Mozaicul bizantin la Muntele Sinai
Iustinian a pus sa se ridice la Muntele Sinai, dupa moartea Teodorei in 548, o manastire dedicata pe atunci Nascatoarei lui Dumnezeu, inainte de a fi reconsacrata in secolul al XII-lea Sfintei Ecaterina, si care trebuia sa fie un bastion al ortodoxiei infipt in pamantul ereziei monofizite. In conca absidei tema obisnuita a lui Hristos in slava sau a Fecioarei a fost inlocuita cu Schimbarea la Fata, subiect care se potrivea Sinaiului, unde el fusese prefigurat de cele doua teofanii cu care Dumnezeu l-a rasplatit pe Moise. Lucrarile de curatire, efectuate intre 1958 si 1963 de o echipa condusa de K. Weitzmann, au dat la iveala un mozaic cu nuante de o prospetime, o gingasie si o intensitate care ne indeamna sa vedem in el opera unui atelier din Constantinopol. In acelasi timp, el atinge un grad de abstractizare care il inrudeste cu cele din biserica San Michele in Africisco de la Ravenna.
Intr-o aureola ovala (mandorla), Hristos, de tip oriental, cu barba si par negru, apare in vesminte de culoare argintie, cu falduri trandafirii si albastrii, cu o banda lata de aur, in diferite nuante, pe poalele mantiei. Este intr-adevar acel Hristos a carui fata "a stralucit ca soarele, iar vesmintele lui s-au facut albe ca lumina " despre care ne vorbeste Evanghelia (Matei, XVII, 2). De o parte si de alta a lui Iisus se inalta, la stanga sa, Moise, si la dreapta sa, Ilie, simbolizand Legea si Proorocii. Spaima celor trei apostoli a fost redata cu un simt foarte viu al expresiei, care nu se teme de atitudinile fortate. Sobrietatea desenului scoate in evidenta vigoarea monumentala a figurilor. Muntele Tabor nu este reprezentat in partea de jos, in locul pajistilor idilice obisnuite la Ravenna, solul este alcatuit din patru fasii: negru, albastru, verde-inchis si verde-deschis, fara nici o floare.
Pe intradosul arcului de triumf, ca si la Ravenna, de o parte si de alta a hrismei se insiruie medalioane cuprinzand busturile celor doisprezece apostoli: Pavel, Tadeu si Matei ii inlocuiesc pe cei trei apostoli din Schimbarea la Fata. La limita inferioara a concai, alte medalioane, simbolizand legatura dintre Vechiul si Noul Testament, incadreaza capetele a cincisprezece prooroci de o parte si de alta a portretului lui David, stramos al lui Hristos si model al imparatilor crestini. La extremitatile acestei frize au fost infatisati, la dreapta, egumenul Longhin, in vremea caruia a fost executat acest decor si, la stanga, diaconul sau, Ioan. In colturi doi ingeri in zbor, cu aripi de paun, poarta un glob cu o cruce, de o parte si de alta a unui medalion in care este redat Mielul. Ceva mai jos, bustul Fecioarei, la sud, si acela al lui Ioan Botezatorul, la nord, se inscriu in medalioane: se poate vedea aici una dintre cele mai vechi reprezentari ale temei Deisis sau Intercesiunea Mariei si a Prodromului pe langa Hristos in favoarea celor pacatosi. In partea de sus a peretelui au fost reprezentate cele doua episoade din Vechiul Testament care s-au desfasurat pe muntii Horeb si Sinai: la stanga Moise, in fata rugului care arde si, la dreapta, primind Tablele Legii.
In opozitie cu aceste mozaicuri, al caror stil pare sa fie de origine constantinopolitana, pe fata apuseana a pilastrilor ce suporta arcul de triumf al absidei sunt doua panouri executate in tehnica encausticii de un mester clin partea locului, palestinian, desigur mai obisnuit cu zugravirea icoanelor decat cu pictura murala, deoarece pare ca a intampinat unele greutati in a transpune chipurile omenesti la o asemenea scara: la nord se afla jertfa lui Avraam si, corespunzator, la sud, aceea a lui Iefta, silit sa-si sacrifice fiica drept urmare a legamantului facut inaintea victoriei sale asupra amonitilor. Aceste doua scene erau socotite drept prefigurari ale jertfei lui Hristos.
C. Delvoye
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.