„Porumbelul” misionar al Bisericii
Pomenit în fiecare an la data de 9 iunie, Sfantul Columba este, alături de Sf. Patrick şi Sf. Brigita, unul dintre cei mai iubiţi şi mai veneraţi sfinţi ai Irlandei. Prin activitatea desfăşurată mai ales în Scoţia, Columba este considerat astăzi apostolul picţilor. Tradiţia ne spune că a săvârşit multe minuni, având darul prorociei şi mare putere împotriva puterilor demonice.
Informaţii despre viaţa Sfântului Columba ne oferă scurta biografie (Vita Columbae) scrisă la vreo sută de ani de la moartea lui de către Adamnan din Iona, dar şi lucrarea lui Beda Venerabilul intitulată Historia Ecclesia gentis Anglorum. Columba s a născut în anul 521 d. Hr., în ziua de pomenire a Sfântului Ambrozie (7 decembrie), în satul Gartan din ţinutul irlandez Donegal. Tatăl lui Columba, Fedlimid, făcea parte din familia regală O’Neil, iar mama sa, Eithne, era urmaşă a unui rege de Leinster.
La botez sfântul a primit numele de Columba, care se traduce prin „porumbel”. Pentru că de mic a petrecut în biserică, dar şi pentru faptul că mai târziu va străbate pământul Irlandei ca un „trubadur” al lui Hristos, va fi poreclit Columcille, Columcellus sau Colme, adică „porumbelul” Bisericii.
Provenind dintr o familie cu origini sănătoase, Columba a fost încredinţat unui preot pe nume Cruitnecan, care, pe lângă educaţia aleasă, i a sădit pruncului şi dragostea pentru Hristos şi pentru Biserica Sa. Astfel, Columba a intrat de tânăr în mănăstirea din Moville, al cărei stareţ era episcopul Finian. Acesta l a hirotonit diacon pe Columba, care, după o şedere de câţiva ani în acea mănăstire, va pleca în oraşul Leinster, cu dorinţa de a şi desăvârşi învăţătura la bardul Gemman. Acesta îl va învăţa tainele cântecului irlandez, Columba devenind el însuşi un bard vestit în Irlanda.
De la Leinster Columba a plecat la mănăstirea Clonard, unde va fi hirotonit preot. Va pleca şi de aici la mănăstirea Mobhi din Glasnevin, unde va depune şi făgăduinţele monahale. Dar, prin lucrarea lui Dumnezeu, Columba nu va rămâne multă vreme în acel loc. Având râvnă pentru viaţa mănăstirească, va ridica mai multe biserici şi mănăstiri mai ales în ţinutul său de baştină, Donegal, dar şi în alte zone ale teritoriului irlandez. Printre importantele mănăstiri întemeiate de el se numără şi cea de la Derry. Se pare că în anul 555 a ridicat o pe cea mai importantă, la Durrow. Toate aceste mănăstiri funcţionau după o rânduială sau regulă compusă de el, în care accentul nu cădea atât de mult pe nevoinţă, cât pe ascultarea de stareţ şi de duhovnic.
După ce s a ostenit vreme de 15 ani ca să ridice viaţa călugărească din Irlanda, a venit şi clipa în care Dumnezeu i a rânduit robului său Columba să propovăduiască şi pe alte meleaguri. Astfel, în anul 563 d. Hr., însoţit de 12 prieteni buni, Columba a plecat spre coastele de apus ale Scoţiei, aşezându se pe o insulă mică numită Iona, situată la graniţa dintre Dalriada şi regatul picţilor. Aceşti picţi erau păgâni şi Columba a încercat să obţină de la început acordul regelui pentru a putea propovădui în acel teritoriu. La Iona Columba a ridicat o mănăstire unde a aşezat aceeaşi regulă ca şi în celelalte mănăstiri înfiinţate de el. Conform acestei reguli, se stăruia mult pe folosirea mai bună a timpului, ziua fiind împărţită în trei părţi: una pentru rugăciune, alta pentru muncă şi alta pentru citit (Vlad Benea, Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii Insulelor britanice, Cluj Napoca, 2006, p. 137).
Minunile Sfântului Columba
Tradiţia a consemnat numeroase povestiri despre minunile şi vindecările minunate săvârşite de Columba, care se pare că se bucura şi de darul prorociei. Astfel, el le descoperea oamenilor păcatele săvârşite sau le vestea lucruri întâmplate la mare depărtare ori care aveau să se întâmple în viitor. Columba a primit şi mare putere asupra duhurilor necurate, fiind relatate, de asemenea, numeroase minuni săvârşite de el. Amintim aici doar una singură. Odată, aflându se în pământurile Scoţiei, nişte ţărani au adus la Columba un copil ca să l boteze. Pentru că nu găseau apă în apropiere, Columba a îngenuncheat, rugându se îndelung. Apoi, binecuvântând o stâncă din apropiere, din ea a ţâşnit un şuvoi de apă, aşa cum făcuse şi Moise în pustie. Cu această apă Columba l a botezat pe copil, făcând şi o profeţie despre acesta, care s a împlinit mai târziu.
Pe lângă grija pe care a purtat o irlandezilor săi pe teritoriul Scoţiei, el s a îngrijit foarte mult şi de mănăstirile sale din Irlanda, deoarece călugării care trăiau în ele îi erau fii duhovniceşti. Mereu se ruga pentru ei şi adesea le trimitea, prin ucenicii săi, diferite sfaturi şi scrisori prin care i mângâia şi i povăţuia. El chiar şi a vizitat de câteva ori ţara, deoarece avea multă dragoste pentru ea şi pentru neamul său. Deşi moştenise o fire iute şi hotărâtă, multe povestiri scot în evidenţă gingăşia şi sensibilitatea sa.
Mănăstirea de la Iona a devenit centrul activităţii misionare în rândul picţilor, dar şi pentru englezii din partea de nord. Legătura strânsă pe care o menţinea cu familia regală de Dal Riad i a înlesnit foarte mult misiunea în mijlocul nobililor picţi. Desigur că, prin activitatea sa, Columba şi a făcut şi mulţi duşmani, printre care şi druizii, dar, la fel ca Sf. Patrick, i a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu.
Într o zi, Columba a săvârşit Sfânta Liturghie împreună cu sfinţii de mai târziu, Comgall, Kenneth, Brendan şi Cormac. La sfârşitul Sf. Liturghii, Brendan le a mărturisit tuturor că în timpul sfinţirii Darurilor a văzut o minge de foc deasupra capului lui Columba, care apoi s a ridicat încet către cer. De multe ori era înconjurat de o lumină nepământească în timpul rugăciunii, aşa cum mulţi din cei de faţă au relatat despre el.
Descoperirea minunată a morţii şi cinstirea Sfântului Columba
Lui Columba, la fel ca în cazul altor persoane îmbunătăţite, Dumnezeu i a descoperit şi ziua în care l va chema la El. Cu o săptămână înainte de a muri, faţa i s a umplut de lumină la săvârşirea Sf. Liturghii. După slujbă le a mărturisit celorlalţi că un înger venise să i vestească că Dumnezeu cerea de la ei o comoară foarte dragă Lui. Ucenicii săi au înţeles abia peste o săptămână că era vorba chiar despre sufletul lui Columba. Astfel, în sâmbăta următoare sfântul s a dus cu un ucenic să binecuvânteze mănăstirea, iar după slujba Vecerniei le a dat şi ultimele poveţe. Tradiţia ne spune că şi în ultima zi de viaţă Columba a copiat texte din Sfânta Scriptură, o îndeletnicire foarte dragă lui şi utilă, deoarece era cu multe secole înainte de descoperirea tiparului. Se pare că s au păstrat până astăzi miniaturi ale lui Columba pe câteva exemplare ale Psaltirii.
Conform aceleiaşi tradiţii, Columba a murit în biserică în noaptea de sâmbătă spre duminică, înainte de săvârşirea Sf. Liturghii. Era noaptea de 9 iunie 597, dată la care este prăznuit în fiecare an. Până în anul 849 moaştele sale au rămas la Iona, săvârşind diferite minuni. În anul respectiv au fost strămutate la Dunkeld, din cauza atacurilor vikingilor. În Evul Mediu Columba a fost venerat în întreaga Europă. În Irlanda şi în multe alte locuri el este prăznuit şi astăzi cu multă evlavie. Este uneori reprezentat în veşmintele călugărilor benedictini, deşi n a făcut niciodată parte din acest ordin. Columba este astăzi patronul poeţilor irlandezi, dar şi protector al celor ameninţaţi de foc. În Massachusetts există chiar o mănăstire ortodoxă închinată Sf. Columba, aflată sub jurisdicţia canonică a Înaltpreasfinţitului Nicolae, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru America şi Canada (http://www.stcolumbamonastery.org/).
Pr. drd. Alexandru Nan
Sursa: apostolia.eu
-
Sfantul Columba
Publicat in : Vietile sfintilor -
Abecedarul evlaviei
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Dorirea adevarului
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.