Pictura religioasa in Trapezunt si Venetia

Trapezunt

Lucrarile de curatire intreprinse incepand din anul 1957 sub conducerea domnului D. Talbot Rice au scos la iveala in Sfanta Sofia de la Trapezunt frescele pictate pe la 1250 sub Manuel I Comnen (1238-1263). Prin robusta plenitudine a figurilor si vigoarea expresiei ele se inrudesc cu Sopocani, atestand astfel ca stilul monumental era practicat si in alte parti decat in teritoriile supuse influentei Salonicului.

Venetia

In aceasta propasire a scolilor locale si chiar nationale, inlesnita de recesiunea provizorie a Constan-tinopolului, Venetia a detinut un loc deosebit, corespunzator situatiei istorice proprii. Instalata ca stapana in capitala Imperiului, a putut aduce de aici la ea acasa artisti, opere si materiale.

Gratie colaborarii mesterilor sticlari bizantini, mesterii din atelierele de la Murano au inceput sa fabrice cubulete pentru mozaicuri. Pe la 1220 constatam cum incep sa actioneze noi influente bizantine, asa cum o dovedesc, in bratul occidental al bisericii San Marco, Rugaciunea de pe Muntele Maslinilor, sau Iisus facand gestul binecuvantarii si Fecioara oranta, inconjurati amandoi de prooroci.

Tipurile iconografice si splendoarea coloristica sunt incontestabil de origine bizantina. Robustetea formelor se poate trage tot atat de bine din stilul nou pe cale de a se constitui in peninsula balcanica, ca si din arta romanica a Occidentului de care anumiti cercetatori au vrut uneori sa o lege.

Aflandu-se ea insasi de acum inainte in fruntea unui nou imperiu, Venetia se socoti drept reno-vatoarea Imperiului crestin al lui Constantin si Iustinian. Asa cum a aratat foarte bine dl. Demus, aceasta convingere ii intari tendintele de a cauta modele in trecutul crestin al Constantinopolului si al Rasaritului. Una dintre cele mai bune marturii despre aceasta intoarcere deliberata catre operele paleocrestine ne este oferita de mozaicurile care, in cursul secolului al XIII-lea, au fost executate in cele sase cupole de pe bratele de vest si de nord ale pronaosului Sfantului Marcu.

Ele ilustreaza principalele episoade din primele doua carti ale Pentateucului (Facerea si Iesirea) de la facerea lumii pana la minunile lui Moise in pustie. Pentru toate scenele Facerii aceste mozaicuri s-au inspirat dintr-un manuscris impodobit cu miniaturi din secolul al V-lea sau al Vl-lea, care era probabil foarte apropiat de Geneza Cotton, ale carei fragmente sunt pastrate la British Museum. In afara asemanarilor iconografice foarte apropiate, si intr-un caz si in celalalt se remarca acelasi gust pentru naratiunea pitoreasca, mostenit din arta romana, iar realismul anecdotic din scena construirii Turnului Babei se poate compara cu acela din scenele de pe Columna lui Traian.

Dar, odata cu trecerea anilor, au intervenit si unele prefaceri. Cele doua antepenultime cupole ale bratului de nord, care zugravesc scenele istoriei lui Iosif, dovedesc pe la 1260 un simt al volumului in care se poate vedea efectul noii predilectii de care se bucura pe atunci sculptura la Venetia. in ce priveste ultima cupola, aceea a Minunilor lui Moise, executata in 1280, fundalurile de arhitecturi si de peisaje vin fara indoiala din Constantinopolul Paleologilor, la fel ca si figurile elegante cu proportii zvelte. Tot din operele constantinopolitane s-ar parea ca a imprumutat Venetia simtul unei compozitii mai aerate si mai bine echilibrate, vioiciunea gesturilor si a miscarilor. Constantinopolul, redevenind capitala Imperiului, isi exercita din nou prestigiul.

Un alt exemplu al intoarcerii Venetiei la modelele artei paleocrestine ni-l ofera la San Marco mozaicul de pe bolta capelei San Clemente, care ii infatiseaza pe Patriarh si pe Doge astep-tand sosirea moastelor patronului bisericii (ii. 188). In preajma Patriarhului se afla episcopii din orasele maritime, pe cand Dogele este insotit de garda sa personala. Imitarea mozaicului cu Iustinian si Maximian din San Vitale de la Ra-venna este batatoare la ochi. Dar, in acelasi timp, apare un gen care avea sa cunoasca o mare voga la Venetia si care va triumfa cu Gentile Bellini si Carpaccio, acela al reprezentarii sarbatorilor oficiale.

El urma sa fie ilustrat putina vreme dupa aceea, in jurul anului 1260, la Sfantul 215 Marcu prin panourile de mozaic infatisand rugaciunile inaltate sub cirmuirea dogelui Vitale Falier, in 1094, pentru regasirea trupului Sfantului Marcu, a carui urma se pierduse in timpul lucrarilor de reconstructie a bisericii, apoi descoperirea moastelor si, in sfarsit, transferarea lor in biserica. Venetia a gasit formulele ei particulare: Demus a facut interesanta observatie ca, in subiectele privind istoria bisericii din acest oras, dogele este totdeauna subordonat patriarhului si ca, in teama lor de a-l vedea detinand o putere cu caracter dinastic, venetienii nu l-au reprezentat niciodata tronand, nici rugandu-se lui Hristos sau Fecioarei, nici investit de catre acestia, spre deosebire de ceea ce se intampla cu basileul bizantin. Ei n-au figurat dogi aflati in viata nici macar in mozaicuri.

C. Delvoye

.