Cele sapte pacate de moarte sunt numite "capitale" pentru ca acestea sunt inceputul tuturor celorlalte pacate. Ele isi au radacina in inima noastra. Din pofta inimii noastre pornesc patimile, fie prin ispita de la diavol, fie prin propria alegere patimasa. "Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinauntru si il spurca pe om" (Marcu 7, 21).

Mandria

Mandria este izvorul tuturor rautatilor. Din mandrie, ingerii au cazut din cer si s-au facut draci. Din mandrie, omul refuza sa-L mai recunoasca pe Dumnezeu drept stapan al Vietii lui. Omul mandru socoteste ca nu are nevoie nici de Dumnezeu, nici de aproapele. Cel intunecat de mandrie se pretuieste pe sine intr-un mod patimas, vazandu-se vrednic de cinstea si lauda celorlalti, indiferent de lipsurile sale. Nu a existat si nu va exista vreodata un om care sa nu fie ispitit de duhul mandriei.

Sfantul Ioan Casian spune: "Patima mandriei intuneca intreg sufletul si-l prabuseste in cea mai adanca prapastie. Pacatul mandriei, cand pune stapanire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si inalta, il darama in intregime si il surpa pana in temelii. Marturie despre aceasta este ingerul acela - Lucifer - care, pentru mandrie, a cazut din cer. Caci, fiind zidit de Dumnezeu si impodobit cu toate virtutile si cu intelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapanului, ci din firea sa."

Daca tot ce suntem si tot ce avem este de la Dumnezeu, precum spune Sfantul Apostol Pavel, cum si cu ce ne mai putem mandri? "Ce ai, (omule) pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?" (I Corinteni 4, 7).

"Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har" (Iacov 4, 6). Sa dobandim, deci, o gandire smerita, prin rugaciune si post, prin slujire si iertare. Cel mandru, daca ramane mandru, nu poate iubi, nu poate sluji, nu poate ierta, nu se poate mantui.

Nu cumva crezi ca tot ce ai ti se datoreaza tie, muncii si ostenelii tale?
Nu cumva uiti sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru darurile primite?

Te-ai mandrit inaintea oamenilor?
Te-ai laudat cu frumusetea trupului, ca si cum ai avea vreun merit pentru ea?
Te-ai laudat cu averea, cu serviciul, cu hainele sau cu vreun alt lucru pe care il ai?
Te-ai laudat cu stiinta si cunostintele tale?
Te-ai laudat cu anumite fapte ale tale, pentru a fi cinstit de oameni?

Te-ai supus cu ascultarea cuvenita superiorilor? La serviciu si in orice alt loc.
Ai respectat varsta celor mai batrani decat tine?
Primesti in liniste indemnurile, sfaturile si chiar mustrarile altora?

Nu cumva ti-ai ascuns pacatele tale si ai ras de ale altora?
Nu cumva ai ras de cei mai putini inzestrati decat tine?
Nu cumva i-ai desconsiderat pe cei saraci sau pe cei mai simpli la minte?
Nu cumva ai dispretuit pe vreun om, indiferent de motiv?
Nu cumva ai fost fatarnic si ipocrit, cautand prietenia celor bogati?
Nu cumva te-ai rusinat a sta la un loc cu cei saraci?

Nu cumva tii minte raul? Aceasta vine din mandria ta.
I-ai iertat pe toti cei care te-au nedreptatit?
I-ai iertat pe toti cei care te-au suparat sau te-au vorbit de rau?

Iubirea de arginti (bani)

Iubirea de arginti, adica "setea de bani", este acea pofta care se intinde fara masura asupra tuturor bunurilor pamantesti: case, masini, lucruri scumpe etc. Cei care socotesc dobandirea acestora drept scopul vietii lor si, prin urmare, isi inchina viata, timpul, mintea si inima catre dobandirea lor sunt mai de plans decat toti oamenii. Unii ca acestia nu cred in nemurirea sufletului lor si in viata cea vesnica, fara de care nimic din lumea aceasta nu ar mai avea vreun rost.

Iubirea de bani si setea de a dobandi averi materiale impietreste inima si-l face pe om zgarcit, nedrept, nemilostiv si crud. Unul ca acesta nu vrea si nu poate sa mai inteleaga durerile si lipsurile aproapelui sau, ba chiar nici de Dumnezeu nu mai vrea sa auda, caci, fie nu mai are vreme, fie are deja de toate.

"Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara; ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.

Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat (...) Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra, sa faca ce e bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga, agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca, cu adevarat, viata vesnica" (I Timotei 6, 7-12; 17-19).

Nu cumva pui banii mai presus de Dumnezeu?
Nu cumva crezi ca in multa bogatie sta fericirea si odihna ta?
Nu cumva esti in stare sa faci pacate si compromisuri pentru bani?

Nu cumva ti-ai stricat familia, cautand sa aduni avere?
Nu cumva nu iti ajuti material copiii sau vreo ruda?
Nu cumva traiesti in lipsuri pentru ca sa aduni banii in banca?
Nu cumva nu te ingrijesti de sanatatea familiei spre a nu cheltui bani?

Esti zgarcit?
Obisnuiesti sa dai milostenie (mancare, lucruri, bani) celor mai saraci decat tine?
Ajuti dupa putere familiile sarace si pe cele cu copiii multi?
Nu cumva ti-a parut rau dupa ce ai facut milostenie sau un alt bine?
Nu cumva esti binevoitor si darnic doar cu rudele tale?

Nu cumva ai inselat pe cineva, cu scopul de a castiga bani sau anumite lucruri?
Nu cumva ai vandut ceva cu un pret prea mare?

Lacomia pantecelui

Lacomia pantecelui se manifesta mai ales sub forma unei pofte nestapanite de a manca si de a bea. Cel cuprins de lacomie face din mancare un scop al vietii, trecand cu vederea toate nevoile sufletului sau. Pe cat se ingrasa trupul, prin imbuibare, pe atat slabeste sufletul. Din lacomia pantecelui se naste desfranarea, betia, defaimarea, cearta, bolile, intunecarea mintii, lenea si nepasarea. De acest pacat se leaga obezitatea si alcoolismul, care reprezinta doua din cele mai mari probleme contemporane ale omului.

Hrana este buna, caci este darul lui Dumnezeu, cat timp ea se primeste cu masura si cu multumire, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31). La randul sau, Sfantul Ioan Casian spune: "De bucate numai atat sa ne slujim, cat sa traim, nu ca sa ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu masura si socoteala da trupului sanatate si nu ii ia sfintenia."

Iisus Hristos ne indeamna sa traim cu intelepciune: "Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua" (Matei 6, 31-33). Lacomia este tinuta in frau prin postire deasa.

Esti lacom la mancare si mananci fara masura?
Nu cumva ai mancat pe ascuns, din lacomie, ca sa nu dai si altora?
Vrei numai mancaruri cu carne, gustoase sau scumpe?
Te scarbesti si te superi cand nu ai mancarea pe care o poftesti?
Te-ai imbatat?
Ti-ai imbolnavit trupul din pricina mancarii si a bauturii?
Nu cumva ai mancat vreun animal mort?

Nu cumva crezi sau zici ca nu poti sa tii post?
Nu cumva mananci de dulce in zilele de miercuri si vineri?
Nu cumva incalci cele patru posturi de peste an, afara de caz de boala?
Nu cumva nu poti rabda foamea nici inainte de Sfanta Liturghie?

Desfranarea

Desfranarea (curvia) vine din ridicarea trupului impotriva sufletului. Desi intre acestea doua nu ar trebui sa existe lupta, trupul tinde sa se comporte intr-un mod egoist, drept pentru care Sfintii Parinti au spus ca el este "o sluga buna, dar un stapan rau". Prin implinirea fara masura a poftelor trupesti, randuiala firii este schimbata si omul ajunge inrobit. Cel desfranat se umple de egoism, isi strica familia si se arata indiferent fata de nevoile aproapelui.

Trupul omului este "templu al Duhului Sfant", iar Dumnezeu nu locuieste in locuri necurate, ci doar acolo unde este curatie. Pentru aceasta ne si indeamna Sfantul Apostol Pavel, zicand: "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 18-20).

Desfranarea (curvia) este o lacomie spirituala, sentimentala. Desfranarea poate fi scoasa din inima omului doar prin infranare, care atrage harul lui Dumnezeu. Postul, ca infranare practica, este cea mai puternica arma impotriva desfranarii, aceasta din urma fiind puternic influentata de alimentatie. Foarte mult ajuta si cugetarea smerita, insotita de nejudecarea celor desfranati, care, la randul lor, sunt inrobiti.

Te-ai masturbat de unul singur, ori impreuna cu altul?
Nu cumva te imbraci provocator, pentru a ispiti pe cineva?
Nu cumva te uiti la filme obscene sau reviste erotice?
Nu cumva ai in casa tablouri sau afise cu trupuri goale?

Te-ai culcat cu cineva, inca nefiind casatorit cu acela? (curvie)
Ai trait sau inca mai traiesti in concubinaj, adica necununat?
Dupa casatorie, ai savarsit adulter, adica ti-ai inselat sotia / sotul?
Nu cumva pacatuiesti impotriva firii cu sotul / sotia? (perversiuni sexuale)

Nu cumva ai savarsit incest, adica te-ai culcat cu vreo ruda?
Cu rudele de sange sau cu rudele spirituale (nasi, fini)?

Invidia (pizma)

Invidia se naste intr-o inima lipsita de iubire. Un om cuprins de invidie se intristeaza pentru izbanzile aproapelui sau si se bucura atunci cand acesta este cuprins de necazuri. Cel invidios nu va scapa de suferinte si lipsuri, chiar daca i se pare ca nu ii lipseste nimic. Prin invidie, omul se ridica impotriva lui Dumnezeu, care a facut bine celor pe care cel invidios il pizmuieste.

"Unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau" (Iacov 3, 16). Invidia atrage dupa sine nenumarate rautati, caci invidia nu are nimic in comun cu dragostea, din care izvorasc toate bunatatile. Invidia naste ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, tinerea de minte a raului, neiertarea, prigonirea, uciderea, precum si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui plin de invidie.

Izbanzile noastre sunt de la Dumnezeu, precum si ale aproapelui nostru. Acestea nu ni le imputineaza pe ale noastre, ca sa ne para rau pentru ele, precum nici necazurile aproapelui nu ni le slabesc pe ale noastre, ca sa ne bucuram pentru ele. Invidia este scoasa din inima omului prin rugaciune, cugetare la pacatele proprii, pocainta, smerenie si iertare.

Nu cumva este invidios pe cineva?
Nu cumva iti pare rau de realizarile cuiva?
Nu cumva te bucuri de pierderile sau necazurile cuiva?
Nu cumva dispretuiesti pe cineva pentru averea pe care o are?

Ai batjocorit sau ai ras de cineva?
Ai dat cuiva sfaturi viclene, din rea vointa?
Urasti sau esti certat cu cineva?
Vorbesti cu toti oamenii din viata ta - rude, vecini, prieteni, colegi?

Mania

Nervii si mania se nasc dintr-o mandrie ascunsa. In toata vremea, cel mandru se simte trecut cu vederea, dispretuit si nedreptatit de catre semenii sai, chiar si atunci cand acestia nu ii fac nici un rau. Cel manios tine minte raul si doreste sa se razbune pe cel care il supara, incalcand chiar "legea talionului", din vechime, care nu-i ingaduia celui nedreptatit sa-l pedepseasca pe cel vinovat mai mult decat acela a gresit. Se putea raspunde cel mult cu aceeasi rautate.

Inima care iubeste nu se poate mania, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice ca "dragostea nu se aprinde de manie" (I Corinteni 13, 5). La randul sau, Sfantul Apostol Iacov spune: "Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie (...) zabavnic la manie, caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu" (Iacov 1, 19-20).

Cel cuprins de manie sa alerge la Spovedanie, cu multa smerenie, sa posteasca si sa ceara lui Dumnezeu puterea de a ierta si de a fi bland cu cel care i-a gresit. Cand ne cuprinde mania, sa rostim cu staruinta cuvintele Mantuitorului: "Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).

Iisus a mai zis: "Oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata; iar cine ii va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau" (Matei 5:22).

Mania este infranata de cuvantul lui Dumnezeu, care doreste ca toti sa-I fim fii: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45).

Te superi cand te simti trecut cu vederea?
Te enervezi cand esti dispretuit sau nedreptatit de cineva?
Ai chinuit sau ai batut pe cineva?

Tii minte raul pe care ti l-a facut cineva?
Nu cumva ai adormit fiind inca suparat sau dusmanos?
"Soarele sa nu apuna peste mania voastra; nu dati loc diavolului" (Efeseni 4, 26-27).

La manie, ai blestemat pe cineva?
Nu cumva doresti sa te razbuni in vreun fel pe cineva?

Lenea

Lenea incalca porunca iubirii aproapelui. Cel lenes profita de cei de langa el si nu socoteste eforturile lor. Munca, desi este o pedeapsa data omului, este de mare pret inaintea lui Dumnezeu, caci prin munca omul isi asuma conditia de slujitor al lui Dumnezeu si al semenilor sai. Lenea atrage dupa sine cartirea, nemultumirea, cearta, furtul si alte asemenea caderi.

Lenea (trandavia) este suficienta pentru a-l impiedica pe om sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Pe cel lenes il cearta Dumnezeu, cand zice: "Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor" (Matei 25, 26-30).

Pana si sfintii au fost aspri cu cei lenesi, urmand cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind. Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor" (II Tesaloniceni 3, 10). Lenea se tamaduieste prin ascultare si munca.

Din lene se nasc batjocura, cearta, furtul, betia si bolile trupului.

Muncesti cu drag pentru familia ta?
Iti ajuti sotul / sotia la treburile gospodaresti?
Nu cumva ti-ai invatat copiii sa fie lenesi?

Nu cumva esti nepasator fata de locul in care traiesti?
Nu cumva te intereseaza doar casa si curtea ta?
Muncesti pentru un bine comun, atunci cand este cazul?

Ai oferit ajutor celor care ti l-au cerut?
Nu cumva ai reprosat cuiva faptul ca nu si-a aratat recunostinta?

Nu cumva pui banii sau serviciul mai presus de suflet si de familie?
Nu cumva te-ai imbolnavit sau ti-ai stricat familia din pricina muncilor?
Nu cumva muncesti si duminica?
Nu cumva, din pricina muncii, ai uitat total de Dumnezeu?

Iulian Predescu

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe