Wicca este numele oficial al unei religii neo-pagane, religie supranumita si "religia vrajitoarelor". Vrajitoria, magia si ocultismul sunt astazi parca mai prezente decat oricand, acestea aparand in toate locurile posibile, in satele uitate de lume si in marile productii cinematografice; toate aceste manifestari oculte se incadreaza in ceea ce numim astazi "neo-paganism".

In cadrul secolelor XV-XVII, in Europa si in America, sub acuzatia de vrajitorie, au fost torturate si omorate peste 150.000 de persoane. Desi se crede ca nu a existat niciodata un cult al vrajitoarelor, se stie ca de-a lungul timpului au avut loc numeroase intalniri nationale si internationale ale celor care practicau vrajitoria.

In cadrul secolului al XIX-lea, cand crestinismul apusean a scazut in intensitate, mai multe reforme politice si sociale avand loc, ideile interzise ale ganditorilor necrestini din trecut au inceput sa circule fara nici o restrictie; simultan, ezoterismul si ocultismul au renascut cu toata puterea, in fel de fel de credinte si practici.

Intr-un sincretism spiritual din ce in ce mai greu de descifrat, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, undeva in Anglia, a luat nastere gruparea "Sabatul Padurea Noua", care isi propunea sa revigoreze stravechile practici vrajitoresti din zona. "Sabatul Padurea Noua" a adunat la un loc pe toti cei pasionati de religiile pagane si de ritualurile vrajitoresti medievale din Anglia, adica pe magicieni, vrajitori, ocultisti, antroposofi, teosofi si francmasoni. Sintetizand toate ideile si practicile vechi vrajitoresti, gruparea isi alcatuieste o structura si o invatatura proprie, sub numele de Wicca.

Popularizarea gruparii oculte Wicca este pusa in legatura cu Gerald Gardner (1884-1964), un englez ajuns la pensie care, in anul 1954, a inceput a vorbi cu multa pasiune despre "vrajitorie", toti cei care practicau vrajitoria la acea data fiind de mult cunoscuti sub numele colectiv "wicca" (vrajitorime), nume derivat din cuvantul englezesc "witch" (vrajitoare).

Wicca, religia vrajitoarelor

In anul 1930, miscarea Wicca o alege drept "mare preoteasa" pe Dorothy Clutterbuck, fiica unui capitan din armata britanica, nascuta in India. Mai apoi, in toamna anului 1939, in urma unui ritual stravechi, ea il initieaza in secretele ezoterice pe Gerald Gardner , dandu-i numele vrajitoresc "Scire"; acesta se va dovedi a fi cel mai fervent promotor al miscarii Wicca.

De profesie antropolog, arheolog si scriitor, Gerald Gardner a savarsit nenumarate calatorii in locuri precum India, Malaezia, Palestina, Cipru si Turcia, adunand la un loc toate informatii si practicile vrajitoresti intalnite; doua dintre rudele sale, intre care si un bunic, s-au ocupat cu vrajitoria. Daca, initial, el privea vrajitoria mai mult dintr-o curiozitate stiintifica, mai apoi insa, el a inceput sa creada din ce in ce mai mult in puterea ei.

In anul 1938, englezul se intoarce definitiv in Anglia, unde adera la o societate secreta numita "Fratia Rosacruciana Crotona". Dezamagit de valorile acestui grup, in toamna anului 1939, el va intalni cativa membri ai miscarii Wicca, despre care nu auzise pana atunci. Afland ca gruparea Wicca doreste sa renasca stravechiul cult religios al vrajitoarelor britanice medievale, Gardner se arata deosebit de incantat, drept urmare, el acceptand initierea. In urmatorii ani, el va activa in grupare cu multa pasiune, obtinand numeroase ranguri.

In anul 1946, vrajitorul Gerald Gardner se muta in sudul regiunii Hertfordshire, unde isi infiinteaza propria organizatie, numita "Sabatul Padurii Bricket". In acest loc, sub indrumarea lui Gardner, se vor forma numerosi ocultisti si vrajitori care, la randul lor, vor infiinta alte grupari Wicca, in Anglia si in alte colturi ale lumii. In anul 1954, Gerald Gardner publica prima carte autentica despre vrajitorie din lume, sub numele "Vrajitoria, astazi".

Pana in anul 1964, cand acesta moare, Gardner se dovedeste a fi un promotor neobosit al magiei si al vrajitoriei, el scriind multe carti, organizand nenumarate adunari ale vrajitorilor si amenajand chiar un muzeu "al magiei si al vrajitoriei". Pentru publicitatea prea mare facuta magiei, precum si pentru descoperirea multor secrete vrajitoresti publicului larg, multi dintre adeptii sai il vor parasi. Chiar si asa, mai toti ocultistii si vrajitorii din Marea Britanie il recunosc pe acesta drepta "tatal Wicca".

Adeptii gruparilor Wicca se inchina unei zeite intreite si unui zeu razbunator, prin aceasta ei inscriindu-se in randul panteistilor. Membrii acesteia folosesc magia intr-un mod ritual, respectand un cod de legi si o serie de opt adunari (sarbatori) anuale. "Roata anului" imparte anul in opt parti egal, in cadrul fiecarei adunari facandu-se profetii, primindu-se noi ucenici si avand loc comemorari specifice perioadei. In timp insa, formandu-se mai multe grupuri de vrajitori, acestea au inceput sa difere intre ele, creandu-se astfel mai multe traditii ale aceleiasi religii neo-pagane.

In prezent, in lume exista peste cincizeci de forme diferite ale acestei miscari oculte. In majoritatea adunarilor Wicca, membrii pot avea doar trei grade: ucenic, initiat si maestru; cand un initiat ajunge maestru, el poate parasi grupul, spre a-si intemeia propriul grup. Astfel, datorita promovarii vrajitoriei tot mai intense in mass-media (stiri, carti, desene, filme), precum si a modului ei aparte de organizare, miscarea vrajitoreasca Wicca s-a raspandit extrem de mult in ultimii ani. Wicca este recunosca deja ca religie, in Marea Britanie si in America. Se crede ca in toata lumea exista astazi aproape un milion de membri Wicca. Mai multe vrajitoare din tara noastra s-au adunat si ele intr-o asociatie, numita "Asociatia Wicca Romania".

Cele treisprezece principii declarate Wicca sunt urmatoarele: un membru wicca va intra in armonie cu ritmul natural al fortelor vietii, marcate de fazele lunii, si va celebra cele patru anotimpuri si cele patru sarbatori; membrii wicca cred ca ratiunea, ca dar facut oamenilor, le da totodata acestora o responsabilitate unica in ceea ce priveste mediul inconjurator, ei incercand astfel sa traiasca in armonie cu natura; un membru wicca considera impropriu termenul "supranatural", in afara naturii neexistand nimic; puterea creatoare a Universului se manifesta prin polaritatea masculin-feminin, niciuna nefiind vazuta superioara celeilalte; un membru wicca recunoaste existenta lumilor spirituale si interactiunea acestor lumi cu lumea materiala, insa nici o dimensiune nu va fi neglijata in raport cu cealalta; nu este recunoscuta nici o autoritate ierarhica, toti oamenii fiind "scanteie divina", avand datoria de a se respecta reciproc; se considera ca magia, intelepciunea si credinta sunt trei expresii ale unei aceleiasi cai, cale pe care o numim "paganism"; a te mandri cu titlul de "pagan", "vrajitoare" sau "mag", ca si cu orice alt titlu, nu face din tine ceea ce pretinzi a fi, caci nici ereditatea, nici colectia de titluri si grade de initiere nu inlocuiesc calitatea individului; membrii cred in viata si evolutie, largirea constiintei ducand la intelegerea Universului si la constientizarea rolului personal pe care omul il arein lume; singura animozitate impotriva crestinismului si a oricarei religii sau filosofii de viata este determinata de pretentia acestora de a fi "singura cale", cautand astfel sa renege libertatea altor practici si credinte; membrii wicca lasa trecutului istoria neagra a magiei si se preocupa in special de pezent si de viitor; membrii wicca nu recunosc existenta unui principiu absolut al raului, reprezentat prin entitati ca Satan sau Diavol; membrii cred ca trebuie sa caute in sanul naturii ceea ce poate contribui la sanatatea oamenilor si la bunastarea acestora.

Cuvantului lui Dumnezeu privind vrajitoria este insa foarte clar: "Sa nu se gaseasca la tine dintre aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicator, sau ghicitor, sau vrajitor, sau fermecator, nici descantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici dintre cei ce graiesc cu mortii" (Deuteronom 18, 10-11); "Sa nu vrajiti, nici sa ghiciti" (Levitic 19, 26); "Nu veti urma pe ventriloci si dupa descantatori nu va veti duce, sa nu va intinati prin ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru" (Levitic 19, 31); "Pacat este vrajitoria" (I Regi 15, 23). Dumnezeu porunceste acest lucru deoarece, mai devreme sau mai tarziu, vrajile si farmecele il distrug pe om. Vrajitoriile ii duc, atat pe cei care le folosesc, cat si pe cei care le cauta, la cinstirea si la inchinarea la idoli si la demoni.

Cuvant despre vrajitorie. Sfantul Ioan Gura de Aur.

Ce faci, crestinule neghiob, ori cine esti tu, care recurgi la vrajitori si la farmazoni, ca sa fii vindecat? Si crezi, in sfarsit, ca diavolul are sa vindece boala ta? Daca acesta este ucigator de oameni de la inceput si a omorat tot neamul oamenilor, cum are sa fie acum doctorul tau? Dumnezeu ii spune ucigator de oameni, iar tu alergi la el ca la un doctor? Si pe cine vei avea sa spuna un cuvant ca sa te apere? Nu vezi cum, intr-o singura clipa, a omorat doua mii de porci in mare, si cum are sa te vindece pe tine? Si daca demonii n-au avut mila de porci, cum or sa aiba mila de tine? Caci daca pe porci nu i-au crutat, cu atat mai mult nu s-ar impiedica de tine.

Diavolul nu vindeca cu adevarat, de n-ar mai fi! Iar eu chiar de ar fi sa spun, umfland lucrurile, ca, si daca tamaduiesc cu adevarat, este mai bine sa mori, decat sa alergi la dusmanii lui Dumnezeu si sa fii tamaduit in acest chip. Caci, ce folos sa fii vindecat la trup, daca sufletul este pierdut? Ce castig are cineva sa dobandeasca mangaieri aici, urmand sa fie aruncat in focul nepieritor dincolo?

Chiar daca un demon va vindeca, mai mult a vatamat decat a fost de folos; caci a fost de folos trupului, care, totusi, putin mai tarziu mort, urmeaza sa putrezeasca, insa a vatamat sufletul nemuritor. Deoarece diavolul este un pescar foarte viclean, pierde o mica momeala ca sa prinda un peste mare, adica se multumeste sa va dea putina sanatate, numai sa va lipseasca de rai; sa va lungeasca putin viata, ca sa va pedepseasca vesnic.

Nu vezi ca slabanogul era de treizeci si opt de ani in pat si, privit cu ura, isi rabda cu vitejie boala, asteptand ajutorul lui Dumnezeu, fara sa ceara sa-l farmece, sau sa-i dea talismane? Si nu a alergat astfel la prezicatori, nu a mers la descantatori; nu si-a legat amulete, ci a asteptat ajutorul de la Dumnezeu. Si tu, crestine, fiindca ai zacut bolnav putine zile, de aceea esti atat de nerabdator si alergi la vrajitori si vrajitoare?

Nu vezi ca Lazar a zacut inaintea portii bogatului, tot timpul vietii lui, atat de greu ranit, incat, din cauza unei atat de mari neputinte, nu putea sa alunge nici cainii, care-i lingeau ranile, si cu toate acestea a preferat sa moara intr-o asemenea suferinta, decat sa ceara amulete si farmece? Dar nu a cerut descantator, nu si-a legat amulete, nu a chemat la el vrajitori. Ce scuza vom avea noi, cei care suferim si rabdam, ori din cauza febrei, ori din cauza ranilor, daca alergam la vrajitori si fermecatori sau ii chemam si la casele noastre?!

Teodor Danalache