1. În vremea aceea a grait Domnul cu Moise în sesurile Moabului, la Iordan, în fata Ierihonului, si a zis:
2. "Porunceste fiilor lui Israel, ca ei, din partile mostenirii lor, sa dea levitilor cetati de locuit; si împrejurul cetatilor sa le dea levitilor locuri.
3. Cetatile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vietii lor.
4. Locurile de pe lânga cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa se întinda în toate partile, de la zidurile cetatii pâna la doua mii de coti;
5. Sa masurati de la cetate, spre rasarit doua mii de coti, spre miazazi doua mii de coti, spre apus doua mii de coti si spre miazanoapte doua mii de coti, iar în mijloc sa fie cetatea: acestea vor fi pamânturile lor de pe lânga cetati.
6. Dintre cetatile pe care le veti da levitilor sase cetati sa fie de scapare, în care veti îngadui sa fuga ucigasii. Si pe lânga acestea sa le mai dati patruzeci si doua de cetati.
7. Cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa fie de toate patruzeci si opt de cetati cu locurile dimprejur.
8. Si când veti da cetatile acestea din mosiile fiilor lui Israel, atunci din mosiile cele mai mari sa dati mai mult si din cele mai mici mai putin; fiecare semintie sa dea levitilor din cetatile ei potrivit cu partea primita.
9. A grait Domnul cu Moise si a zis:
10. "Spune fiilor lui Israel si le zi:
11. Când veti trece peste Iordan, în pamântul Canaan, sa va alegeti cetatile care au sa va fie cetati de scapare, unde sa poata fugi ucigasul care a ucis om fara sa vrea.
12. Si vor fi cetatile acestea loc de scapare de cel ce razbuna sângele varsat, ca sa nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se înfatisa el în fata obstii la judecata.
13. Cetatile pe care trebuie sa le dati ca cetati de scapare, sa fie sase.
14. Trei cetati sa dati de asta parte de Iordan, si trei cetati sa dati în pamântul Canaan; acestea trebuie sa fie cetatile de scapare.
15. Aceste cetati sa fie, si pentru fiii lui Israel si pentru straini si pentru cei stramutati la voi, loc de scapare; acolo sa fuga ucigasul fara voie.
16. Daca cineva a lovit pe altul cu o unealta de fier si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorât.
17. Daca cineva a lovit cu piatra pe altul si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorât.
18. Sau daca cu o unealta de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit asa încât acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie dat mortii.
19. Razbunatorul sângelui varsat poate sa ucida pe faptas îndata ce-l întâlneste.
20. Daca cineva izbeste pe altul din ura, sau cu gând rau arunca asupra lui ceva, asa încât acela moare, sau din dusmanie îl loveste cu mâna, asa încât acela moare,
21. Cel ce a lovit trebuie dat mortii, ca este ucigas, si razbunatorul sângelui varsat poate ucide pe ucigas îndata ce-l va întâlni.
22. Daca însa cineva izbeste pe altul din nebagare de seama, fara dusmanie,
23. Sau arunca ceva asupra lui fara gând rau, sau vreo piatra a rostogolit asupra lui fara sa-l vada si acela moare, iar el nu i-a fost dusman si nu i-a dorit raul,
24. Atunci obstea trebuie sa judece între ucigas si razbunatorul sângelui varsat dupa aceste rânduieli;
25. Si obstea trebuie sa izbaveasca pe ucigas din mâinile razbunatorului sângelui varsat, si sa-l întoarca obstea în cetatea lui de scapare, unde a fugit el, ca sa traiasca acolo pâna la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfintit.
26. Daca ucigasul va iesi peste hotarele orasului de scapare, în care a fugit,
27. Si-l va gasi razbunatorul sângelui varsat, în afara de hotarele cetatii lui de scapare, si va ucide pe ucigasul acesta razbunatorul de sânge, acesta nu va fi vinovat de varsare de sânge,
28. Pentru ca acela trebuie sa sada în orasul sau de scapare pâna la moartea marelui preot; iar dupa moartea marelui preot trebuie sa se întoarca ucigasul în pamântul sau de mostenire.
29. Aceasta sa va fie rânduiala legiuita în neamul si în toate locasurile voastre.
30. Daca cineva va ucide om, ucigasul trebuie ucis dupa cuvintele martorilor, dar pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.
31. Sa nu luati rascumparare pentru sufletul ucigasului care este vinovat mortii, ci sa-l omorâti.
32. Sa nu luati rascumparare pentru cel ce a fugit în orasul de scapare, ca sa-i îngaduiti sa locuiasca în pamântul sau, înainte de moartea marelui preot.
33. Sa nu spurcati pamântul pe care aveti sa traiti; ca sângele spurca pamântul si pamântul nu se poate curati în alt fel de sângele varsat pe el, decât cu sângele celui ce l-a varsat.
34. Sa nu spurcati pamântul pe care traiti si în mijlocul caruia locuiesc Eu; caci Eu, Domnul, locuiesc între fiii lui Israel".
.