Bazilica eufrasiana de la Porec

Bazilica eufrasiana de la Porec

In numeroase orase mari din teritoriile riverane ale Adriaticii recucerirea peninsulei italice si a Istriei de catre armatele lui Iustinian a adus cu sine o primenire, care s-a tradus printr-o crestere a activitatii constructive. Orgoliosul Maximian a ridicat in orasul sau natal Pola o catedrala, care a fost aproape in intregime reconstruita in secolul al XV-lea. La Parentium, actualul oras Porec (in italiana Parenzo), episcopul Eufrasius a zidit catre mijlocul secolului al Vl-lea, pe locul unei biserici mai vechi cu o suta de ani, o bazilica unde influenta constantinopolitana se afirma prin prezenta unor capiteluri de marmura din Proconez.

Atriumul cu patru porticuri care precede fatada dinspre apus poate sa fi fost imprumutat tot atat de bine de la constructiile lui Iustinian la Constantinopol, cat si de la cele ale lui Constantin la Roma. Mozaicurile vadesc o influenta foarte clara a operelor ravennate.

Din nefericire ele au suferit restaurari neindemanatice la sfarsitul secolului al XIX-lea. In conca absidei, Fecioara, tronand cu pruncul Iisus pe genunchi, este inconjurata - cum era si Hristos la San Vitale - de doi ingeri tinand lancea, de ctitor si de sfinti: la dreapta sa, sfantul Maurus, principalul protector al orasului, purtand in mainile acoperite de mantie cununa martirilor, il introduce pe episcopul Eufrasius, care ii ofera Fecioarei biserica; Eufrasius este urmat de arhidiaconul sau, Claudiu; intre acestia doi se interpune fiul nevarstnic al acestuia din urma, pe nume Eufrasius, poate pentru ca era finul episcopului; in stanga Fecioarei inainteaza trei sfinti anonimi, dintre care primul si al treilea poarta o cununa, pe cand cel din mijloc tine Evanghelia; dupa traditie ei ar fi cei trei sfinti protectori ai orasului: Elefterios, Projectus si Elpidius. in partea de sus, mana lui Dumnezeu, tinind o coroana deasupra capului Fecioarei, iese dintr-un cer strabatut de nori prelungi.

Tema Fecioarei avea sa ia treptat locul imaginii lui Hristos in concele absidelor. Ea si-a facut aparitia in urma Conciliului din Efes care, in 431, recunoscuse in Maria pe Nascatoarea de Dumnezeu: Theotokos. Imaginea pare sa se fi potrivit bine cu scenele de donatie. Dupa marturia unor texte din secolul al X-lea, in 473, in absida bisericii Fecioarei Nascatoare din Bla-cherne, la Constantinopol, de o parte si de alta a Nascatoarei lui Dumnezeu fusesera infatisati imparatul Leon I, sotia sa Verina purtandu-l in brate pe nepotul lor Leon, teoretic asociat la tron, si fiica lor Ariadna, sotia viitorului imparat Zenon. Pe de alta parte, Horicius ne-a lasat descrierea mozaicului din absida bisericii Sfantul Serghie din Gaza (inainte de 536), unde Fecioara asezata pe tron impreuna cu pruncul era inconjurata de ingeri si de sfantul Serghie, care ii prezenta pe imparatul ctitor al bisericii si pe un episcop.

Chiar si la Ravenna, la Santa Maria Maggiore, construita intre 526 si 532, astazi distrusa, episcopul Ecclesius pusese sa fie infatisat in absida oferind chivotul bisericii, Maicii lui Dumnezeu tronand cu pruncul Iisus. Mozaicarul din Parentium nu ducea deci lipsa de modele. Pe spatiul dintre ferestrele absidei el evoca vestirea nasterii lui Ioan Botezatorul infatisindu-i de la stanga la dreapta pe Zaharia, pe ingerul care i-a adus vestea ca avea sa fie tata si, in sfarsit, pe Prodrom (Ioan) insusi. De o parte si de alta a acestor trei figuri, compartimentele laterale ale absidei sunt ocupate, la nord de Bunavestire si la sud de Vizita Fecioarei la sfanta Elisaveta. Desenul figurilor este mai putin fin si mai putin precis decat la Ravenna; personajele sunt ceva mai greoaie. Aceste mozaicuri sunt marcate de un incontestabil realism popular: in scena Vizitei, curioasa, o slujnica ridica draperia; in Bunavestire, Maria, uluita de ciudata veste pe care i-o aduce Gavriil, lasa sa-i scape ghemul de lana.

Zona superioara a arcului de triumf il arata pe Hristos asezat pe sfera lumii intre cei doisprezece apostoli; restaurarea moderna a uniformizat cu nedibacie pozitia picioarelor si cutele vesmintelor. in absidiolele care flancheaza absida centrala exista cate un bust al lui Hristos imberb, executat tot in mozaic, care iesea din nori spre a-i incorona, la nord, pe sfintii Cosma si Damian, iar la sud desigur pe doi sfinti episcopi ai bisericii ravennate, Severus si Ursus. Existau mozaicuri si la exterior. Pe fatada de vest, deasupra porticului atriumului, Hristos incadrat de opt apostoli ocupa timpanul, pe cand mai jos ceilalti patru apostoli incadrau ferestrele intre care stralucesc cele sapte sfesnice de aur din Apocalipsa. Fara indoiala artistii si-au amintit de biserica Sfantul Petru de la Roma, unde papa Leon I (440-461) pusese sa se infatiseze in exterior, pe fatada, cei douazeci si patru de batrani din Apocalipsa. Pe frontonul dinspre rasarit se afla scena Schimbarii la Fata.

C. Delvoye

.