Minunea de la Maglavit

 

De la sfarsitul lunii iunie 1935, pe toata durata verii acelui an, prima pagina a cotidianelor romanesti a fost dominata de cele trei teofanii ale ciobanului Petrache Lupu din Maglavit si de efectul lor.

 

Decenii in sir apoi, numele lui Petrache Lupu, respectiv acela al comunei doljene Maglavit, au fost sinonime cu "minunea divina" si cu vindecarile miraculoase savarsite aici. Dar si cu afluenta puhoaielor de pelerini. Maglavitul era o comuna din sud-vestul Olteniei; o asezare cu peste cinci mii de locuitori, care se intindea pana in Lunca Dunarii. Prin mijlocul localitatii trecea soseaua judeteana, iar la doi kilometri se afla, dupa statia Motatei, halta Maglavit, de pe linia ferata Craiova - Calafat.

In vara anului 1935, intr-o singura zi, zece trenuri suplimentare supraincarcate au pornit din Craiova pentru a transporta pelerini la Maglavitul situat la 15 kilometri de Calafat.

Teofaniile lui Petrache Lupu si miracolele infaptuite de acesta

Pentru a intelege ce se intamplase la Maglavit in trei zile de vineri consecutive, incepand din 31 mai 1935, transcriem din raportul solicitat de episcopul Vartolomeu consilierului sau cultural, preotul D. Cristescu; "Vineri 31 Mai a.c. ciobanul Petrache Lupu ajunse in mijlocul zavoiului, cand un eveniment cu totul neasteptat ii curma gandurile si il opreste in drum, umplandu-i sufletul de frica si de nedumerire. Un Mosneag batran, cu barba alba si lunga pana la brau si cu mustatile tot la fel, a carui imbracaminte, alba ca zapada, formata din par matasos si frumos din cale afara, ii acoperea corpul pana la degetele picioarelor, stand deasupra pamantului ca la doua palme, opreste calea ciobanului Petrache Lupu zicandu-i: "Sa te duci sa spui la lume, la parintele, la primarie si la biserica, ca daca nu se pocaieste lumea, daca nu tin sarbatorile, daca nu se lasa de rele, daca nu vin la biserica, daca nu se apropie, atunci foc, atunci ne rupe (.). Odata porunca data, mosneagul a disparut urcandu-se spre cer intr-un nor patrat."

Abia dupa a treia teofanie, tanarul cioban - avea 28 de ani - se hotaraste sa-i impartaseasca preotului paroh intreita intalnire. Va mai fi martorul unei teofanii pe 7 iulie 1935, cand "a vazut inaintea sa o stea luminoasa, mare ca de 60-70 cm de forma rombica stand deasupra pamantului orizontal. Tot atunci - spune ciobanul - i s-a dat porunca sa spuna aceasta (talcuirea unei grave prevestiri - n.n) intregei lumi si celui mai Mare Om din tara."

Consilierul episcopal enumera in raportul sau cateva intamplari extraordinare care avusesera loc recent la Maglavit, intre care: "O fetita a lui Marin Coveianu din Amzulesti, fiind surdomuta din nastere, ducandu-se la locul minunii, in urma rugaciunii ciobanului vorbeste si aude; un oarecare Gheorghe Pricop, tocmai din judetul Baia, fiind surd s-a inzdravenit; locuitorul Gh.I. St. Coca din Maglavit, pentru ca a luat in deradere pe cioban, a fost lovit de paralizia bratelor si a picioarelor. De asemenea, ciobanul Guran Branzache din Flamanda Mehedinti, pentru ca nu credea in cele propovaduite de cioban, a ramas paralizat."

Aparitiile in presa

S-a spus ca ziarul "Dimineata" ar fi declansat pelerinajele catre Maglavit. Dupa cum reiese insa din reportajul aparut in numarul din 27 iunie 1935 al gazetei, atitudinea sa, fireasca unei foi de stanga, este mai degraba refractara miracolelor: "Dupa o cale de jumatate de ora cu automobilul ajungem in comuna Maglavit. Parea o zi de razmerita. In fata primariei era adunat intregul sat, barbati, femei si copii care trageau dupa ei purcei si caini latosi. Preotul si primarul se straduiau sa raspunda potopului de intrebari si, mai ales, sa dea explicatii cat mai pe intelesul tuturor.". "Toate satele prin care am trecut - mai scria "Dimineata" - erau in fierbere. Satenii au uitat de munca campului si de necazurile secetei ca sa discute opriti in mijlocul drumului minunea."

Peste zece zile, preotul pomenit, parohul Maglavitului, Nicolae Bobin, se adresa ziarului "Curentul"; ". as dori sa veniti cat se poate de neintarziat, pentru ca nu cumva cei de la "Dimineata" sa altereze ca si pana acum adevarul - care trebuie sa stea la baza publicatiunilor d-stra."

In aceeasi zi de 27 iulie 1935, "Universul" reproducea declaratia episcopului Vartolomeu al Ramnicului Noului Severin: "Datoria noastra, a Bisericei, e sa fim circumspecti cu asemenea cazuri." Peste doua zile, tot in "Universul", acelasi ierarh declara: "Pana la pronuntarea medicala a d-lui dr. Paulian asupra starii organice a ciobanului din Maglavit, pe care va rugam sa-l trimiteti la Bucuresti cu un delegat al dv., va rugam sa opriti orice procesiune locala."

In audienta la Rege

Inainte sa vina la Bucuresti insa, asa cum informa "Universul" din 2 august 1935, ciobanul fusese la Sinaia: "Azi dimineata, la ora 10, s-a oficiat o slujba religioasa la Manastirea Sinaia la care a luat parte si Petrache Lupu. Scopul venirii lui Petrache Lupu la Sinaia a fost de a solicita M.Sale Regelui o audienta. Suveranul l-a primit in audienta la ora 3. Audienta a durat o ora. M.S. Regele i-a dat o icoana, care sa fie asezata la Maglavit si a acordat inaltul sau patronaj pentru ridicarea bisericii."

Incepuse colectarea de fonduri pentru construirea unei biserici pe locul "La Buturugi", unde ciobanul fusese martorul teofaniilor succesive. Ziarul "Curentul" deschisese deja o lista de subscriptie, adunand astfel pana in luna noiembrie 1935 o suma ce depasea 1.700.000 lei, intr-o vreme cand 2000 de lei era un salariu onorabil.

Pe 18 septembrie 1935, "Curentul" adauga la seria vindecarilor miraculoase inca una: "Sambata s-a intamplat o alta minune in fata celor peste 150.000 de credinciosi. In timpul slujbei divine, baiatul Tudor Gh. Petre, surd si mut din nastere, de fel din comuna Corbeasca, catunul Ostratul din judetul Ilfov, care se afla de cateva zile la Maglavit, a inceput sa vorbeasca si sa auda. (.) Lucrul a fost constatat si controlat imediat in fata PS Sale Episcopului, a tuturor preotilor, autoritatilor si publicului." Acelasi cotidian consemnase cu o luna inainte, pe 17 august: "Parintele Bobin a spus ca dl. arhitect Cantacuzino doneaza pentru manastirea ce se va construi 40.000 de caramizi si se ofera sa intocmeasca gratuit palnurile."

Declaratia fusese facuta cu prilejul sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august 1935, la biserica din Maglavit, unde reporterul recunoscuse, in timpul slujbei, alaturi de arhitectul G.M. Cantacuzino si pe "colonelul Gh. Braescu", adica pe scriitorul omonim. In acea perioada incepuse sa apara in satul lui Petrache Lupu un ziar local: "Cuvantul Maglavitului".

Dan Ciachir


 

.

13 Iulie 2007

Vizualizari: 4908

Voteaza:

Minunea de la Maglavit 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE