Ieri, 1 decembrie, de Ziua Nationala a Romniei, in toate bisericile din tara, dar si in manastiri si scoli teologice, au fost oficiate slujbe de Te Deum la care au fost pomeniti sfintii martiri si eroii care au luptat pentru infaptuirea Unirii din 1918. La Catedrala patriarhala din Bucuresti, dupa savrsirea Sfintei Liturghii, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a oficiat slujba Te Deum-ului. Tot ieri dimineata, la Mormntul ostasului necunoscut din Parcul Carol a fost oficiata slujba de pomenire a ostasilor romni cazuti pentru apararea patriei si unitatea nationala.

La Catedrala mitropolitana din Iasi, la ora 12.00, Înalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi a oficiat, cu prilejul Zilei Nationale a Romniei, slujba de Te Deum.

Va prezentam in continuare cuvntul prin care IPS Mitropolit Daniel subliniaza semnificatia si importanta oficierii unei astfel de slujbe in momentele importante din viata unei comunitati.

Ce insemneaza slujba „TE-DEUM“ si de ce se savrseste ea de ziua nationala a Romniei la 1 Decembrie in fiecare an?

„TE-DEUM“ insemneaza in limba latina „Pe Tine, Dumnezeule“. Asadar, aceasta slujba de „TE-DEUM“ insemneaza: Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam, in semn de multumire, si Te rugam, in stare de cerere, invocnd ajutorul Tau pentru prezentul si viitorul poporului si patriei noastre!
Deci in ziua de 1 Decembrie a fiecarui an, noi multumim lui Dumnezeu pentru darul sfnt si mare al unirii tuturor romnilor intr-un Stat national si unitar. În data de 9 aprilie, pe stil nou, anul 1918, dupa ce Sfatul Tarii de la Chisinau a hotart Unirea Basarabiei cu Romnia, Arhimandritul Gurie a savrsit slujba de „TE-DEUM“, de multumire adusa lui Dumnezeu pentru realizarea acestui mare deziderat. În acelasi an, la 28 noiembrie, stil nou, la Cernauti, in Sala Sinodala a Mitropoliei din Cernauti, s-a hotart de catre Congresul General al Bucovinei unirea Bucovinei cu Patria-mama. Acolo, in Sala Sinodala, s-au inaltat rugaciuni lui Dumnezeu pentru acest dar sfnt al Unirii. În ziua urmatoare, 29 noiembrie, delegatia Congresului General al Bucovinei, condusa de Iancu Flodor si de Ion Nistor, a venit la Iasi, unde se afla regele, regina, Guvernul si ambasadori ai unor state europene si ai Statelor Unite ale Americii. Membrii delegatiei s-au rugat mai inti in Catedrala din Iasi, apoi delegatia a fost primita de catre Rege si Guvern cu mult entuziasm, cu multa bucurie.

Tot in 1918, cteva zile mai trziu, la Alba Iulia, in data de 1 Decembrie a fost proclamata, de catre Marea Adunare de la Alba Iulia, Unirea cu Romnia. Adunarea care era compusa din 1.228 de delegati s-a intrunit in sala Cazinoului, dupa Sfnta Liturghie si dupa slujba de „TE-DEUM“ savrsita in Bisericile romnesti reprezentative pentru Transilvania, si anume Biserica Ortodoxa si
Biserica Greco-Catolica.

Darul unitatii este un dar de la Dumnezeu

Asadar, dupa slujba de „TE-DEUM“, dupa acest act de multumire si de cereri in acelasi timp, adresate lui Dumnezeu, s-a proclamat unitatea si demnitatea noastra nationala. Iata deci ca noi astazi continuam ceea ce inaintasii nostri au facut, si anume recunoastem ca darul unitatii este un dar de la Dumnezeu, Care a rnduit in asa fel contextul istoric, ca el sa fie prielnic refacerii unitatii noastre nationale. Daca nu era prielnic contextul istoric, nu se putea realiza Unirea Mare. Totodata, Dumnezeu a rnduit si oamenii vrednici care au folosit cu abilitate contextul prielnic Unirii si reintregirii noastre ca neam. Acesti oameni au inteles voia lui Dumnezeu si dorinta de secole a poporului romn. Deci s-au adus multumiri lui Dumnezeu att pentru contextul istoric prielnic, ct si pentru vrednicia persoanelor care au devenit fauritorii Unirii.

Însa darul Unirii sau al unitatii noastre nationale poarta pe el semnul Crucii, ca de altfel si stema tarii noastre (vulturul cu crucea in plisc) si imnul nostru de stat: „preoti cu crucea in frunte, caci oastea e crestina.“

Semnul sacrificiului si al sperantei

Darul unitatii nationale poarta pe el semnul Crucii, adica al Jertfei si al Învierii. Noi ortodocsii, prin Sfnta Cruce, marturisim deodata Jertfa si Învierea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cnd zicem: „Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfnta Învierea Ta o laudam si o slavim!“ Noi nu despartim niciodata Crucea de Înviere, nici jertfa de speranta.

Întruct unitatea nationala a romnilor poarta pe ea semnul sacrificiului si al sperantei, de 1 Decembrie pomenim si pe toti cei care s-au jertfit in timpul Primului Razboi Mondial pentru realizarea Unirii celei Mari din 1918. Peste un milion de ostasi eroi romni s-au jerftit pe cmpurile de lupta, iar jertfa lor a fost rasplatita cu acest mare dar al unitatii noastre ca neam, ca popor crestin. Totodata, ne rugam si pentru odihna sufletului fauritorilor unirii: rege si regina, demnitari de stat, conducatori militari, slujitori ai Bisericii si ai societatii civile, fara de care nu era posibila aceasta transfigurare a jertfei intr-o floare a Înverii, a unitatii si sperantei noastre nationale.
Jertfa si vrednicia celor pe care-i pomenim astazi se afla la temelia prezentului si viitorului poporului si statului romn. De aceea, este nevoie ca pe lnga pomenirea inaintasilor vrednici care au devenit fauritori ai Unirii celei mari, sa inaltam rugaciune catre Dumnezeu pentru prezentul si viitorul Romniei, cernd ajutorul Lui in mentinerea unitatii nationale si in cultivarea ei spre slava lui Dumnezeu si binele poporului romn.

Sa nu uitam identitatea noastra crestina

Acum, cnd se pare ca cel dinti deziderat al Romniei este integrarea europeana, trebuie sa ne amintim de faptul ca unitatea noastra nationala se datoreaza mai inti de toate credintei crestine, iar integrarea noastra europeana este un ideal pe termen scurt. Ca atare, nu este suficient sa ramnem la acest ideal, ci trebuie sa pastram idealul pe care Hristos ni l-a fixat prin botezul nostru ca popor crestin, si anume, dincolo de integrarea europeana, idealul nostru pe termen nelimitat trebuie sa fie cultivarea spiritualitatii romnesti, ca o contributie la valorile europene si universale.

Deci sa rugam pe Bunul Dumnezeu ca odata cu integrarea noastra in Europa sa cultivam identitatea noastra spirituala in cooperare si comuniune cu alte popoare si mai ales sa nu uitam identitatea noastra crestina. Gratie credintei sale crestine si experientei puterii Crucii si Învierii Mntuitorului nostru Iisus Hristos, poporul romn a ajuns la demnitate si unitate nationala, asa cum este scris pe Arcul de Triumf de la Bucuresti: „Dupa secole de suferinta crestineste indurate am ajuns la unitate nationala“.

Crestineste indurate insemneaza cu jertfa si cu speranta. Asadar, sa nu despartim niciodata sacrificiul de speranta si nici sa ne inchipuim ca putem realiza ceva frumos si inaltator fara daruire de sine.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca pe lnga unitatea nationala si integrarea europeana, sa cultivam demnitatea noastra ca popor crestin in Biserica universala a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care propovaduieste iubirea lui Dumnezeu fata de toti oamenii, pentru mntuirea tuturor, spre slava Prea Sfintei Treimi si spre a noastra fericire.

Cuvnt rostit in Catedrala mitropolitana din Iasi, in data de 1 decembrie 2005.

de  Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

.