Consideratii religioase aspura bolilor

Consideratii religioase aspura bolilor Mareste imaginea.

Consideratii religioase asupra bolilor

Ce sunt bolile?

Bolile sunt o forma de plata in lumea aceasta a pacatelor: "ele vin pe capul oamenilor - si uneori chiar pe cap - de pe urma pacatelor, ca plata, ca ispasire si ca hotar al pacatelor" (Parintele Arsenie Boca).

Ce este pacatul?

"Pacatul este o conspiratie a mintii omului cu diavolul impotriva Legii lui Dumnezeu." (Parintele Arsenie Boca). "Cu aceasta definitie de lucru, intelegem dintr-o data ca numai Iisus a fost fara de pacat, adica singur El a refuzat orice idee diabolica din mintea, viata si faptele Sale." (Parintele Arsenie Boca)

Care este consecinta pacatelor?

Ne-o spune limpede tot Parintele Arsenie Boca: "este plata pacatelor, cam ca atunci cand dai cu oistea in gard", "urmeaza matematic plata pacatelor"; "oare de unde incepe slabanogirea (paralizia)? De la socoteala trufasa a mintii. I se pare ei ca e mai bine sa nu se conduca dupa Dumnezeu, ci dupa capul ei, dupa pacat. Si asa da omul drept in plata pacatului, ca si cum ar da cu oistea-n gard."

Profilaxia bolilor

Exista un mod de a preveni bolile, nedescris in tratatele de medicina ale zilelor noastre. In vremurile cand medicina nu era despartita de teologie, profilaxia bolilor era tratata in principal din acest punct de vedere, teologic. Expunerea care ajunge la intelegerea oricarui om o face tot Parintele Arsenie Boca:

"Daca oamenii si-ar potrivi putarile dupa poruncile lui Dumnezeu, si nu dupa momeala pacatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacostele necazurilor, dar asa, drept in ele isi sparg capul. Si apoi umbla plangand... Lasa-te, frate, condus de un sfat dumnezeiesc, ca de nu... capul care n-asculta... odata se sparge si n-are cine ti-l lega."

Este foarte clar ca profilaxia bolilor apartine, inainte de a fi nevoie de doctor si stiinta lui, purtatorului Cuvantului lui Dumnezeu aici pe pamant, preotul adevarat, apartinator unei biserici cu traditie apostolica.

Dar oamenii de azi trec de obicei peste suportul direct al lui Dumnezeu, prin preotul duhovnic, ascultarea de duhovnic, spovedanie, impartasanie si participarea la Sfanta Liturghie si nu merg din timp nici la doctor pentru a face prevenirea bolilor.

Si la fel cum oamenii cauta preotul cand dau de necazuri (greutati ale vietii), la fel si la doctor merg cand nu mai pot de durere, cand boala a cam avansat si atunci se asteapta la minuni de la medic.

Si amanarea prezentarii la medic o justifica uneori prin teama ca medicul le-ar putea cere sa ia medicamente, sa intrerupa o activitate daunatoare sanatatii, sa respecte orarul de somn, sa respecte orarul de masa, sa faca miscare, sa tina regim etc., alteori judeca medicul sau sistemul sanitar pentru neputintele, calitatile, saracia morala sau spirituala ale acestora. Si asa, ca si la preoti, omul vine destul de rar pentru profilaxie, inainte de a fi manifesta vreo boala in corpul fizic.

La medic, ca si la preot, unii oameni ajung atunci cand au o boala sau necaz, iar unii dintre ei, atinsi de necazuri (greutati ale vietii sau boli), in loc ca macar atunci sa se caute (la preot sau medic), se supara pe preot si Dumnezeu sau pe medic si sistemul sanitar. Si cu cat mai mult amana ajutorul direct al lui Dumnezeu prin glasul preotului duhovnic si al Bisericii sau al medicului, dau de necazuri mai mari si boli mai adanci.

Vedeti dumneavoastra, prin boli, mai sus, ma refer la acceptiunea medicala a termenului si prin necazuri ma refer la greutatile vietii (pierderea cuiva drag, accidente, probleme sufletesti, familiale etc). In realitate, termenul de boala, le cuprinde pe amandoua, iar acceptiunea teologica este cea larga a bolii, care o cuprinde si pe cea fizica de care se ocupa medicul.

Interventia cereasca in vindecarea de boli

Cand este vorba de viata omului si mantuire, care este "cea mai mare minune" (Parintele Arsenie Boca), asumarea pacatului este prima conditie pentru dobandirea gratiei divine. De altfel, tot Parintele Arsenie Boca spune (sta scris si acum la Biserica Draganescu, locul de exil al Parintelui): "voi cei care veniti aici pentru necazurile voastre, primul lucru pe care sa-l faceti este sa spuneti "asa-mi trebuie", caci astfel poate se va indura Dumnezeu de voi si va auzi rugaciunea si va da, pe deasupra, viata vesnica". Doar asa poate incepe lucrarea de vindecare sufleteasca si morala a omului. Chiar si cei mai nemilosi judecatori, in fata recunoasterii vinei, reduc din pedepse si asa sunt facute legile din tribunal, unde legea (omul) judeca pe om. Pasul al doilea este gasirea unui duhovnic, care sa indrume omul care doreste vindecarea, spre casa dupa care tanjeste orice fiinta umana, Casa Domnului. Fara indrumator spiritual imputernicit si inarmat cu Duhul Sfant, omul nu poate face nimic singur. Pasul al treilea si cel mai greu este ascultarea de preot. Ascultarea de preot bate rugaciunile si postul si insotita de rabdare, aduce mantuirea si viata vesnica. Scopul este mantuirea, mecanismul de actiune este uciderea microbului (pacatul), actorul (pacientul) este omul, regizorul este preotul si Producatorul este insusi Dumnezeu.

Cand este vorba de boala, Producatorul este Acelasi, Dumnezeu de care ne temem, Il cautam si iubim, actorul (pacientul) este un om regizorul este un medic care vine la medic uneori in faza avansata a bolii, cea in care pot aparea sanctiuni, uneori dramatice (infarct miocardic, accident vascular cerebral, gangrena, cancer etc.) si care nu are tot timpul coborat asupra sa harul Duhului Sfant.

Vindecarea minunata, completa, a sufletului si trupului, o are o singura Persoana permanent si nu ca dar, ci ca Parte a Treimii Sfinte, impreuna cu toate puterile Tatalui Ceresc, pentru a ne fi noua model si sursa neincetata de mantuire, ipostaza intrupata in om a Dumnezeu Insusi, Domnul Dumnezeul nostru Iisus. In locul Sau a lasat darul Duhului Sfant preotilor descendenti, prin traditie apostolica si cu totii poarta acest dar. Darul acesta pe care l-a lasat preotilor este un dar minunat si se refera la partea cea mai importanta a omului, sufletul sau, iertarea pacatelor fiind conditia mantuirii. Darul vindecarii trupului nu l-a dat tuturor preotilor, aparand din cand la unii dintre sfinti.

Purtarea darului Duhului Sfant de catre preoti ii face pe acestia inzestrati cu darul iertarii pacatelor, care conduce catre mantuire. Minune mare (Parintele Arsenie Boca), caci acest dar este mai mare decat cel al vindecarii minunate (invierea lui Lazar, revenirea vederii orbilor, vindecarea epilepsiei etc.), deoarece acest dar priveste sufletul, pe cand cel al vindecarii minunate priveste doar trupul. Mai spune Parintele Arsenie Boca: "o iertare a sufletului, o curatire a lui, uneori e o adevarata inviere din morti, si-i mai de pret aceasta decat a tamadui un picior". Apoi: "fara darul minunilor intre oameni ne putem mantui, dar fara darul preotilor, al iertarii pacatelor, nimeni nu se mantuieste."

Circumstantele in care se produce actul medical: medicul este un om, la fel ca pacientul, de la care pacientul asteapta o vindecare minunata. Adica un tratament scurt (daca se poate pacientul sa plece din cabinetul de consultatie cu problema rezolvata), cu costuri cat mai mici (medicamente din trusa doctorului daca s-ar putea), fara plati in lumea asta (regim, pilule luate la ore fixe, plimbari de 5 km zilnic, fara renuntare la alcool, tutun, nopti nedormite etc. = canon), incat gangrena, paralizia, infarctul, cancerul etc. sa treaca si pacientul sa revina la "viata normala" - fara socoteala din partea nimanui.

Se cere destul de mult medicului, fara realizarea faptului ca acesta nu are darul vindecarii minunate. Pacientul nu stie ca boala vine asupra sa ca urmare a unor greseli personale sau ale predecesorilor sai (pana in al patru-lea neam, al saptelea dupa altii) fata de Legea data de Dumnezeu si medicul este destul de des la fel de ignorant ca pacientul in aceasta privinta. Medicina actuala a reusit totusi performante remarcabile in rezolvarea unor boli care alta data erau implacabile (nu se mai moare asa des de apendicita, pneumonie, ulcer perforat etc.). Performantele actuale au fost permise medicinii ca rasplata pentru iubirea de oameni si munca neobosita depusa de multi medici care si-au facut din slujirea omului sensul si implinirea vietii lor. Importanta se da tamaduirii piciorului si nu vindecarii sufletului si de aceea se merge la doctor fara a se cere ajutorul Lui Dumnezeu prin intermediul preotului.

Concluzii

Medicul zilelor noastre, cu toata stiinta lui avansata, desfasoara o munca in folosul omului, de alinare a suferintei aproapelui, activitate care priveste de obicei suferinta (boala) fizica sau mentala a pacientului. Bolile, fiind o "forma de plata a pacatelor", nu pot fi vindecate complet de medic, medicul neavand darul iertarii pacatelor. Prin conlucrarea dintre preot si medic si cu participarea pacientului, vindecari minunate, complete, trup si suflet, se pot obtine si in zilele noastre, pentru cine merita si cauta aceasta. Si voi exemplifica aceasta cu cazurile din activitatea personala, la rubrica care nu exista inca pe site, "motivele pentru care iubesc homeopatia si acupunctura" si cu alte ocazii, la toate celelalte butoane pe care le am pe hartia din fata mea cu capitolele noi pe care le voi posta pe site. In toate cazurile de vindecare minunata (in opinia mea de doctor), m-am simtit coplesit si mic fata de miracolul care se intampla cu pacientul, recunoscator fata de toti invatatorii pe care Dumnezeu mi i-a adus in cale si inarmat si revigorat cu energii noi pentru a continua munca aceasta.

Cu stima,
Cacovean Adrian

Despre autor

Cacovean Adrian Cacovean Adrian

Colaborator
1 articole postate
Publica din 16 Aprilie 2010

23 Iulie 2012

Vizualizari: 13758

Voteaza:

Consideratii religioase aspura bolilor 0 / 5 din 0 voturi. 8 review utilizatori.

Comentarii (8)

  • evanghelia teodora damian Postat la 2012-02-06 12:25

    Ce ne spune Domnul Iisus despre cauza imbolnavirii?! “Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (Ioan 9, 3)

  • Catalina Alexandra RadianPostat la 2011-03-19 01:06

    Simboluri salvatoare Crucea: simbolul mântuirii. Cartea: simbolul mărturisirii. Lumânarea: simbolul hristic, lumina vieţii. Icoana: simbolul întrupării divinului în istorie. Muntele: simbolul credinţei. Mâna: simbolul vindecării. Piciorul: simbolul slujirii, al ascultării. Tripticul crucea + ancora + inima simbolizează: credinţă, nădejde, dragoste (I Corinteni 13:13). Apa: simbolul purificării. Pâinea şi vinul: simboluri euharistice. Ca exprimare spirituală, rememorăm simbolul pâinii (=trup hristic) la fiecare masă. Arborii: Iisus, fericirea cerească; Învierea corpului (pe morminte); omul botezat faţă de cel nebotezat (copacul verde şi copacul uscat). Florile: simbolul harurilor Sf. Duh. Nuca: perfecţiunea omenească. Metania: simbolul învierii omului din moartea păcatului. Toaca: chemare şi mediere pământ–cer. Clopotul: vocea exterioară a bisericii. Amin: începutul şi sfârşitul. Fireşte, înţelegem prin simbol un fapt lucrător, nu un idol. Icoana, nu este idol, ci este simbolul întrupării şi elucidează taina întrupării. Simbolul este o scară: nu idolatrizezi scara, ci urci pe ea prin taine şi înţelesuri, şi menţii mintea în tărie, trăieşti în duh, eşti în vestibulul miracolului.

  • Ramona Mihaela TodericiPostat la 2011-02-07 04:37

    Doamna Radian, aveti dreptate, bolile sunt consecinta pacatelor noastre.Intotdeauna am crezut, am simtit lucrul acesta.Vreau si eu sa marturisesc ceva.Dupa ce m-am casatorit, am crezut ca viata mea va fi altfel, ca va fi plina de fericire cu sotul si copilul meu.Nu a fost asa.copilul are acum aproape 5 ani si inca mai stau acasa cu el, raceste foarte des la gradinita, motiv pentru care nu pot lucra.De aici se leaga multe neplaceri ale mele, frustrari, lupte interioare, suparari...multe multe, nu am timp sa le spun pe toate.Vreau foarte mult ca baiatul meu sa nu mai raceasca atat de des, sa am o viata profesionala.In toamna anului trecut s-a produs o neintelegere intre mine si mama soacra, la inceput produsa de catre sot, acum nu am probleme cu sotul, dar pe mama soacra inca mai sunt suparata, simt si din partea ei o retinere.Am incercat sa remediez situatia, dar nu cred ca am sa reusesc ca ceea ce crede ea in legatura cu mine e fals.Nu meritam vorbele ei.Supararea pe care o simt ma distruge, pur si simplu, cu atat mai mult cu cat m-am apropiat mult de ea.Am hotarat sa ma distantez de ea dar tot sufar foarte mult.Nu accept vorba ca soacrele sunt soacre.Legat de aceasta suparare, fac referire la comentariile dumneavoastra.Imediat dupa acea neintelegere neplacuta cu ea si cu sotul, m-am imbolnavit de pneumonie, tusea nu mi-a trecut cu toate tratamentele medicamentoase si cu plante, am in continuare bronsita.Mama soacra sufera de aceeasi boala.Toate afectiunile pe care le are ea, le am si eu, fix in aceleasi locuri, chiar dinainte de a ne fi cunoscut, de parca ne-ar fi sortit sa facem parte din aceeasi familie.La ochi, dintre care cel mai afectat e ochiul drept, la ovare, la rinichi, iata acum si bronsita o avem impreuna. Va rog sa ma ajutati sa merg mai departe, am intrat intr-o depresie, in care nimic nu imi mai trebuie, nu mai vreau.Asta nu sunt eu si nu pot sa imi revin.Doamne ajuta!

  • Catalina Alexandra RadianPostat la 2010-09-09 23:02

    Cauzele Spirituale ale Bolilor (partea IV) CANCERUL: este boala întristării, reprimarea sentimentului negativ, deprimarea şi nemulţumirea faţă de sine, de soartă şi ataşament faţă de viitor. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul. Regenerarea iubirii faţă de alţi oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli. Femeile care ţin mari supărări în profunzime se îmbolnăvesc de cancer. De fapt toate emoţiile înăbuşite produc cancerul. Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce provoacă şi explozia celulelor din corpul tău. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic. Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, cancerul este o boală a sufletului şi de aceea trebuie vindecat întâi sufletul. CANCERUL MAMAR: se datorează supărărilor pe tema iubirii şi o permanentă nemulţumire în legătură cu banii, cu situaţia materială. CANCERUL LA PROSTATĂ: apare datorită lipsei dorinţei de a trăi, care loveşte în prima chakră. Cancerul stopează dorinţa de a-ţi ucide propriul suflet. CEFALEE, MIGRENELE: supărarea puternică pe un semen al tău duce la un blocaj energetic.Remediul se realizează prin schimbarea gândului de ură în pace şi adoptarea unei gândiri pozitive. Restabilind legea iubirii prin iertare îţi recapeţi sănătatea. CEAFA ÎNŢEPENITĂ: refuzul de a se schimba, teama de noutate. CELULITA: înseamnă mânie depozitată. CHELIA: exprimă teamă, tensiune şi încercarea de a controla totul. Neîncrederea în procesul vieţii. COLESTEROLUL CRESCUT: corespunde înăspririi naturii sentimentale, rigidităţii persoanelor care îşi crează o carapace de protecţie. Acel individ are o mare teamă de a accepta bucuria. El ar trebui ca în permanenţă să lase emoţia şi energia iubirii să curgă prin fiinţa lui. COLOANA VERTEBRALĂ: este axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor noastre şi a temerilor noastre, a refuzului de a evolua, de a iubi, a tuturor suferinţelor şi temerilor pe care acestea le generează. Durerea în coloana vertebrală este de regulă supărarea pe omul apropiat, pe sine şi pe soartă. Dacă amploarea supărărilor este mare poate să apară o deformare a coloanei, o fractură sau să se formeze o cocoaşe. În această situaţie trebuie să fie îndepărtate supărările, nemulţumirile de sine, de situaţie şi de soartă. Blocajele în partea de jos a coloanei indică teama de viitor şi lipsa de susţinere financiară. Durerile sau blocajele în partea de mijloc a coloanei indică un sentiment de culpabilitate şi dificultăţi de detaşare faţă de trecut. Durerile sau blocajele în partea de sus a coloanei indică neînţelegerea de către anturaj, o lipsă de susţinere afectivă, impresia permanentă că are nişte responsabilităţi greu de suportat. O sciatică, de exemplu, indică teama de viitor şi de problemele băneşti, nesusţinerea din partea anturajului. Fracturile de coloană apar nu numai că te superi rău, dar şi pentru că te superi pe cineva. Oamenii supărăcioşi nu ştiu să accepte umilirea dorinţelor şi, de aceea, au coloana încovoiată. . COMA: fuga de cineva sau de ceva. CONGESTIA CEREBRALĂ: se datorează respingerii vieţii şi afişarea unei încăpăţânări. Ura se naşte în cap şi se blochează prin traumatism cranio-cerebral. CONJUCTIVITA: mânie neexprimată, frustare. CONSTIPAŢIA: ataşament, posesivitate, refuz de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile. Nu vrea să facă loc la ceva nou. Trebuie să lase trecutul şi să meargă mai departe. ....urmeaza ..... Va doresc multa sanatate, iubire si iertare.......

  • Catalina Alexandra RadianPostat la 2010-09-09 23:00

    Cauzele Spirituale ale Bolilor (partea III) BAZINUL: reprezintă aspecte creatoare şi procreatoare ale individului. O problemă a bazinului subliniază că chakra rădăcină nu funcţionează corect. În general, disfuncţia se datorează schemelor negative privind sexualitatea. BILA: plăcerea pentru măncăruri fierbinţi, iuţi, acre, uscate şi sărate deranjează funcţia bilei. De asemenea mânia, supărarea, frica, activitatea sexuală excesivă sunt factori de dereglare a bilei. BOALA PARKINSON: reprezintă teama şi dorinţa intensă de a controla tot şi pe toţi. BOLILE DE PIELE: apar datorită acumulării toxinelor în sânge. Dar mai sunt generate şi de tulburările hormonale. Problema pielei subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Psoriazisul şi alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ce viaţa îi oferă individului. Psoriazisul poate fi şi cauza unui orgoliu nestăvilit, o trufie exacerbată. Conflictul psihic cu spaţiul poate predispune la boli de piele. BRONŞITA: se declanşează într-un mediu familial foarte tensionat. BOLILE NERVOASE: se referă la sistemul nervos central, cel care conduce, coordonează toată viaţa omului. El reprezintă comandamentul suprem al sistemului nervos şi al întregului organism. Starea pe care medicii o numesc depresie este o lipsă a dorinţei de a trăi. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorinţei de a avea copii sau se naşte un copil nedorit (fată în loc de băiat sau invers, ş.a.). De fapt cele mai multe greşeli ale părinţilor în timpul sarcinii faţă de viitorul copil crează acestuia un program de autodistrugere. De aceea deprimarea odată instalată nu mai poate fi uşor vindecată. Când te simţi continuu nefericit şi nemulţumit, când nimic din jur nu-ţi mai place te îndrepţi spre depresie. Depresia este o agresiune împotriva ta însuţi. Conflictul cu spaţiul în care trăieşti predispune la dizarmonii nervoase. Grijile permanente sunt păcate împotriva propriei tale naturi. Ele au urmări asupra sistemului nervos sau asupra acelor boli care ţin de somatizări nervoase. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, bolile de vedere, de auz, de percepţie. Dacă te autoculpabilizezi, predispoziţia de a achiziţiona o boală psihică este foarte mare. Stresul, tensiunea, îngrijorarea provocă insomnie, dureri de cap, alergii, boli cronice, ulcere, tensiune arterială, infecţii etc. Bolile pe fond nervos provin din ciudă, mânie şi alimentarea cu gânduri negative. Stările de stres din copilărie şi adolescenţă care n-au fost depăşite pot influenţa negativ caracterul, sănătatea şi soarta urmaşilor. Dacă un om păstrează pică celui decedat, acest lucru se va reflecta negativ asupra sa şi poate duce la diferite boli, tulburări psihice, schimbarea caracterului. Neliniştea este ucigătoare. Valul de nelinişte din sufletul nostru este oglinda angoasei, a anxietăţii, fricii etc. Nevroza anxioasă se caracterizează printr-o stare de nelinişte, adesea extremă, cu frică de moarte şi cu sufocări, cu palpitaţii, transpiraţii, ameţeli, tremurături şi cu senzaţia de oprire a inimii. ....urmeeaza ..... Va doresc multa sanatate, iubire si iertare.......

  • Catalina Alexandra RadianPostat la 2010-09-09 22:54

    Cauzele Spirituale ale Bolilor(partea I) 1. DE CE NE ÎNBOLNĂVIM? Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al corpului tău. Supraconştiinţa ta, îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se opune legii iubirii. De aceea este necesar să captezi mesajul şi să mulţumeşti supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi accidentele tale nu vor face decât să se intensifice. Cănd starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei. Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui. Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire . Ne cufundăm în uman şi începem să depindem de acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu cât depindem mai mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea. Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un drum greşit. Practic te vindeci trupeşte dacă te-ai vindecat sufleteşte. Noi oamenii suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit, asemeni Sfinei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi orice dezechilibru al uneia din cele trei structuri ne aduce suferinţă. Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta din vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta. Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea. Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala. Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizcă. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea acestuia, adică boala. Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe. Gândurile sumbre, pline de neîncredre, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp sănătos. Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creem singuri prin gândurile noastre distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut. A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic. Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale stării mentale în care vă complaceţi. Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, anii de-a rândul, o înbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător. Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală. În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască. Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa. Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective. Când rana este tratată cu iubire ea se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de cât de mult a-ţi capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă. Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a leagat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine. Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi putem uşor să observăm că: jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere, pentru ca apoi în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea. Va doresc multa sanatate, iubire si iertare.......

  • Cacovean AdrianPostat la 2010-04-21 04:54

    Reflexoterapeutii nu sunt neaparat medic. Acupunctura face parte din medicina traditionala chineza si este practicata de medici cu pregatire speciala (facultatea de medicina traditionala chineza dureaza 7 ani si se face dupa un liceu de 5 ani cu pregatire tot in acest sens). Dumnezeu a pus omului multe modalitati de tratament si practic pentru fiecare om si boala se gaseste un leac. Majoritatea homeopatilor pe care ii cunosc sunt credinciosi si atribuie Lui Dumnezeu toate succesele din practica lor homeopata. Cu privire la Par. Arsenie Boca, am postat un link pe site-ul personal care conduce spre una dintre lucrarile sale, Cararea Imparatiei. Aveti dreptate cu privire la practicile orientale si la potentialul de indrumare pe cai ale pierzaniei facute de multi guru, practicanti de diverse forme de meditatie, yogha etc. Dar si in randul personalului medical alopat exista destula frauda si abatere de la juramantul hipocratic si mai nou tendinta de monopolizare si incalcare a a actului medical si farmaceutic din dorinta de prea mare putere si lacomia grupurilor de interese.

  • Adriana Luiza ConstantinPostat la 2010-04-20 15:30

    Nu am citit foarte multe despre parintele Arsenie Boca dar am intalnit intr un articol despre parintele ideea ca ar fi vorba de pacate pana la al noualea neam, mai apoi nu stiu nici cat de accepata este homeopatia si acupuncura intrucat am intalnit intr un indrumar de spovedanie de la muntele Athos faptul de a nu fi acceptate, iar undeva pe la radio trinitas faptul ca ar fi acceptat practicantul acestor terapii complementare daca ar fi non pagani ori crestini care se spovedesc samd. O experienta personala cu un domn practicant al reflexoterapiei care invatase de la un medic indian din America, si foarte bun sexolog, ar fi ca duhovnicul meu mi a raspuns prin sms ca e ok sa lucreze cu mama dar intr o dimineata cand am uitat radioul deschis la rugaciunile de dimineata si a intrat d r a inceput sa tiuie radioul si d r mi a cerut sa l inchid, dupa care a gresit si diagnosticul. Cu toate acestea nu am renuntat decat mai tarziu...

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE