A treia zi a lucrarilor Adunarii Ecumenice Europene de la Sibiu a fost una speciala, datorita faptului ca toti participantii au fost invitati sa posteasca. La locurile unde se serveste masa s-a pregatit mancare de post, iar delegatii prezenti la Adunare au subliniat ca, prin acceptarea acestui fapt, vor sa experimenteze una dintre caracteristicile fundamentale ale spiritualitatii ortodoxe.
In cursul serii, Catedrala mitropolitana din Sibiu a fost neincapatoare pentru miile de participanti la Vecernia ortodoxa pentru sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului. Atmosfera de rugaciune a fost una deosebita, absolut impresionanta, mai ales pentru persoanele neobisnuite cu simbolistica slujbelor ortodoxe. Cuvantul de invatatura rostit cu acest prilej de catre Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Loctiitor de Patriarh al BOR, vi-l prezentam integral in cele ce urmeaza.
Fecioara Maria, Maica Domnului, Icoana vie a Bisericii
Cuvantul IPS Mitropolit Daniel la slujba Vecerniei sarbatorii
Nasterii Maicii Domnului, in Catedrala mitropolitana din Sibiu, 7 septembrie 2007
Cu slujba Vecerniei din seara aceasta am intrat in sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului celebrata in fiecare an la data de 8 septembrie.
Anul bisericesc ortodox incepe la 1 septembrie, toamna, pentru ca, potrivit traditiei iudaice, istoria omenirii in paradisul cu multi pomi roditori a inceput toamna. Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului a fost fixata de Biserica in ziua a opta a anului bisericesc, pentru ca cifra 8 simbolizeaza eternitatea sau viata fara de sfarsit.
Nasterea Fecioarei Maria din parintii ei inaintati in varsta, Ioachim si Ana, care s-au rugat mult pentru a avea un copil, este momentul principal al pregatirii ca Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu sa devina Om in istorie, pentru a birui moartea si a darui oamenilor viata vesnica in Imparatia cerurilor.
Acest adevar este exprimat prin cantarea principala a acestei sarbatori, si anume troparul Nasterii Maicii Domnului: "Nasterea Ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Si dezlegand blestemul, a dat binecuvantare; si, stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica" (Vecernia Mica, Tropar).
Taina Preasfintei Treimi, a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a Bisericii
Remarcam, de asemenea, faptul ca in Slujba Vecerniei Mari, Maica Domnului este numita "locas (templu) al lui Hristos-Dumnezeu, Imparatul tuturor si Ziditorul" (Stihirile lui Stefan Aghiopolitul), precum si "Biserica cea sfanta, locasul lui Dumnezeu" (Stihirile lui Stefan Aghiopolitul), iar slujba Utreniei din 8 septembrie arata ca Fecioara Maria, cea plina de har, este persoana umana care are cea mai profunda si puternica legatura cu Preasfanta Treime (cf. Luca 1, 35), tocmai pentru ca din ea a luat fire omeneasca Fiul lui Dumnezeu, prin bunavointa Tatalui vesnic si cu prezenta activa a Sfantului Duh: "Intru tine Taina Treimii se lauda si se slaveste, Preacurata, ca Tatal a binevoit si Cuvantul S-a salasluit intru tine si dumnezeiescul Duh pe tine te-a umbrit" (Utrenie). Asadar, legatura dintre Preasfanta Treime (Panaghia Trias) si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu (Panaghia Theotokos) devine icoana vie a vietii Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, pe care o marturisim in Crezul niceo-constantinopolitan, imediat dupa credinta in Dumnezeu -Tatal, Fiul si Sf. Duh. Taina Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, devine icoana mistica a Bisericii, intrucat Biserica este multimea persoanelor umane unite prin Sfantul Botez cu Preasfanta Treime. Astfel, Fecioara Maria, Maica Domnului, "cea plina de har" si "cea binecuvantata intre femei" (Luca 1, 28-42), este icoana Bisericii care exista si creste spiritual din binecuvantarea lui Dumnezeu, adica din "harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea (comuniunea) Duhului Sfant" (2 Cor. 13,13), dupa cum ne invata Sf. Apostol Pavel. Deoarece Biserica este plina de viata si iubirea Preasfintei Treimi, ea este numita in Sfanta Scriptura: "poporul lui Dumnezeu" (1 Petru 2:10), "Trupul (tainic) al lui Hristos" (1 Cor. 12:27) si "Templul Duhului Sfant" (1 Cor. 6:19), iar toate lucrarile sacramentale si rugaciunile Bisericii se savarsesc prin invocarea Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh. Pentru ca Iisus Hristos, Cel ce Se naste vesnic din Tatal fara mama, si S-a nascut in timp din Mama fara tata, este Capul Bisericii, "prin El (Hristos) avem apropierea catre Tatal intr-un Duh" (Efeseni 2, 18), iar Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, este rugatoarea (oranta) sau mijlocitoarea noastra spirituala (advocata nostra) cea mai apropiata de Hristos. Acest adevar s-a vazut si la Nunta din Cana Galileii, cand, la cererea Maicii Sale, Hristos Domnul, Care a binecuvantat familia prin prezenta Sa acolo, a savarsit prima Sa minune, transformand apa in vin, aratand ucenicilor slava Sa si aducand multa bucurie tuturor celor prezenti (cf. Ioan 2, 1-19). "Pentru Biserica Ortodoxa, mijlocirea Fecioarei si a sfintilor nu se adauga mijlocirii lui Hristos, ci se insereaza in interiorul acesteia" (Alexis Kniazev, Maica Domnului in Biserica Ortodoxa), adica mijlocirea Maicii Domnului si a sfintilor se realizeaza in harul daruit lor prin Hristos (cf. Ioan 1, 16-17).
Eva cea noua si maica duhovniceasca a crestinilor
Preasfanta Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, se arata ca fiind Eva cea noua si icoana vie a Bisericii lui Hristos, cand sta sub Crucea lui Hristos Cel rastignit din a carui coasta curge sange si apa (cf. Ioan 19, 34), simboluri ale Botezului si Euharistiei, ca Sf. Taine prin care crestinii participa la viata vesnica daruita de Hristos Bisericii Sale.
Inainte de moartea Sa pe Cruce, Hristos Domnul prezinta mamei Sale pe Ioan, ucenicul Sau cel iubit, zicand catre ea: "Femeie, iata Fiul tau!", iar ucenicului "iata mama ta!" (Ioan 19, 26-27). Astfel, mama dupa trup a lui Hristos devine mama duhovniceasca a ucenicului iubit, iar ucenicul iubit devine fiu duhovnicesc al Maicii Domnului, Sf. Ioan fiind ucenicul cel mai fidel al lui Iisus Hristos, cel mai apropiat de El la Cina cea de Taina (cf. Ioan 13, 23-25), cel ce L-a urmat pe Iisus pana in clipa mortii Sale pe Cruce (cf. Ioan 19, 26) si primul care a ajuns la mormantul lui Hristos, in dimineata Invierii Sale (cf. Ioan 20, 4). Intrucat ucenicul iubit este simbol al fidelitatii fata de Hristos, Maica Domnului devine Maica duhovniceasca a tuturor crestinilor care-L urmeaza pe Hristos si traiesc intens Taina Euharistiei ca taina a Crucii si Invierii lui Hristos, ca iubire jertfelnica si bucurie sfanta.
Iata de ce, in bisericile ortodoxe, deasupra iconostasului - simbol al legaturii dintre Biserica si Imparatia cerurilor - se afla icoana lui Hristos Cel rastignit, avand in dreapta pe Maica Sa, iar in stanga pe Ioan, ucenicul Sau iubit. Iar in Cartea Apocalipsei, Maica Domnului simbolizeaza Biserica, prezenta in cer si pe pamant, ca Mireasa a Mirelui Hristos, Mielul lui Dumnezeu (cf. Apocalipsa 19, 7; 21, 9).
Sfintii Parinti ai Bisericii, vazand ca Hristos Domnul asociaza la fericirea Maicii Sale si pe "cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc" (cf. Luca 11, 27-28), considera ca sufletul fiecarui crestin poate fi deodata fecioara si maica. El este fecioara, daca ramane credincios (fidel) lui Hristos, iar maica, daca naste virtuti prin punerea in practica a cuvintelor sau poruncilor lui Hristos. In acest sens, Maica Domnului nostru Iisus Hristos este modelul sau icoana vietii spirituale a crestinilor, in care este prezent Hristos prin harul Sfantului Duh (cf. Galateni 2, 20; Efeseni, 3, 16-19; Coloseni 3,3).
Maica Domnului - rugatoare pentru noi si impreuna cu noi
Textul din Evanghelia de la Luca (1, 46-55) pe care l-am auzit in seara aceasta este cunoscut in Biserica Rasariteana ca fiind Cantarea Maicii Domnului, iar in Biserica Apuseana, Magnificat (Chiar si reformatorul Martin Luther a vazut in Maica Domnului modelul rugaciunii smerite pentru intreaga Biserica; vezi Martin Luther, Le Magnificat, taduction Albert Greiner, Nouvelle cité, Paris, 1983). Acest text a devenit rugaciune a Bisericii, pentru ca Maica Domnului este cea dintai rugatoare catre Hristos si, cu rugaciunile ei, intareste toate rugaciunile Bisericii.
Evanghelia ne arata ca rugaciunea Preasfintei Fecioare Maria este raspunsul ei la binecuvantarea lui Dumnezeu. Dumnezeu are initiativa mantuirii lumii prin Fiul Sau Care Se va naste din Fecioara Maria dupa ce aceasta a raspuns: "Iata roaba Domnului: fie mie dupa cuvantul Tau!" (Luca 1, 38).
Bucuria Fecioarei Maria vine din comuniunea si cooperarea ei cu Dumnezeu. Smerenia ei, ca slujitoare a voii lui Dumnezeu, este temelia fericirii ei: "Mareste suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul Meu, ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile, ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si Sfant este numele Lui" (Luca 1, 46-49). Smerita si, in acelasi timp, plina de curaj, Fecioara Maria lauda lucrarea sau dreptatea lui Dumnezeu in istorie, ca ridicare a celor smeriti si coborare a celor mandri: "coborat-a pe cei puternici de pe tronuri si a inaltat pe cei smeriti; pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati, iar pe cei bogati i-a scos afara, deserti" (Luca 1, 52-53). In acelasi timp, rugaciunea Fecioarei Maria leaga binecuvantarea primita de la Dumnezeu cu binecuvantarea lui Dumnezeu revarsata asupra poporului lui Israel: "(Dumnezeu) a sprijinit pe Israel, slujitorul Sau, ca sa-si aduca aminte de mila Sa. Precum a grait catre parintii nostri, lui Avraam si semintiei lui in veac" (Luca 1, 54-55). Din exemplul Fecioarei Maria, Biserica lui Hristos invata sa preamareasca pe Dumnezeu pentru lucrarea Sa mantuitoare in istorie, pentru ajutorul primit de la El in prezent, traind cu speranta dobandirii vietii vesnice.
Tot de la Preasfanta Fecioara Maria, Biserica lui Hristos invata sa fie slujitoare smerita a lui Dumnezeu in lucrarea de mantuire a oamenilor, unind smerenia cu bucuria, viata spirituala cu setea de dreptate sociala, binecuvantarea prezenta cu speranta in cele viitoare. Numita in cantarile liturgice ortodoxe "Biserica sfintita si Rai cuvantator" (Axion, Liturghia Sf. Vasile cel Mare), Fecioara Maria, Maica Domnului, care se roaga impreuna cu Biserica, este izvor de bucurie si speranta, ocrotitoare a fecioarelor si a mamelor, pazitoare a copiilor si a tinerilor, sprijinitoare a batranilor si a saracilor, vindecatoare a bolnavilor si calauza a celor dezorientati, dupa cum se spune in cantarile si rugaciunile adresate ei in cultul ortodox. Iar profetia Fecioarei Maria: "Iata, de acum, ma vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48) se implineste in multimea sarbatorilor inchinate ei, in multimea cantarilor liturgice si a operelor muzicale clasice, ca Ave Maria!, in multimea icoanelor si frescelor, purtand chipul ei de Fecioara si Maica, in multimea bisericilor de parohie, a manastirilor si catedralelor puse sub ocrotirea sa.
Unii dintre fondatorii crestini occidentali ai Uniunii Europene au dorit ca Europa intreaga sa fie pusa sub ocrotirea Maicii Domnului, invesmantata in haina de culoare albastra, "purtand pe cap cununa din douasprezece stele", dupa cum se arata in Cartea Apocalipsei cap. 12, vers. 1. Din nefericire, aceasta frumoasa intentie a fost uitata, iar steagul albastru purtand 12 stele in cerc a fost interpretat intr-o perspectiva secularizata, fara nici o semnificatie religioasa. Totusi, crestinii din Europa se imbogatesc din punct de vedere spiritual cand nu separa taina Bisericii de taina Fecioarei Maria, cea smerita si milostiva, si o invoca mai mult in rugaciunile pentru unitate crestina, pentru demnitatea familiei si pentru reconciliere in societate.
Incheiem aceasta meditatie prin cuvintele de lauda adresate Sf. Fecioare Maria de catre Arhanghelul Gavriil si de catre Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul: "Bucura-te ceea ce esti plina de har! Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" (Luca 1, 28 si 42).
Profesorul italian Andrea Riccardi a avut cea mai extinsa prezentare din cursul diminetii de ieri: fondatorul Comunitatii "Santa Egidio" a facut un sumar al nenorocirilor care s-au abatut asupra Europei in ultimul secol, aratand apoi si forta cu care a renascut continentul nostru. Acesta a fost argumentul pe care Andrea Riccardi l-a folosit pentru a ajunge la o concluzie deloc surprinzatoare: tarile Europei trebuie sa faca tot ce se poate pentru ca lumea sa fie un loc mai bun, un loc pasnic, unde resursele fundamentale sa fie la indemana tuturor si in care educatia sa fie accesibila. Profesorul italian a sustinut in tot timpul discursului sau importanta crestinismului pentru constructia si reconstructia Europei. (N.D.)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.