Cultul crestinilor dupa evanghelie

Cultul crestinilor dupa evanghelie Mareste imaginea.


Evanghelisti
 

ORIGINEA CRESTINILOR DUPA EVANGHELIE

 

Cultul evanghelist apare in Elvetia, in sec. XIX, purtand numele de Chrétiens.

Neavand un intemeietor, sustin ca „initiatorul "miscarii din care fac parte este Hristos, a carui invatatura, cuprinsa in Sfanta Scriptura, constituie «doctrina» cultului Crestin dupa Evanghelie". Au un amestec din doctrina zwingliniana, calvina, baptista.

 

Punctele doctrinare importante din Marturisirea de credinta a Cultului Crestinilor dupa Evanghelie:

Botezul este unul, dar are trei fete: a) Botezul apei, care nu mantuieste; este un simplu ritual; b) Botezul Sfantului Duh, care poate fi primit deodata sau dupa cel al apei; c) Botezul „in moartea Domnului” - starea cea mai inalta de sfintenie.

Cina (masa) Domnului - act comemorativ la care Hristos este de fata. Se face cu paine (simbol al unitatii Bisericii) si vin.

Mileniul, sau domnia de o mie de ani dupa Crestinii dupa Evanghelie, va fi precedat de „intoarcerea in marire" sau a doua venire a Domnului. Cultul Crestinilor dupa Evanghelie invata ca cele doua veniri ale Domnului cuprind fiecare cate doua etape: „una tainica si una publica".

In cea tainica Hristos va veni sa rapeasca Biserica si nu va atinge pamantul; numai Biserica il va vedea; publica, la 7 ani de la rapire.

Eshatologia

 a) Exista patru judecati: a celor credinciosi facuta din cer, cu mult inainte de judecata cea mare a pacatosilor; a celor in viata la venirea a doua a Domnului, cand va incepe mileniul; a pacatosilor, la sfarsitul mileniului; a ingerilor rai.

b) Exista trei ceruri: cerul intai (atmosfera cu norii si zarea albastra); cerul al doilea - al stelelor din jurul pamantului;cerul al treilea - sau raiul lui Dumnezeu in care salasluiesc ingerii si sufletele dreptilor si care este locul de odihna si asteptare. La judecata din urma, cerurile I si al Il-lea vor arde si tot pamantul va fi mistuit prin foc. Numai cerul al III-lea va ramane si care va fi pentru „crestini adevarati, cei dupa Evanghelie".

 

Educatia crestineasca a copiilor este o obligatie fata de Dumnezeu. Aceasta lucrare este bazata pe textele clasice de indemnuri la invatatura, din Scriptura (Deut. IV, 9; VI, 5-7; Efes. V,1-4; si din art. 1 lit. „i" din Statutul Cultului). Aceasta educatie se face in adunare.

Intrarea in comunitate se face dupa catehizare, dupa ce o persoana, indiferent de sex, a ascultat Evanghelia si a crezut-o.

Sarbatori religioase si zilele de ceremonii:

 a) Duminica, ziua intai a saptamanii, cand are loc Cina Domnului. Adunarea propriu-zisa, cea de Duminica dimineata, incepe in jurul orei 9,00 cu o rugaciune a unui om mai varstnic (numit si presbiter) -rugaciune rostita „dupa cum ii da duhul", apoi diverse lecturi biblice unde se vorbeste ca Iisus a participat la Frangerea painii (Luca XXII, 15-20), ori de practica primara a frangerii painii (Fapte II, 46): „Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima". Urmeaza cuvant de pregatire pentru „Cina".

Cina Domnului se incheie cu o rugaciune, apoi se trece la ora de evanghelizare, cu lecturi biblice comentate. Adunarea de Duminica dimineata se incheie cu o ora de rugaciune si de cantare asa-zis duhovniceasca, centrul atentiei cazand asupra tineretului si pentru intoarcerea rudelor apropiate, cunoscuti, prieteni, „la dreapta credinta".

b)Sarbatori principale (mai mult de influenta tudorista):Botezul Domnului (6 ianuarie); Bunavestire (25 martie); Pastele(Ziua I-a si a II-a); Inaltarea Domnului (la 40 de zile dupa Pasti); Rusaliile (Coborarea Duhului Sfant, intemeierea Bisericii); Sf. Ap. Petru si Pavel (29 iunie); Sf. ProorocIlie (20 iulie);Schimbarea la Fata (6 august); Mihai si Gaxniil (8 noiembrie);

Nasterea Domnului (25 si 26 decembrie).

 

ORGANIZARE

Adunarea locala (comunitatea) se compune din membrii aceleiasi localitati (oras, comuna) sau din membrii mai multor localitati invecinate. Adunarea locala are cel putin 20 de membri majori, se poate intruni dimpreuna cu alte adunari locale, spre a avea impreuna numarul minim de membri si pentru a putea capata personalitate juridica.

 

Grupurile de adepti sub numarul de 20 de membri se pot aduna si functiona doar pe baza unei autorizatii, eliberata de Uniune, cu avizul autoritatilor locale.

O data pe an, delegatiile Adunarilor locale se aduna la o Conferinta religioasa. Fiecare comunitate (adunare locala) este condusa de doi-cinci frati batrani (prezbiteri), adica acei credinciosi „intorsi" la Dumnezeu de mai mult timp... si sunt bine intemeiati in invataturile Evangheliei. Fratii batrani ai unei Adunari locale sunt si reprezentantii legali ai ei in fata oricarei autoritati.

Uniunea si Delegatia formeaza Comunitatile (Adunarile locale) Cultului Crestinilor dupa Evanghelie din intreaga tara.

Uniunea are ca for suprem Conferinta generala pe tara.

Desi Cultul Crestinilor dupa Evanghelie (cele doua variante: 1. de nuanta pietista originar din Elvetia, in frunte cu un prim delegat; 2. de nuanta tudorista sau „dupa Evanghelie", in frunte cu al doilea delegat) nu are dizidente, totusi, o seama de „pocaiti" isi duc existenta si la umbra acestui cult.

Dupa 1989, adeptii celor doua delegatii s-au impartit si s-au despartit.

 

Patrunderea si dezvoltarea in Romania

Primul evanghelist este misionarul englez Broadbent, apoi elvetianul Francois Bernay, care tine adunari in Bucuresti (P-ta Galati).

Sora sa, Sarah Bernay, ii evanghelizeaza pe sasii din Rasnov, Codlea, Sibiu, Cisnadie.

 „Evanghelizarea” este continuata de oameni simpli, condusi de Ioan Petrescu.

In 1912, arhitectul elvetian Buhrer se stabileste la Ploiesti, unde infiinteaza o „adunare” si prezinta autoritatilor spre aprobare un „statut”.

Grigore Fotino Constantinescu - se autointituleaza „primul predicator evanghelist roman”. Fiu de ofiter, sta 4 ani in Elvetia, se intoarce, dar, odata cu inceperea razboiului din 1914, se retrage la Iasi, unde deschide o casa de rugaciune, numindu-se „predicator evenghelist sef”. Noua grupare se raspandeste foarte repede in Moldova, Basarabia si Bucovina.

 

CRESTINII DUPA SCRIPTURA

 

In timpul primului razboi mondial, apare gruparea „Crestinii dupa Scriptura”, condusa de preotul ortodox apostat Tudor Popescu, care, mai apoi, va fuziona cu „Crestinii dupa Evanghelie” (1937).

La biserica Sf. Stefan - „Cuibul cu barza” (Bucuresti) au activat: pr. Tudor Popescu si cantaretul Dimitrie Cornilescu. Pentru a scapa de incorporare, Cornilescu intra in monahism si se stabileste nu la o manastire, ci la mosia printesei Calimachi Raluca de la Stancesti - Botosani, unde traduce Biblia in varianta care-i poarta numele (si care va deveni in scurta vreme cartea de capatai a tuturor sectelor). Apoi, se intoarce la Bucuresti, unde, impreuna cu pr. Tudor Popescu, aplica metode neoprotestante in biserica: renunta la cult, tin sedinte duminicale serale, practica rugaciunea libera si talcuirea proprie a Scripturii. Cornilescu se retrage si pleaca din tara, iar Tudor Popescu e caterisit si cumpara, impreuna cu R. Calimachi, un imobil in Cotroceni, pe care-l vor dedica noului cult.

Fuziunea intre Crestinii dupa Evanghelie si Crestinii dupa Scriptura este mentionata in Legea cultelor, ele numindu-se Ramura 1 si Ramura 2. Diferente: cei din Ram.1 au botezul exclusiv pt. adulti si accepta instrumentele in cult; ceilalti nu.

17 Iulie 2012

Vizualizari: 34111

Voteaza:

Cultul crestinilor dupa evanghelie 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Adrian DanciuPostat la 2013-03-09 21:02

    Draga redactie, Trebuie sa constat cu o oarecare tristete scrierea usor batjocoritoare si cu aer de superioritate cu care ati tratat celelalte culte,ca sa nu vorbesc despre importantele omisiuni din marturisirile de credinta ale acestora.Nu este de mirare ca in fata acestei ignorante(mai mult sau mai putin voita),marea masa a credinciosilor ortodocsi judeca cu dusmanie credinciosii acestor culte.Suntem chemati la a trai in pace cu toata lumea si"... in lucrurile in care suntem de aceeasi parere, sa umblam la fel..." Cunoasterea celui cu care vietuiesc si pe care ma straduiesc sa nu-l vad mai prejos decat pe mine, ar trebui sa fie o cale spre un dialog atat de necesar, macar intre noi cei care-L marturisim pe Iisus ca Domn! Cumnoastere si iar cunoastere... Doamne da-ne intelepciune in smerenie! Domnul sa va binecuvanteze!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.