In anul 1918, pe 17 februarie, un grup format din 20 de soldati bulgari a patruns in Catedrala, in jurul orei doua noapte, si a furat Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Era perioada cand ne aflam sub ocupatie germana. Tinand seama ca bulgarii, in acea vreme, erau aliati ai nemtilor, exista suspiciunea ca jefuitorii actionasera cu aprobarea unui general neamt.
Plecand de la faptul ca Sfantul Dimitrie Basarabov s-a nascut in Bulgaria, in satul Basarabi, bulgarii pretindeau ca au drepturi legitime asupra moastelor. Amintim ca moastele Cuviosului Dimitrie au ajuns in tara noastra in anul 1774, nu printr-un furt, ci pentru a nu fi profanate de turcii care ocupasera teritoriul bulgar.
Mitropolitul Conon cere interventia nemtilor
"Excelenta Voastra,
Avem marea durere sufleteasca de a va aduce la cunostiinta ca astanoapte, 17/4 (n.r. februarie) ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrala a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicandu-se cu forta Sicriul cu Moastele Sfantului Cuvios Dumitru, dimpreuna cu toate odoarele ce se aflau intr-insul. Faptul s-a intamplat cu o trupa de ostasi bine inarmati, prezentandu-se aproape la orele 2 noaptea si operand pana la orele 3-4, mai intai au inlaturat pe sergentul de serviciu din curte, tinandu-l la o parte si, servindu-se de instrumente puternice, au fortat ambele usi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au navalit spre altar, au ridicat cu forta pretiosul Sicriu cu Sfintele Moaste, cu tot ce se afla acolo; dupa care au plecat din Biserica cu toate cele jefuite, si s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau indosit si anume pregatit si plasat jos in dosul Mitropoliei, pe o strada laterala si intunecoasa; si astfel automobilul a disparut, incotro nu se stie.
Prin aceasta nemaipomenita si nocturna jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de catre un numar de pana la 20 de soldati (banuiti bulgari) inarmati, care, dupa un plan anume pregatit, pradand Biserica, au lovit atat in interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cat si in credinta si interesele Poporului Roman, carele nu poate fi vinovat cu nimic.
Deci, Excelenta Voastra, cu mare durere sufleteasca aducandu-le acestea la Inalta-Va cunostinta, si in credinta ca Biserica si Religiunea Ortodoxa sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga, etc. si cunoscand inaltele sentimente ale Majestatii Sale Imparatul Germaniei, Noi va rugam staruitor ca sa binevoiti a ordona sa se ia cele mai urgente masuri si sa se opreasca pe drum calatoria Sfintelor Moaste, oriunde vor fi, urmarindu-se toti ostasii vinovati, binevoind a dispune reinnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaste si tot avutul lor, ca sa stea nestramutate in Catedrala Sfintei Mitropolii a Tarii, Sfantul Dumitru fiind insusi Patronul Capitalei Bucuresti.
Al Excelentei Voastre, cu tot dinadinsul rugator pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Va de la Dumnezeu sanatatea si pacea asteptata de catre toata lumea indurerata.
Conon, Mitropolit Primat.“
La doua zile dupa furtul sfintelor moaste, generalul Zach, comandant al judetului Vlasca XI, il informa pe prefectul acestui judet:
"Domnul Prefect Moldoveanu,
Moastele Sfantului Dumitru intr-un sicriu maret de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserica din Bucuresti, pentru a fi transportate cu un automobil in Bulgaria. Ajungand la Calugareni, au schimbat aici automobilul cu o mica caruta cu cal, pentru a sterge urmele lor.
Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, ca a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis intr-un automobil cu soldati armati pe calea Bucurestiului, spre a opri hotii.
In dreptul satului Daia, el a gasit caruta cautata, insotita de soldati bulgari foarte armati. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiteri bulgari, aratandu-le revolverul. Bulgarii s-au supus situatiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu si depus la cartierul generalului Zach, unde a fost pazit de un ofiter si soldati armati pana la 19 Februarie, in care zi sicriul a fost dus cu automobilul, insotit de o puternica garda de soldati germani inarmati, la Bucuresti.
Dupa parerea mea, evenimentul merita sa fie insemnat mai tarziu in istoria religioasa a Romaniei. Va rog a lua nota de meritele dlui. Rhefeld.
Primiti, Domnule, salutarile mele sincere Zach General al Bavariei si Comandant al judetului Vlasca XI”.
Intoarcerea Sfintelor Moaste
In timpul in care moastele Cuviosului au lipsit din Catedrala, mii de pelerini au fost prezenti pe Dealul Mitropoliei. Vestea ca Sfintele Moaste vor reveni in Catedrala, avea sa vina in dupa-amiaza zilei de marti, 19 februarie, cand Divizia Administrativa a Capitalei l-a instiintat pe Mitropolitul Conon ca: "Sicriul cu Moastele Sfantului Dimitrie, intors din drumul spre Giurgiu, soseste astazi la orele 6 p.m.; anume sub garda militara, si va fi predat in aceeasi zi autoritatilor bisericesti si civile romanesti din Capitala". Pentru intampinarea relicvelor a fost delegata o comisie speciala, impreuna cu garda civica de onoare, care i-a asteptat pe militari in dreptul Cimitirului Bellu. S-a constatat ca obiectele de cult sunt neatinse "inlauntru", apoi au fost duse in locul de unde fusesera furate.
Din scrisoarea de multumire adresata Maresalului Mackensen, de catre Mitropolitul Conon, citam: "Noi privim dureros fapta ostasilor dovediti acum a fi de peste Dunare, observam ca Dumnezeu, orbindu-le ochii si mintea, spre a nu vedea lucrurile adevarate si drumurile ratacirii lor, nu le-a ajutat ca sa-si savarseasca complect sacrilegiul incercat, ci s-au incurcat, putand fi prinsi la Giurgiu (...), uitand ca la scoalele acesteia (Mitropoliei) toate generatiile bulgaresti de la 1860 incoace s-au adapat, capatandu-si cultura necesara si pregatindu-se pentru conducerea eventuala a tarii lor; iar acuma, in loc de recunostinta, ostasii lor au incercat de a rasplati cu rau vechilor si prietenosilor lor binefacatori".
Cunoastem ca generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Ceea ce nu stim e faptul ca acest general al luat cu el mana dreapta a Sfantului Cuvios Dimitrie, pe care a dus-o la Lavra Pecerska, unde se afla si in prezent.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.