Iubiţi fraţi şi surori împreună rugători,

Prăznuim, astăzi, aflarea Sfintei Cruci de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. După cum ştim, Sfânta Cruce i se arătase, anterior, împăratului Constantin, ca semn al biruinţei împotriva rivalului său Maxenţiu, implicit a păgânismului, minune ce a dus la convertirea acestuia la creştinism, la încetarea persecuţiilor împotriva creştinilor şi la începutul afirmării creştinismului ca religie publică, liberă în a se manifesta. In timp, evlavioasa mamă a acestui mare împărat, a căutat stăruitor, la Ierusalim, să afle Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos.

In cele din urmă Crucea a fost descoperită sub movila Golgotei, fiind înălţată ca stindard al luptei celei bune pentru mântuire, ca un steag al izbăvirii în mijlocul suferinţei şi durerii întregului Adam.

De aproape două mii de ani, de când a fost înălţată în priveliştea tuturor, Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul stă în centrul nevăzut al lumii noastre, în mijlocul acestei văi a plângerii în care zăceam, odinioară, sub robia celui rău. Prin Crucea Sa, Mântuitorul ne-a eliberat din robia amară a celui viclean, pironind şi ştergând zapisul păcatelor (Coloseni 2,14). Prin Cruce, Hristos a omorât vrăjmăşia omului cel vechi, unind neamurile cu poporul cel ales şi zidind, astfel, „un singur om nou”, împăcat cu Dumnezeu (Efeseni 2,16).

Crucea a devenit semn lucrător de mântuire si lege a firii înnoite de Hristos, lege duhovnicească. „Toate cele văzute se cer după cruce”, spune un mare părinte al Bisericii, Sfântul Maxim Mărturisitorul, arătând, prin aceasta, că omul trebuie să pună crucea, să-şi omoare alipirea sa pătimaşă faţă de cele ale acestei lumi, pentru a se înălţa la cele nevăzute şi mântuitoare. „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6,14), spune Sfântul Apostol Pavel.

Atât de mare si vădită este lucrarea Sfintei Cruci, încât un gânditor contemporan, un mare psiholog (Jordan B. Peterson), a recunoscut că aceasta este „centrul simbolic” al lumii în care trăim şi că numai prin jertfa poate omul, cu adevărat, să aibă progres mulţumitor, să-şi transforme în bine viaţa, aducând, astfel, la zi, ceea ce Sfântul Maxim spunea acum multe veacuri.

Aşadar, Sfânta Cruce este acest semn pus la răscrucea istoriei noastre, prin care s-a născut în Hristos - Noul Adam, un om nou, dar şi o rânduială nouă. Omul nou este creştinul, iar rânduiala nouă este cultura creştină, adică modul în care creştinul se raportează la lume, la viaţă, la moarte, modul în care creştinul dă sens universului în care trăieşte.

De la împăratul Constantin cel Mare până în vremurile moderne, Europa a devenit creştină. Putem spune, de fapt, că Europa s-a născut la umbra Crucii lui Iisus, înălţată odinioară solemn la Ierusalim de către Patriarhul Macarie. Toată civilizaţia europeană, tot ce a fost mai frumos şi'mai înălţător, mai nobil şi mai uman a fost produsul creştinării diferitelor neamuri, care, înainte de a fi creştinate, zăceau în noaptea barbariei.

Cu toate zguduirile, schismele şi conflictele din Europa, continentul şi-a păstrat identitatea creştină, iar semnul crucii era semnul distinctiv, care conferea identitate în faţa neamurilor din alte părţi ale lumii. Care readucea aminte că europeanul este un om nou, cu o rânduială nouă. Care dădea sens şi scop existenţei noastre pe acest pământ.

Cinstirea Sfintei Cruci, de altfel, evocă întocmai această imagine de popor care este ocrotit în măsura în care rămâne poporul lui Hristos: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

Cât timp popoarele Europei au rămas moştenirea lui Hristos, au fost păzite de Crucea Lui. In vremurile din urmă însă, într-un ritm din ce în ce mai accelerat, observăm că Europa, mai ales în Occident, se leapădă de Cruce, atât spiritual, cât şi la modul concret. Semnul vizibil al Crucii a devenit un semn de care mulţi europeni se ruşinează, pe care mulţi îl scot din locurile publice, din şcoli, până şi din biserici, sub pretextul de a nu jigni sau ofensa membrii altor culturi şi religii. Semnul Crucii este şters de pe unele produse din comerţ care folosesc imagini cu biserici sau alte clădiri istorice creştine.

Aşadar, trăim vremuri în care Europa se dezice tot mai mult de Crucea lui Iisus. Respinge identitatea creştină, respinge morala creştină, respinge învăţătura Bisericii. Europa întoarce spatele lui Hristos şi nu mai vrea să fie „moştenirea Lui”, neamurile europene nu mai vor să fie „popoarele Lui”. Nu doar că întoarce spatele, însă se şi războieşte cu Crucea lui Hristos, ducând o luptă înverşunată pentru a înlătura urmele sale.

Aceasta înseamnă însă sfârşitul Europei aşa cum o ştim. înseamnă sfârşitul acelei culturi a Crucii în care am trăit atâtea veacuri. Dacă Europa s-a născut cu adevărat la umbra Crucii lui Iisus, categoric îşi va afla sfârşitul când se va lepăda de Hristos şi Crucea Sa. Şi vedem cu ochii noştri că se transformă, pe zi ce trece, într-o lume de nerecunoscut. Şi din punctul de vedere al culturii, şi demografic, Europa devine altă lume decât cea de acum câteva decenii. Căsătorii între persoane de acelaşi sex, ştergerea diferenţei între bărbat şi femeie, operată inclusiv la nivelul copiilor, năvală şi amestec de neamuri străine, confuzie, haos, conflict între bogaţi şi săraci, între Nord şi Sud, Vest şi Est: aceasta este Europa de astăzi. La Capul Nordului, acolo unde se agaţă harta lumii în cui, în slujirea euharistică de la această prăznuire, am înălţat Sfânta Cruce spunând răspicat: Europa stă sau cade în măsura în care atârnă de Crucea lui Hristos!

Mai rău decât atât este faptul că înlăturarea Sfintei Cruci înseamnă şi lipsirea oamenilor de acel sens al vieţii, de acel scop, de acea direcţie pe care aceasta o dădea oamenilor. Din nou, oamenii sunt aruncaţi înapoi în întuneric, orbecăind dureros şi inutil într-o lume care şi-a pierdut semnificaţia, într-o lume a absurdului care nu poate naşte decât cinism, nihilism, ură faţă de viaţă şi faţă de aproapele.

Vedem cum forţe anticreştine caută să facă şi în ţara noastră, România, aceleaşi lucruri ca în Europa. Vor să ne facă să nu mai fim un popor cinstitor al Sfintei Cruci, să elimine religia din şcoli, din locurile publice, din minţile şi inimile oamenilor. Vor să ne înveţe că ne facem de ruşine în Europa dacă votăm pentru căsătoria firească, că suntem „înapoiaţi” dacă rămânem popor creştin. Dacă e ruşinos să afirmi morala de bază creştină în Europa, atunci nu noi, românii, avem o mare problemă, ci ceea ce a devenit
Europa în zilele noastre!

Ce putem face în faţa acestei devălmăşii? Să rămânem un popor al Crucii lui Iisus, un popor care cinsteşte Sfânta Cruce şi se bucură, astfel, de binecuvântarea şi ocrotirea lui Hristos. Să ne păstrăm cultura Crucii, omniprezentă în simbolistica, gestica noastră de zi cu zi şi, de asemenea, să mărturisim, cu încredere, cu demnitate, cuvântul Crucii, care pentru unii e sminteală, iar pentru alţii nebunie, dar, „pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 1, 18-24)

Preaiubiţii mei fii şi fiice sufleteşti,

M-a întrebat cineva cum putem păstra neîncetat bucuria învierii. I-am răspuns că numai prin Cruce! Această bucurie a învierii a venit după durerile şi suferinţele Golgotei. Putem păstra, putem zăvorî în inima noastră bucuria în Hristos Cel Răstignit şi înviat, dacă nu părăsim drumul dureros al Golgotei, al răstignirii. Trebuie să rămânem cu Hristos pe Calea Crucii şi pe Golgota ca să putem învia împreună cu El! Mântuitorul Iisus Hristos nu S-a abătut nicio clipă de pe calea Crucii. A suferit toate durerile şi toate umilinţele urcând Golgota, apoi S-a urcat pe Cruce. La rândul, nostru ne purtăm asemenea Domnului Crucea, apoi ne urcăm pe ea. De pe această cruce noi nu ne mai putem coborî, chiar dacă suntem ispitiţi, chiar dacă suntem umiliţi, chiar dacă suntem denigraţi, chiar dacă suntem loviţi şi chinuiţi, suferind asemenea Celui Răstignit. Dacă rămânem până la sfârşit pe drumul dureros al Golgotei, urcându-ne pe cruce şi rămânând pe cruce, vom învia împreună cu Hristos, dobândind bucuria învierii, bucuria biruinţei.

Vorbind de Cruce şi înviere cu mare bucurie, emoţie şi dor, vă împărtăşesc binecuvântarea bunicii mele printr-o rugăciune populară închinată Sfintei Cruci, pe care am învăţat-o de la buna mea sau tăna mea Parascheva. Bunicii, la noi în zona mea natală a Văilor Tibleşului din judeţul Bistriţa-Năsăud, i se spune Tăna (de la Bătrâna). Aşadar, Buna mea,Tâna mea Parascheva, ca multe alte Bătrâne (Tâne) ale vechiului sat, nu ştia carte, însă îl căuta pe Domnul cu propriile sale cuvinte, fiind înaintată în cultură cea adevărată a Duhului, în credincioşie şi smerenie.

Rugăciunea Sfintei Cruci, în versuri, mi-a marcat copilăria, umplând-o cu mireasma de neuitată evlaviei din satul românesc de odinioară. Nu ar fi greşit dacă, asemenea străbunilor noştri, ne-am purta Crucea cu mai multă simplitate a inimii şi mai multă cătare la faţa Domnului.

Sfântă Cruce armă tare,
Feri-mă de supărare;
Sfântă Cruce armă dulce,
Fii cu mine încotro m-oi duce;
Sfântă Cruce a lui Hristos,
Să-mifii mie de folos.
Cruce-n casă, cruce-n masă,
Cruce în toţi patru cornuri de casă.
Dumnezeu îi cu noi la masă,
Maica Sfântă-i la fereastră,
îngerii împrejur de casă,
Maica Sfântă îi cu poala întinsă
Şi pe noi toţi ne cuprinsă.
Cruce în patul nost,
Dumnezeu îi la capul nost,
Dumnezeu ne-o apărat,
De vrăjmaşul necurat,
De şarpele înveninat,
De iadul întunecat.
Cruce Sfântă, adormi-mă,
Maică Sfântă, acoperi-mă,
înger bun, trezeste-mă,
Doamne, măntuieste-mă.
Amin

PS Macarie Dragoi

Fragment din cartea "Cele mai frumoase predici. Inaltarea Domnului", Editura Lumea Credintei

Cumpara cartea "Cele mai frumoase predici. Inaltarea Domnului"

• Crucea lui Hristos, balanta talharilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Sa purtam crucea lui Hristos
  Publicat in : Religie
• Tot omul cauta crucea lui Hristos !
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci
  Publicat in : Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: