l. Dupa aceasta au venit Moabitii si dimpreuna cu ei au venit si Amon asupra lui Iosafat cu razboi.
2. Atunci au venit unii si au spus lui Iosafat, zicand: "Vine o mare multime de popor impotriva ta de dincolo de mare, din Siria; si iata-i se afla la Hataton-Tamar, adica la Enghedi".
3. La vestea aceasta s-a infricosat Iosafat si si-a indreptat fata sa, ca sa caute pe Domnul facand cunoscut tuturor din tot Iuda ca sa posteasca.
4. Deci s-a adunat Iuda ca sa ceara ajutor de la Domnul si au venit din toate cetatile lui Iuda ca sa roage pe Domnul.
5. Iar Iosafat a stat in mijlocul adunarii lui Iuda si a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curtii noi
6. Si a zis: "Doamne Dumnezeul parintilor nostri! Nu esti Tu oare Dumnezeu in cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor si n-ai Tu oare in mana Ta taria si puterea, incat nimeni nu este sa-ti stea tie impotriva?
7. Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei tari din fata poporului Tau Israel si ai dat-o pe veci urmasilor lui Avraam, pe care il iubeai?
8. Si ei s-au asezat in ea si ti-au zidit templu sfant numelui Tau, zicand:
9. De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepseste, sau vreo boala molipsitoare, sau foamete, si noi vom sta inaintea templului acesta si inaintea fetei Tale - caci numele Tau este in templul acesta - si vom striga in stramtorarea noastra, catre Tine, Tu sa ne asculti si sa ne izbavesti.
10. Si acum, iata Amonitii, Moabitii si locuitorii muntelui Seir, prin tara carora Tu nu le-ai ingaduit Israelitilor sa treaca, cand veneau ei din pamantul Egiptului, ci au trecut pe langa ei si nu i-au nimicit,
11. Iata ei vor sa ne rasplateasca, fiindca au venit sa ne izgoneasca din stapanirea Ta care ne-ai dat-o de mostenire.
12. Dumnezeul nostru, judeca-i Tu, caci noi n-avem nici o putere impotriva acestei mari multimi care a venit asupra noastra si nu stim ce sa facem; dar ochii nostri ne sunt la Tine".
13. Si stateau toti Iudeii inaintea fetei Domnului si copiii cei mici ai lor, femeile lor si feciorii lor.
14. Atunci S-a pogorat Duhul Domnului in mijlocul adunarii peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf
15. Si acesta a zis: "Ascultati toti ai lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si tu rege Iosafat! Asa zice Domnul catre voi: Sa nu va temeti, nici sa va spaimantati de multimea aceasta mare, caci razboiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
16. Maine sa plecati impotriva lor; iata ei urca coasta tit si aveti sa-i gasiti in capatul vaii din fata pustiei Ieruel.
17. Nu voi aveti sa va luptati de asta data; dar insirati-va, stati si priviti izbavirea Domnului, pe care o va trimite El voua. Iuda si Ierusalime! Sa nu va temeti, nici sa va spaimantati! Sa le iesiti maine inainte si Domnul va fi cu voi!"
18. Atunci s-a plecat Iosafat cu fata la pamant, de asemenea si toti Iudeii si locuitorii Ierusalimului au cazut inaintea Domnului, ca sa se inchine Domnului.
19. Apoi. s-au sculat levitii dintre fiii lui Cahat si dintre fiii lui Core, ca sa laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
20. Si s-au sculat ei de dimineata tare si au iesit sa se duca in pustiul Tecoa; pe cand ieseau ei, a stat Iosafat si a zis: "Ascultati-ma Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveti incredere in Domnul Dumnezeul vostru si fiti tari! Aveti incredere in proorocii Lui si veti izbuti cu bine!"
21. Apoi s-a sfatuit el cu poporul si a randuit cantareti care sa cante Domnului, ca, iesind acestia in podoabe sfinte inaintea celor inarmati, sa preamareasca si sa zica: "Slaviti pe Domnul, ca in veac este mila Lui!"
22. Dar cand au inceput ei sa scoata strigate de lauda si sa preamareasca, Domnul a starnit neintelegeri intre Amoniti si Moabiti si intre locuitorii muntelui Seir, care venisera in Iuda, si au fost batuti;
23. Caci s-au sculat Amonitii si Moabitii impotriva locuitorilor muntelui Seir, batandu-i si starpindu-i; iar cand au sfarsit cu locuitorii din Seir, atunci au inceput sa se ucida si ei unul pe altul.
24. Si cand cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul si s-au uitat la acea multime de lume, iata toti erau starvuri cazute pe pamant si nici unul nu era teafar.
25. Atunci a venit Iosafat si poporul lui ca sa adune prada; si au gasit la ei multe bogatii, haine si lucruri scumpe si au adunat atata cat nu puteau sa duca. Trei zile au adunat, atat de multa prada au aflat.
26. Iar in ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindca acolo binecuvantasera ei pe Domnul. Pentru aceasta se si cheama locul acela Valea Binecuvantarii pana in ziua de azi.
27. Apoi toti barbatii din Iuda si din Ierusalim si cu Iosafat in fruntea lor s-au intors foarte voiosi la Ierusalim, pentru ca Domnul le daduse biruinta asupra vrajmasilor lor.
28. Si au venit in Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe si cu trambite.
29. Si frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pamantului, cand au auzit ca Insusi Domnul a luptat impotriva vrajmasilor lui Israel.
30. Dupa aceea domnia lui Iosafat a fost in liniste, pentru ca Dumnezeu i-a dat odihna din toate partile.
31. Asa a domnit Iosafat peste Iuda. Cand s-a facut rege, el era de treizeci si cinci de ani si douazeci si cinci de ani a domnit in Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Silhi.
32. El a tinut drumul lui Asa, tatal sau si nu s-a dat in laturi de loc, facand tot fapte ce erau placute in ochii Domnului.
33. Numai inaltimile n-au fost de tot indepartate si nici poporul nu se indreptase inca cu tarie catre Dumnezeul parintilor lor.
34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintai pana la cele din urma, se afla scrise in istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, si sunt trecute si in cartea regilor lui Israel.
35. Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat in legatura cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea in faradelegi,
36. Si s-a intovarasit cu el, ca sa faca corabii, spre a fi trimise la Tarsis; si corabiile le-au facut ei la Etion-Gheber.
37. Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Maresa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicand: "Fiindca tu ai intrat in legatura cu Ohozia, de aceea Domnul ti-a sfaramat lucrurile tale". Si s-au spart corabiile si n-au mai putut sa mai mearga la Tarsis.
.