul uman, unele dintre urmarile sale nefiind inca nici astazi bine cunoscute. Acest metal usor - aluminiul - poate provoca boli cerebrale precum: boala Parkinson, boala Alzheimer, cat si hiperactivitate si tulburari in procesul de invatare (sindromul ADHD). Studii mai recente arata ca aluminiul poate ationa ca un hormon sexual feminin, putand afecta functia sexuala. Se crede ca acesta poate accelera si procesul de formare a osteoporozei. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

23 Iulie 2012

Vizualizari: 9520

Voteaza:

Aluminiul pe care-l mancam fara sa stim 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE