In carul de foc

In carul de foc Mareste imaginea.

Potrivit textului din 4 Regi 2, 11, Sfantul Prooroc Ilie a fost inaltat la cer intr-un car de foc. Episodul este bine-cunoscut. Totusi un car, chiar si de foc, trebuie condus de cineva.

Cine a fost vizitiul: Sf. Ilie insusi sau altcineva?

Urcarea la cer a Sf. Ilie nu este un simplu voiaj aerian, ci arata in chip duhovnicesc inaltarea catre Dumnezeu a sufletului curatit ca intr-un foc de patimi, Sf. Ilie devenind astfel un model teologic. Inaltarea spre cer este insa accesibila omului doar prin Hristos, pe Care, apropo de variantele explorate inainte, Sf. Maleahi Il numeste profetic "Soarele Dreptatii" (3, 20)."

Carul de foc (rekhev es) este tras de cai de foc (susei es), ceea ce subliniaza in mod evident apartenenta lor cereasca. Sfantul Prooroc Ilie isi incepe de altfel cariera profetica pogorand foc din cer (2 Regi 1, 9-15) si, respectiv, o incheie inaltandu-se intr-un car de foc.

Angrenajul mai apare in Scriptura doar intr-un singur loc, in 4 Regi 6, 17, intr-un pasaj din viata Sf. Prooroc Elisei, confirmand inca o data, in alta ordine de idei, ca vietile celor doi profeti, Ilie si Elisei, trebuie citite in paralel. Acolo se relateaza ca in timpul unui asediu sirian, Elisei isi linisteste ucenicul (probabil Ghehazi) spunandu-i ca cei care sunt de partea lor sunt mai multi decat cei care sunt de partea inamicilor. Atunci, rugandu-se Elisei, ochii ucenicului se deschid si acesta vede multime mare de care si cai de foc imprejurul lui Elisei.

Episodul indica mai bine si caracterul militar al carului de foc, sugerand in egala masura ca profetul Ilie a fost inaltat la cer, adica a fost primit in randurile ostirii ceresti, formata din care de foc trase de cai de foc.

Cine e vizitiul?

Revenind insa la problema pusa la inceput, ne intrebam daca Sfantul Ilie insusi a condus carul in care s-a inaltat. Cea mai simpla explicatie ar fi ca exact asa au stat lucrurile, ceea ce se reflecta si in unele icoane ortodoxe unde Sf. Ilie este reprezentat conducand el insusi caii. Totusi, cercetand cu mai multa atentie textul biblic din 4 Regi 2, 11, observam ca pe cand Ilie vorbea cu Elisei, carul de foc ii desparte. El nu apare brusc, ci, aflandu-se in miscare, se interpune intre cei doi. Gramatical, verbul tradus de Biblia sinodala prin "despartindu-i" este de fapt la plural, ca si cum caii trageau singuri carul si ei sunt cei care l-au separat pe maestru de ucenic. Cu toate acestea, explicatia este putin probabila, pentru ca textul sugereaza fara discutie miscarea carului. Cineva trebuie sa fi condus caii, dar cine?

Un raspuns ne este oferit indirect de 4 Regi 6. Caii si carele de foc fac parte din ostirea cereasca ce Il insoteste pe Iahve. Ostirea cereasca reflecta initial institutia monarhica, fiind o replica cereasca a curtii regale de pe pamant. Ulterior insa ostirea cereasca a fost astralizata, adica identificata cu corpurile ceresti, soarele, luna, stelele si constelatiile, care erau intelese ca niste fiinte vii (H. Niehr, "Host of Heaven", in: Karel van der Toorn, Bob Becking, Pieter W. van der Horst sed.t, Dictionary of Deities and Demons in the Bible, Brill, Leiden/ Boston/ Köln, 21999, pp. 428-429). Spre exemplu, Deuteronomul 4, 19 enumera "soarele si luna si stelele, toata ostirea cerului".

Un pasaj din Psalmul 18 insa ar arata ca soarele insusi era probabil personificat, dar ulterior Iahve a preluat atributele solare (Mark S. Smith, The Early History of God. Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, William B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan, 22002, pp. 148-159). In Septuaginta textul suna in felul urmator, fiind vorba de Dumnezeu (El - cf. v. 1): "In soare si-a pus locasul sau; si el este ca un mire ce iese din camara sa. Bucura-se-va ca un urias, care alearga drumul lui. De la marginea cerului iesirea lui, si oprirea lui pana la marginea cerului; si nu este cine sa se ascunda de caldura lui" (v. 5-7). Interesant ca in versiunea ebraica, nu Dumnezeu Isi pune "in" soare locasul, ci pune locasul, cortul, "pentru" Soare. Pare mai plauzibil sa consideram varianta ebraica mai veche, pentru ca deja in Septuaginta El-Dumnezeu are atribute solare: iese ca un mire (rasare), alearga drumul lui (parcurge bolta cereasca) de la o margine la alta, iar de caldura lui nimeni nu scapa. Initial, fara discutie, aceste cuvinte se refereau la Soare, ca o entitate cereasca.

Carul soarelui?


Ostirea cereasca devine, mai ales in secolele 8-7 i.Hr., sub influenta asiriana, obiect al cultului idolatru. Dupa 4 Regi 21, 5 (repetat si in 2 Paralipomena 33, 3, 5) regele Manase din Iuda a ridicat chiar altare in cele doua curti ale templului lui Iahve, dedicate "ostirii cerului". Ulterior, in cadrul faimoasei reforme religioase din 622 i.Hr., regele Iosia din Iuda dispune distrugerea lor prin ardere (4 Regi 23, 4-5).

Mai mult, in 4 Regi 23, 11 se spune ca Iosia a ars caii si carele dedicate zeului Soare, puse de regii iudei la intrarea in templul lui Iahve din Ierusalim, chiar langa camera eunucului Netan-Melec. Aspectele idolatre ale regalitatii davidice sunt deseori criticate de proorocii Vechiului Testament, insa de data aceasta este mentionat chiar un ansamblu cultic, probabil din lemn daca a fost ars, dedicat zeului solar. In perioada respectiva, cand influenta asiriana era foarte pregnant resimtita, trebuie sa fi fost vorba chiar de Samas, zeul asirian al legii si dreptatii.

In perioada exilica (sec. 6 i.Hr.) rolul ostirii ceresti s-a estompat, accentuandu-se aspectul monoteist. Astrele sunt reduse ca in Facere 1 la statutul de "luminatori", lipsiti de orice putere. Atunci, pasajul din Psalmul 18 nu a mai fost aplicat imnului dedicat Soarelui, ca membru in ostirea cereasca, ci a fost aplicat lui El-Dumnezeu.

Lunga paranteza ne ajuta sa luam in consideratie probabilitatea ca vizitiul sa fi fost chiar Soarele. Lui i se potriveste cel mai bine carul de foc tras de caii de foc, cu care parcurge drumul pe bolta cereasca. Faptul ca nu apare mentionat in 4 Regi 2 nu trebuie sa ne mire, din moment ce, asa cum am aratat, rolul ostirii ceresti se diminueaza datorita accentuarii monoteismului in perioada tarzie monarhica si in exil.

Totusi, din 4 Regi 6 observam ca nu exista ca in pasajul inaltarii Sf. Ilie la cer doar un singur car de foc, ci mai multe. Vizitiii pot fi astfel si alte fiinte ceresti care fac parte din ostirea cereasca. In Iov 38, 6, prin paralelismul membrelor, stelele sunt identificate cu fiintele divine (lit. "fiii lui Dumnezeu", benei Elohim). Or, aspectul antropomorf este specific trimisilor ceresti, adica ingerilor. Intr-adevar, in programul iconografic ortodox, inaltarea Sf. Ilie la cer este reprezentata in doua variante: fie Sf. Ilie conduce el insusi carul, ca in prima posibilitate discutata, fie carul este condus de un inger (sau chiar de mai multi).

Marele vizitiu?


Trebuie insa sa luam in discutie si o alta posibilitate, mult mai interesanta. Daca in cazul Sf. Ilie carul apare singularizat in comparatie cu multimea descrisa in viata profetului Elisei, aceasta trebuie sa sugereze ca era vorba de un car special. Cine ar fi putut sa tina haturile daca nu Conducatorul ultim al ostirii ceresti, Iahve? De altfel, asa cum am vazut, Iahve prezinta aspecte solare, specifice de altfel ideologiei regale din Antichitate.

Mai mult insa, istoria cronista atesta identificarea chivotului sfant tinut in Sfanta Sfintelor cu un "car" (merkava) al heruvimilor de aur. Ce poate sa sugereze mai bine focul din care este facut de fapt carul, daca nu aurul? De asemenea, multe texte Il numesc pe Iahve al ostirilor (Domnul Savaot) "Cel ce sade pe heruvimi" (1 Regi 4, 4; 2 Regi 6, 2; 4 Regi 19, 15) si "Cel ce calareste (sau ii conduce in car) pe heruvimi" (2 Regi 22, 11; Ps 18, 11). Heruvimii sunt fiinte ceresti hibride, cu corp de taur sau leu, cu aripi de vultur, dar cap de om, semnificand ratiunea. Daca Iahve este conducatorul carului de foc, ei trebuie sa fie atunci "caii de foc" potriviti unui asemenea atelaj.

Pentru noi ca ortodocsi insa, aceasta varianta ar deschide directii exegetice foarte importante. Daca Cel care conduce carul de foc nu e nici Sfantul Ilie, nici soarele, nici un alt inger, ci Iahve in persoana, iar pe de alta parte, orice teofanie biblica vechi-testamentara este de fapt o hristofanie, atunci Vizitiul este chiar Hristos.

Urcarea la cer a Sf. Ilie nu este un simplu voiaj aerian, ci arata in chip duhovnicesc inaltarea catre Dumnezeu a sufletului curatit ca intr-un foc de patimi, Sf. Ilie devenind astfel un model teologic. Inaltarea spre cer este insa accesibila omului doar prin Hristos, pe Care, apropo de variantele explorate inainte, Sf. Maleahi Il numeste profetic "Soarele Dreptatii" (3, 20).

lect. dr. Alexandru MIHAILA
Sursa:ziarullumina.ro

.
Pe aceeaşi temă

18 Iulie 2013

Vizualizari: 2162

Voteaza:

In carul de foc 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE