Sfanta Imparateasa Elena

Sfanta Imparateasa Elena Mareste imaginea.

Sfanta Imparateasa Elena - Nobilissima Femina

Biserica Ortodoxa a recunoscut dintotdeauna beneficiile venite asupra Crestinismului in timpul imparatiei lui Constantin cel Mare si a alcatuit un cult special de cinstire a acestuia impreuna cu cea care l-a indrumat si i-a fost mereu aproape, Sfanta imparateasa Elena, mama sa. Din pacate, sinaxarele romanesti noteaza pentru ziua de 21 mai foarte putine date despre Sfanta Elena, cea mai mare atentie acordandu-i-se fiului acesteia.



La polul opus, occidentul crestin refuza sa-i recu­noasca imparatului Constantin statutul de sfant pe motiv ca a amanat botezul pana aproape de ziua mortii si a avut o viata personala controversata, astfel incat ziua de 21 mai este dedicata in totalitate cinstirii Sfintei Elena, venerata pentru viata crestina autentica dusa din tinerete si pana in ceasul mortii. Unii teologi catolici contemporani, amintind de practica Bisericii Ortodoxe de a cinsti impreu­na pe marele imparat si pe preacredincioasa sa maica, tind sa dea dreptate cultului ortodox, cu mentiunea ca, in cazul lui Constantin, se cuvine sa amintim actiunile sale marete, insa nu neaparat sa-l consideram sfant.

Socotim de-a dreptul eronata aceasta practica occi­dentala si cu totul straina traditiei ortodoxe, care a socotit din cele mai vechi timpuri ca binefacerile primite de Biserica lui Hristos in vremea lui Constantin se datoreaza purtarii de grija a lui Dumnezeu, Care a lucrat atat prin faptele providentiale ale imparatului Constantin, cat si prin influenta benefica a mamei sale. Nu se stie de ce Vietile Sfintilor si Sinaxarele ortodoxe nu ofera un tablou complet al Sfintei Elena si se limiteaza doar la cateva fapte pentru care a ramas in istorie. Probabil, cartile noastre de cult au preluat metoda didactica a lui Eusebiu de Cezareea, biograful Sfantului Constantin, care a realizat cronicile avand in centrul atentiei persoana imparatului. Nu este exclus ca actuala structura a sinaxarului din ziua de 21 mai sa fie o reactie la practica romano catolica de a o cinsti doar pe Sfanta Elena.

Pentru a suplini lipsa de date din scrierile aghiografice romanesti referitoare la viata sfintei imparatese, vom in­cerca in randurile urmatoare sa aducem inaintea cititorilor un portret detaliat al Sfintei Elena, asa cum reiese din datele istoricilor vremii, pastrand vie traditia ortodoxa care cere ca in cazul familiei acestor doi sfinti imparati, faptele mamei sa fie analizate prin raportare directa la cele ale fiului ei.

Flavia Iulia Helena, cunoscuta sub numele de Helena Augusta sau Sfanta Elena (cea. 248 - cea. 329) s-a nascut, dupa datele furnizate de Procopie, in orasul Drepanon (azi Karamiirsel) in Bythinia (in nord-vestul Asiei Mici), caruia mai tarziu Constantin i-a schimbat numele in Helenopolis, in onoarea mamei sale.

Elena este un nume foarte vechi si raspandit, mai ales, in lumea greaca. Se pare ca a fost numele unei divinitati a luminii si se aseamana cu cuvintele grecesti helane = faclie, torta, si hele = stralucirea soarelui (a se compara cu helioterapia = tratament cu raze solare); poate avea si formele: Ileana, Leana, Lina, Alen, Alina, Lenus, Ela, Lili, Elen, Ilona si altele asemanatoare.

Majoritatea datelor istorice converg spre ipoteza ca Elena a avut un statut social umil. Sf. Ambrozie din Milano afirma ca ea era o stabularia, o servitoare intr-un han sau taverna.

O legenda ulterioara, foarte putin credibila, mentionata de Geoffrey de Monmouth, pretinde ca era fiica regelui britan Coel, care a casatorit-o cu Constantiu Chior pentru a evita escaladarea razboaielor dintre britani si Roma. Monmouth declara apoi ca ea a fost prezentata ca o regina deoarece nu avea frati care sa mosteneasca tronul Britaniei.

Tanara Elena a avut din copilarie un mod de vietuire crestinesc: "Din pruncie s-a distins prin frumusete deose­bita si inteligenta. Crestea in virtutile crestine mai mult decat ceilalti copii din vremea ei."

Pentru calitatile ei, pe cand avea in jur de 20 de ani, a fost luata in casatorie de catre tribunul Constantiu Chior, trecand peste cutuma de a-si lua sotie dintre fetele sarace. La un an dupa nunta, in 272, se naste Constantin, viitorul imparat.

Cand Constantiu Chior ajunge Augustus impreuna cu Galeriu, este silit sa o repudieze pe Elena, pentru a se casatori cu fiica vitrega a lui Maximian, Teodora, femeie cu un statut social pe masura lui.

Parasita de Constantiu, Elena nu si-a pierdut pacea sufleteasca si a continuat sa traiasca departe de lume, in tristete si singuratate. Probabil, in aceasta perioada cunoaste si indrageste credinta crestina. Principala sa preocupare a fost educatia fiului sau, caruia s-a straduit sa-i sadeasca in inima dragostea si gustul pentru virtute, pregatindu-l pentru a fi un merituos succesor al tatalui sau. Se ruga nopti intregi ca fiul sau sa nu fie corupt de slava desarta si de mandrie, stia ca "cea mai importanta calitate a unui viitor imparat este ca, inainte de a-i comanda pe altii, sa fie stapan asupra propriilor patimi." (La vie de Sainte Helene, mere du Grand Constantin, pp. 10-11.)

Constantin conduce armatele romane in Britania si, cand tatal sau moare, in 306, legiunile britanice il aclama pe tanarul comandant Augustus. indata o cheama langa el pe mama sa, Elena, careia ii da titlul de Nobilissima Femina - "Doamna Preanobila".

Dupa ce Constantin va deveni totius orbis imperator - imparat al intregului pamant -, Elena va primi cea mai inalta onoare la care putea aspira o femeie, titlul de Augusta. Constantin i-a istorisit sub juramant episcopului Eusebiu al Nicomediei ca, in preajma bataliei decisive, care avea sa-l ridice pe culmea puterii, a vazut pe cer, ziua in amiaza mare, o cruce stralucitoare avand deasupra inscriptia in hoc signo vinces, care se traduce in acest semn vei invinge. Noaptea, in vis, i s-a parut ca-l vede pe Hristos purtand in mana o cruce, si care i-a spus sa impri­me acest semn pe steagurile sale. El se trezeste, implineste porunca si porneste la lupta. Cu toate ca nu avea decat 20.000 de ostasi, impotriva celor 150.000 ai adversarului Maxentiu, victoria este de partea lui. Din acest moment, Constantin hotaraste o schimbare fundamentala in viata politica si sociala.

Prin Decretul de la Milano, in 313, da libertate deplina Bisericii crestine, interzice serbarile si ceremoniile cu manifestari imorale sau sangeroase, generalizeaza tinerea zilei de odihna duminica, ofera edificiile imperiale din Roma pentru locuinta episcopului si pentru transformarea lor in lacasuri de inchinaciune, contribuie la construirea de biserici, construieste pe malul Bosforului un oras nou, unde bisericile si monumentele crestine sa fie locurile cele mai insemnate, da legi care aparau demnitatea si trainicia casatoriei, etc. Tot Constantin intervine si ii ajuta pe episcopi sa se adune in primul Sinod Ecumenic, la Niceea, in 325.

Traditia ortodoxa a vazut dintotdeauna in aceste fapte marete amprenta influentei Sfintei Elena asupra fiului sau, pentru ca imparateasa imbratisase din tinerete invata­tura crestina. Istoricul bisericesc Eusebiu din Cezareea sustine alta varianta. Dupa el, credinta Sfintei Elena ar fi rodit in sufletul ei datorita stradaniei fiului sau, intrucat, "mai inainte ea nu fusese credincioasa." (Viata lui Constantin cel Mare, p. 144)

Cuviosia sfintei imparatese s-ar datora respectului si pretuirii cu care a cinstit-o credinciosul ei fiu, care a desco­perit credinta prin interventie divina si a transmis-o mai departe si mamei sale. Sfanta Elena se bucura de toate onorurile imparatesti, in toate provinciile era aclamata ca imparateasa augusta, avea drepturi depline asupra vistie­riei imparatesti, iar imparatul a poruncit ca pe unele monede sa fie gravat chipul celeia ce i-a dat viata. Aceasta atitudine favorabila fata de mama sa ar fi determinat-o pe aceasta, dupa parerea lui Eusebiu, sa respecte si ea Evanghelia lui Hristos.

O alta varianta reiese din cartile de cult. Astfel, sinaxarul zilei de 21 mai lasa sa se inteleaga ca aplecarea imparatului spre credinta crestina este o mostenire de la tatal sau, Constantiu Chior, care, desi a imparatit impreuna cu marii prigonitori Diocletian si Maximian, s-a aratat plin de blandete fata de crestini, intrebuintandu-i pe cei ce luptau pentru credinta in Hristos ca sfetnici si slujbasi la qurtea imparateasca. "Constantiu - spune sinaxarul -invatand buna cinstire pe Constantin, fiul sau cel iubit, l-a lasat diadoh al imparatiei sale in ostroavele Britaniei." (Mineiul lunii mai, p. 177.)

Desi inchinator la idoli, Constantiu nu cladea prea multa importanta slujbei idolesti, ci isi punea nadejdea in Dumnezeu Cel Preainalt. in aceasta conceptie si-ar fi crescut si fiul: "El invata pe fiul sau, Constantin, sa caute si sa ceara ajutor de la cea de sus purtare de grija, iar nu de la idoli." (Vietile Sfintilor, p. 216.)

Analizand datele de mai sus ajungem la concluzia ca ortodoxia credintei lui Constantin ar fi rodul unei educatii alese predate de tatal sau, iar dupa descoperirile divine primite de fiu, acesta ar fi contribuit si la crestinarea mamei, ceea ce este cu totul strain invataturii transmise in Biserica Ortodoxa de-a lungul timpului, care o considera pe imparateasa Elena izvorul desavarsirii spirituale a fiului ei. Este posibil ca istoricii care au transmis aceste date sa fie influentati de obiceiul specific perioadei vechi de a scoate in evidenta faptele oamenilor doar pe linie paterna.

Rezolvarea dilemei vine din scrierile aghiografilor greci, care sunt de parere ca "atitudinea indulgenta a lui Constantiu Chior fata de crestini se datoreaza influentei pe care a avut-o in viata lui prima sotie." Luand in calcul si aceasta ultima informatie, vedem ca Sfanta Elena este cea care a promovat vietuirea in spirit crestin atat in fata sotului, dar mai ales inaintea fiului lor. Indiferent daca s-a botezat la 60 de ani cum zic unele izvoare sau s-a botezat de tanara, imparateasa Elena a fost sursa princi­pala a introducerii si dezvoltarii Ortodoxiei in cadrul familiei sale imparatesti.

In timp ce Constantin dadea noi sperante de viata cresti­nilor in plan legislativ, Elena se ocupa de organizarea operelor de binefacere si de impodobire a lacasurilor sfinte: "Elena nu dadea uitarii nici dovezile de credinta in Dumnezeu: in biserica lui Dumnezeu putea fi vazuta oricand, casele de rugaciune le inzestra cu daruri minu­nate si nu dadea uitarii nici macar lacasurile aflate in cele mai neinsemnate cetati. Merita cu adevarat sa vezi cum umbla femeia aceasta extraordinara, invesmantata simplu si modest, in mijlocul poporului inghesuit in jurul ei, va-dindu-si evlavia fata de Dumnezeu prin tot soiul de fapte bineplacute Lui." (Viata lui Constantin cel Mare, p. 143.)

Sfanta imparateasa merge in Palestina, unde initiaza sapaturi pentru descoperirea lemnului Sfintei Cruci si a mormantului Domnului. incurajata de buna reusita, con­tinua aceasta cautare si la Bethleem, unde identifica locul nasterii lui Iisus, si pe Muntele Maslinilor, locul unde s-a inaltat la cer. Peste tot sunt indepartate constructiile pagane, ridicate in cinstea idolilor, si inaltate bazilici ramase celebre. Impodobirea Tarii Sfinte cu locasuri de cult s-a dorit sa fie semn de multumire adusa lui Dumnezeu "pentru binefacerile revarsate asupra marelui imparat Constantin, precum si asupra fiilor lui, preacucernicii cezari, nepotii ei." (Ibidem, p. 142.)

Mama lui Constantin a participat la toate actiunile de binefacere in folosul crestinilor persecutati, mutilati, lipsiti de posibilitati, inlaturati din serviciul public. Se spune ca mama lui Constantin era bolta Imperiului. Este prima femeie din lume care si-a eliberat toti sclavii si a desfiintat de la curte suita de doamne si domnite, care huzureau in lux, intrigi si lucruri nefolositoare, incat un slujbas al templelor pagane a numit-o "molima ucigasa a idolilor si a zeilor". De aici, ura paganilor impotriva celor doi.

Virtutea prin care se distingea Sfanta Elena era miloste­nia. "Virtutea milosteniei, spun aghiografii greci, caracte­riza viata de zi cu zi a sfintei si era asa de des pusa in valoare, la fel cum trapul se foloseste de respiratie pentru a trai."

Istoricul Eusebiu adauga: "Strabatand intregul Rasarit inconjurata de stralucirea ce i-o aducea autoritatea imparateasca, Elena impartea injur daruri din belsug, atat poporului de prin orase, cat si oricarui ins care venea la ea sa-i ceara; si tot din belsug impartea ea cu darnicu-i brat si unitatilor armate. Dar cel mai mult isi arata darnicia inaintea saracilor celor goi si neajutorati: fata de unii cu daruri in bani, iar fata de altii, impartindu-le cu prisosinta vesminte ca sa-si acopere trapul. Pe cate unii i-a scapat din inchisoare sau de patimirile lor din mine, a slobozit de prigoana pe multi asupriti, in sfarsit, cate unora le-a trimis vorba sa se intoarca din surghiun." (Viata lui Constantin cel Mare, p. 143)

Statura ei impresionanta, popularitatea de care se bucura, modestia care o caracteriza o faceau un apostol incoronat al imparatiei lui Hristos. in tinerete se avanta in batalii alaturi de sotul ei, fie in Asia, fie in partile Dunarii. De aceea i s-a oferit dreptul de a purta "virtutea militara". Era in mijlocul maselor necajite, intelegea durerea de mama, simtea glasul pruncilor si oftatul orfanilor si nepu­tinciosilor. Cunostea regulile de instructie militara, se orienta dupa mersul stelelor fiind comandant destoinic al corabiilor de pe mare. Sufletul ei era larg si deschis oricui care, cu sinceritate, ii spunea pasul si necazul. Dar ceea ce o framanta indeosebi era pacea in Imperiu si libertatea religioasa.

Ajunsa la varsta de 80 de ani si simtindu-si sfarsitul aproape, Sfanta Elena si-a luat ramas bun de la cei apropiati si a impartit averea ei raspandita pe toata suprafata pamantului imparatului Constantin, unicului sau fiu, si nepotilor. Iar dupa ce a lasat toate lucrurile in ordine, "si-a dat duhul de fata cu minunatul ei fiu care o veghea si-i purta de grija si-i tinea mainile intre ale sale." (Jbidem, loc. cit.)

Eusebiu de Cezareea considera ca sfarsitul crestinesc al sfintei imparatese a fost rasplata binemeritata a credintei sale si a faptelor bune izvorate din dreapta credinta. Din aceasta cauza ceasul mortii o gaseste pe Sfanta Elena impacata cu sine insasi si cu cei din jur, pregatita sa lase in urma viata pamanteasca spre a o capata pe cea cereasca. Izvoarele istorice marturisesc o transfigurare minunata petrecuta in viata imparatesei in ceasul mortii echivalenta cu o ingereasca bucurie, fiindca, "in timp ce se pregatea sa fie primita de Mantuitorul ei in sufletul sau, ea ajunsese de pe acum sa se impartaseasca de nepieritoarea stare a ingerilor."

Trupul imparatesei a fost adus sub escorta armata din Nicomidia la Constantinopol si a fost depus in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria Sfintilor imparati, apoi a fost adus la Roma. Tronul ei si o parte din sicriu se afla in mare cinste in Muzeul Vaticanului.

Dupa trei secole de suferinte si sacrificii, lumea crestina traieste o primavara a vietii spirituale si materiale, pentru care aduce multumire lui Dumnezeu si lauda Sfintei Elena Augusta si fiului ei, Constantin, pe care ii numeste "cei intocmai ca Apostolii". Un rol important in aceasta rasturnare de situatie a istoriei Crestinismului il detine, fara indoiala, Sfanta imparateasa Elena. Pentru faptele credintei sale, Sfantul Grigorie cel Mare a considerat-o pe augusta Elena "instrumentul de care s-a folosit Dumnezeu pentru a face sa straluceasca in inimile romanilor luminile credintei." (Sainte Helene, Imperatrice et egale aux apotres)

Bibliografie

1. Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea a doua, Viata lui Constantin cel Mare, studiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu, traducere si note de Radu Alexandrescu, in colectia Parinti si Scriitori Bisericesti, voi. 14, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1991.
2. I aghia Eleni, i isapostolos (21 Maiou), http://www. pigizois.net/kiprioi_agioi/eleni_i_isapostolos.htm
3. La vie de Sainte Helene, mere du Grand Constantin, imprime a Chaalons, 1761.
4. Mineiul lunii mai, editia a IlI-a, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1928.
5. Sainte Helene, Imperatrice et egale aux apotres, la-france-orthodoxe.net.
6. Vietile Sfintilor, vol, IX, Editura Episcopiei Romanului, 1998.

Prof. dr. Marin SEBASTIAN

Sursa: Baraganul Ortodox

.

21 Mai 2013

Vizualizari: 22011

Voteaza:

5.00 / 5 din 2 voturi.

Comentarii (1)

  • sebastian marinPostat la 2013-03-05 09:54

    Nu ştiam că Bărăganul ortodox e aşa de citit. Felicit pe cel care a preluat articolul, sper să fie de folos.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE