Montecassino si Sant' Angelo in Formis

Unele forme mai rafinate ale picturii bizantine au patruns in Italia prin intermediul manastirii benedictine de la Montecassino. Atunci cand, in anii 1066 si urmatorii, abatele Didier (care avea sa ocupe scaunul pontifical sub numele de Victor al III-lea, intre 1086 si 1087) a intreprins reconstruirea manastirii, dupa marturia textelor si indeosebi a cronicii abatiei, redactata de calugarul Leon din Ostia, el a adus artisti de la Constantinopol pentru a impodobi cu mozaicuri absida, arcul triumfal si atriumul bisericii principale si pentru a executa pardoselile. Biserica, tarnosita in anul 1071, si decorul ei disparusera cu mult inainte de bombardamentele din 1944 si 1945, in urma cutremurului de pamant din anul 1349 si a lucrarilor de restaurare care s-au intins din 1360 pana in secolul al XVIII-lea.

Se stie insa ca era o bazilica mare, prevazuta cu un transept si trei abside. Asa cum s-a intimplat adesea in bisericile fara cupola, Hristos fusese infatisat in absida principala, in tovarasia unor sfinti, dupa traditia bisericilor paleocrestine de la Roma.

Atriumul era decorat cu mozaicuri reprezentand scene din Vechiul si Noul Testament, probabil dupa modelele pe care mozaicarii le adusesera de la Constantinopol.

Nava centrala, colateralele si transeptul fusesera pictate, poate de artisti italieni, cu fresce reprezentand episoade fara indoiala din Noul Testament si din viata sfantului Benedict. Atat cat putem sa ne dam seama dupa indicatiile destul de sumare din texte, se pare ca programele iconografice prescrise s-ar fi inspirat din acelea care fusesera realizate in San Pietro si in San Paolo fuori le mura, de la Roma. Dupa spusele lui Leon din Ostia, artistii veniti de la Constantinopol initiara novicii manastirii in prelucrarea aurului, argintului, bronzului, fierului, sticlei, fildesului, lemnului si pietrei.

Aceasta arta compozita de la Montecassino, in care se contopeau aporturile bizantine si traditiile italiene, s-a raspandit in toata Italia meridionala. Ea a ajuns de asemenea in Italia centrala si septentrionala prin mijlocirea manastirilor apartinind acestui ordin.

Influentele bizantine sunt foarte limpezi in decorul pictat al bazilicii Sant'Angelo in Formis, care a fost reconstruita de Didier incepand din anul 1072. Situata la citiva kilometri de Capua, biserica isi datoreaza numele faptului ca este consacrata sfantului arhanghel Mihail si ca se afla nu departe de ruinele unor apeducte (in latina vulgara formae). In absida principala, tema lui Hristos asezat pe un tron incrustat cu nestemate si facand gestul grec al binecuvantarii, deasupra unei frize cuprinzand arhanghelii Mihail Gavriil si Rafail, este imprumutata de la Bizant, imprejurarile locale explica prezenta, de o parte si de alta a arhanghelilor, a sfantului Benedict si a lui Didier, in calitate de ctitor, tinind chivotul bisericii. Tot din lumea bizantina provin si Fecioara bust cu Pruncul in brate si, dedesubt, cele sase figuri de sfinti in picioare, separate prin arbori, din absida de sud.

Scenele din Noul Testament care se desfasoara in nava centrala si cele din Vechiul Testament din colaterale, precum si Judecata de Apoi pe peretele vest, sunt net imitate dupa modele bizantine. Stilul acestor picturi, in care s-a putut deslusi maniera a cel putin cinci mesteri de valoare inegala, datoreaza Bizantului un rest de maretie hieratica, gustul pentru o anumita somptuozitate, simtul armoniei si al echilibrului in compozitie, impasibilitatea figurii lui Hristos, regularitatea ritmului prin repetarea gesturilor si atitudinilor.

Dar el poarta si pecetea unor inovatii aduse de mesterii din partea locului, care indrageau realismul si miscarea. inclinati spre o anume forma de expresionism, acesti pictori intaresc tonurile, accentueaza contrastele intre valorile luminoase si valorile intunecate, asaza pe obraji pete uniforme de cinabru. Vigoarea cu care sunt desenate contururile figurilor, cutele vesmintelor sau trasaturile chipurilor are menirea sa compenseze absenta unui model veritabil. Energica stilizare a desenului nu este totdeauna ferita de uscaciunea usor stereotipa.

In schimb, este aproape sigur ca artisti bizantini sau, cel putin, unii mesteri formati in maniera atelierelor de la Constantinopol au pictat - probabil in cursul celei de-a doua jumatati a secolului al XII-lea - in pronaosul care fusese adaugat, figura pana la briu a arhanghelului Mihail, in costum imperial, si a Fecioarei invesmantate in imparateasa bizantina, pe care o sutin doi ingeri zburatori (ingerul din dreapta a fost in intregime refacut in secolul al XVII-lea). Eleganta semeata si senina a figurilor, puritatea fizionomiilor, abundenta decorativa a vesmintelor nu lasa nici o indoiala asupra originii constantinopolitane a acestui stil.

C. Delvoye

.